696 matches
-
este înrămată, la rândul ei, de aceea a unui narator secund, interlocutor discret al domnului Ispas, care se mulțumește să afirme sec: "Poate să ai dreptate, domnule Ispas. Dar eu nu mă pricep la lucrurile astea". Suspensia secvențialității obsedante a tramei reprezintă semnul unei bune execuții. * * * Nebănuite nuclee de teroare epică se pot descoperi în lungul și prolixul roman neterminat al lui C. Stere, În preajma revoluției (1931-1936), tablou al Rusiei surprinse în plin proces al insurecției comuniste, puțin citit, din păcate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se poate descoperi un întreg univers calchiat după Hoffmann sau Poe, dar și imitații sordide după nuvelele naturaliste ale lui Caragiale. Mă văd constrâns să exclud din excursul meu Hanul roșu, care îmi apare drept lipsită de valoare literară din cauză că trama și stilul sunt împrumutate fără jenă din În vreme de război și, mai pregnant încă, din O făclie de Paște. Oricum, grotescul întâmplărilor narate (o decapitare maniacală a unei fete nevinovate, urmate de vopsirea întregului han al părintelui său în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
știm foarte bine că autorul detestă travaliul de elaborare a unei bucăți literare: "Ca un artist cu redactarea dificilă, Caragiale nu a iubit scrisul, deoarece nu compunea cu plăcuta spontaneitate a improvizatorilor" (Cioculescu, 1977: 79). Mai mult, episoadele care coagulează trama se încatenează natural și, în pofida relativei concizii a secvențelor, ansamblul narativ transcende cu ușurință cadrul cvasi-clinic al fișei de caz naturaliste. Titlul însuși sublimează frica paralizantă a lui Leiba Zibal, iar substratul cu iz psihanalitic al acestuia se impune de la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
alese de mine pentru a ilustra acest pattern artistic de nișă numără, din nou, trei narațiuni, semnate de I.L. Caragiale, de Gib. I. Mihăescu și de Alexandru Philippide. 2.3.1. Deformarea psihologică În vreme de război de I.L. Caragiale Trama "schiței" (desemnarea îi aparține autorului; în fapt, organizarea este tipică unei nuvele divizate în trei părți distincte) În vreme de război (1898) constituie pandantul ambiguizat epic al mai vechii nuvele O făclie de Paște. Substratul intrigii rămâne aproximativ același: un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
agrava în continuare)101. Anterior, Simina își dezvăluise dimensiunea diabolică în fața lui Egor, purtând o stranie conversație cu acesta în vechea caleașcă a Christinei. De altfel, desele dialoguri cu care este presărată acțiunea romanului par a fi principalul vector al tramei, care evoluează direct proporțional cu informațiile ce transpar din schimburile de replici. Această structură dramatică a cărții îi accentuează caracterul vizual: personajele par a se incarna sub ochii lectorului, care privește, terifiat, cum acestea cad pradă, pe rând, influenței malefice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
asocierii lor cu figurile mitologice. Extrase din spațiul mitologiei grecești, cele trei figuri justițiare refac contextul tragediei grecești și destinul personajului a cărui vină tragică constă în a nu înțelege sensul propriului său destin: Oedip. Cele trei furii indică o tramă oedipiană a unei victime lipsite de apărare și a cărei vină este conținută în chiar modalitatea pedepsei. Posibile femmes fatales, ele sunt prin excelență divinități infernale care pedepsesc crimele abominabile: paricidul, matricidul, infanticidul sau incestul. În contextul contenciosului simbolic cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o deschidere spre visare pe care-l degajă peisajul natural. Frumusețea sa se răsfrânge în apariția solitară a sirenei și a momentului magic, privilegiat, la cumpăna dintre zi și noapte. Petrașcu urmărește acest efect contemplativ, și mai puțin detaliul "naturalist", trama mitologică cum e cazul unui Arnold Böcklin -, sau o sugestie alegorizantă. Mitologicul sau folcloricul constituie doar un pretext pentru a conferi peisajului acea notă nostalgică în care, pentru scurt timp, reveria recuperează lumi vrăjite și mistere închipuite. Pictorul sibian Octavian
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
consultativ, deoarece subversiunea lui Klimt constă tocmai în resemantizarea actului sângeros al Judithei, care nu mai reclamă o somație patriotică, introducând în scenă o juisanță de ordin erotic și nu un act de devotament. Pictorul vienez a instrumentat subversiv, decadent, trama eroică, pentru a demantela trama erotică. Sexualitatea prezidează noile raporturi masculin-feminin și ea se înscrie într-o sferă a puterii, a dominării, a bulversării ierarhiilor cutumiare. Bărbatul aflat la picioarele ei, cufundat în somn, relevă vulnerabilitatea deplină; intimitatea, consumarea relației
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
constă tocmai în resemantizarea actului sângeros al Judithei, care nu mai reclamă o somație patriotică, introducând în scenă o juisanță de ordin erotic și nu un act de devotament. Pictorul vienez a instrumentat subversiv, decadent, trama eroică, pentru a demantela trama erotică. Sexualitatea prezidează noile raporturi masculin-feminin și ea se înscrie într-o sferă a puterii, a dominării, a bulversării ierarhiilor cutumiare. Bărbatul aflat la picioarele ei, cufundat în somn, relevă vulnerabilitatea deplină; intimitatea, consumarea relației nu au condus la o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poem considerat o artă poetică decadentă, reflectând aceeași stare de spirit ca și romanul lui J.K. Huysmans, În răspăr, apărut în 1884. Poetul nu face cunoscuta o zonă geografică precisă, imaginea delectabil-morbidă a declinului este interiorizată, o transpunere a unei trame istorice în economia intimă a spleen-ului. Romantismul aducea în prim plan eroii melancolici cărora Renașterea le conferea un rol pozitiv ca artiști, poeți, prinți, sub influența neoplatonicienilor, așa cum o reflectă și opul lui Marsilio Ficino. Filip al II-lea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simplu un decor neutru sau pitoresc. Albul maramei conferă ceva grandios și straniu acestei femei, ca un giulgiu fantomatic, neverosimil, un dramatism preluat cromatic și de tensiunea dintre contraste, dintre lumină și întuneric. Cine este, de unde vine, către cine privește? Trama simbolică se poate organiza gauguinian. Femeia parcă privește într-un gol nebulos, pare desprinsă din peisaj sau inserată în el într-un mod artificial. Această femeie de la țară insertul personajului într-o lume rurală este pur aleator -, are o noblețe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
embargo, dar se putea merge, și să fie un fel de road movie mistic, cum țiganii din Kosovo se duc la mormântul fondatorului lor din Irak (și speram ca pe drum să fie mici rivalități, mici istorii individuale, o posibilă tramă narativă) sau să aleg povestea șeicului Gemali cu fiul lui. Am ajuns la Bruxelles, nu am obținut bani pentru turnarea filmului, dar am obținut o cameră. Același cameraman cu care am lucrat în Cecenia m-a însoțit din nou, tot
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
și valorificarea dreptului națiunilor prin intermediul formelor de asociere meta-naționale. Începem să înțelegem că cel mai bun mijloc pentru a combate fundamentalismele cele mai teribile este salvgardarea și valorificarea tuturor religiilor și mesajelor spirituale, lăsînd dialogicii lor grija de a dezvălui trama profundă care le unește. Începem să înțelegem că această cultură planetară nu reclamă nicidecum o omogenizare, ci, dimpotrivă, dezvoltarea liberă a culturilor prin intermediul formelor complexe de schimburi dialogice. Abandonînd pentru totdeauna ambiția de a se erija în punct de vedere
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fizionomie urbană înțelegem „totalitatea trăsăturilor exterioare ale unui oraș, determinate de o serie de factori precum specificul cadrului natural, caracteristicile dezvoltării teritoriale în timp, specificul etnografic ș.a., (...) ce sunt puse în evidență prin trei elemente componente de bază: textura sau trama stadală, profilul urban vertical și tipul clădirilor”. Analiza demografiei băcăuane va fi realizată în comparație cu evoluția demografică a tuturor marilor centre urbane din Moldova - reședințele de județ - din dorința de a reliefa specificul etnic al orașelor moldovenești și de a sublinia
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Fotografiile de epocă subliniază foarte clar acest aspect - strada Mare a Bacăului poate fi considerată, oricând, un prototip al străzilor centrale ale orașelor moldovenești din perioada interbelică. Un alt element comun al fizionomiei citadine moldovenești a fost planul orașelor sau trama stradală. Ea a influențat posibilitățile de creștere ale orașelor, „modul de organizare a circulației interne și a avut o mare importanță practică în rezolvarea unor aspecte edilitare”. Particularitățile dezvoltării istorice, dar și elementul uman în diversitatea sa, au determinat pentru
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de icoane convergente în raport cu evenimentele. Simultaneitatea celor două procese generarea nivelurilor de semnificație și crearea figurilor paradigmatice) este, paradoxal, o modalitate de codificare a poemului, de vreme ce textul ca atare sporește în complexitate, si o modalitate de decodificare a sa, de vreme ce trama epica și personajele devin, astfel, măi transparente. Voi introduce acum un factor suplimentar în ecuația mea hermeneutica: pattern-ul de construcție a tramei blakeene. Se poate intui că, atât în profețiile timpurii, cât și în producțiile epice de maturitate, autorul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a poemului, de vreme ce textul ca atare sporește în complexitate, si o modalitate de decodificare a sa, de vreme ce trama epica și personajele devin, astfel, măi transparente. Voi introduce acum un factor suplimentar în ecuația mea hermeneutica: pattern-ul de construcție a tramei blakeene. Se poate intui că, atât în profețiile timpurii, cât și în producțiile epice de maturitate, autorul utilizează un scenariu comportând trei stadii: o stare de criză inițială, care escaladează până la punctul culminant, urmat de o regenerare treptată și sfârșind
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Africa este un alt artificiu retoric utilizat de eul creator cu scopul de a evidenția caracterul intelectual limitat și castrant al viziunii simple. Fiindcă "somnul lui Newton" este definit, altundeva, drept vederea cu ochiul, nu prin el185, eul creator înfățișează trama și atmosfera ce o învăluie în contururi șterse. Există o serie întreagă de substantive, adjective (utilizate, în general, ca epitete, mai ales ornante) și verbe care compun un tablou al nesiguranței extreme, al iluziei generate de percepția redusă: "Noah faded
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
alți scriitori ai vremii, cu care a fost adesea comparat, precum Camil Petrescu sau Hortensia Papadat-Bengescu. Dacă în cazul acestora romanul se menține întro măsură mai mare între frontierele povestirii, în cazul lui Holban putem vorbi de o substituire a tramei epice printr-un „descriptivism interior”. De aici și până la a afirma, așa cum a făcut-o Octav Șuluțiu, că romanul lui Holban (Ioana) este un „reportaj psihologic” este totuși o distanță destul de riscantă. Impresia de „reportaj” vine probabil tocmai din această
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
aflate în discuție, o dispută mè katà dóxan allà kat' ousían*. Angajându-se într-o astfel de confruntare, Heidegger interoghează cu neobosită insistență textele nietzscheene și ajunge să descopere firul călăuzitor care unește învățăturile capitale ale lui Nietzsche într-o tramă unitară legată de tradiția metafizică: voința de putere și eterna reîntoarcere a identicului (doctrine care ar răspunde la întrebările metafizice tradiționale cu privire la "ce" și "cum" este ființarea), transmutarea tuturor valorilor, nihilismul și supraomul. De-a lungul unui drum care pornește
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sună după cum urmează: "ființarea este voință de putere și eterna reîntoarcere a identicului". Prezentată astfel, interpretarea heideggeriană are întru totul aspectul unei violențe arbitrare, care așază opera lui Nietzsche pe patul lui Procust al întrebării asupra ființei. Dar dacă urmărim trama exegetică pe care Heidegger a urzit-o pas cu pas, la final este clar că pentru el trebuie în primul rând "să-l ascultăm pe Nietzsche însuși, să ne punem întrebări împreună cu el, prin intermediul său și astfel în același timp
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ed. cit., pp. 281-283, din care merită reținut aici următorul pasaj: "Istorisirea tânărului Leone (o anagramă destul de străvezie a lui E[ug]en Lo...) este o intensă, deși eșuată aventură sentimentală. Nu trebuie căutat mult pentru a regăsi, topite în trama nuvelei, paginile publicate în 1905 în Epoca despre Cascine și despre poezia Florenței. Va fi fost atât de impetuoasă această experiență încât deznodământul ei ratat să rămână păstrat în surdină în adâncul memoriei, și chiar transfigurat? Va fi lucrat atât
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sunt, de acum, evidente și de maximă importanță: pe de o parte, ei nu se pot rezumă la aplicarea unui "plan managerial de comunicare", ci mai trebuie, în plus, să surprindă, dincolo de structură de suprafață a comunicărilor interne și externe, trama care îi implică pe toți actorii sociali din interiorul și din exteriorul organizației; drept urmare, ei nu trebuie să anihileze rețelele informale (pentru că nu are rost să încerci să aduci toate "jocurile" organizaționale la suprafață, ele reconstituindu-se, întotdeauna, în alt
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
parte din contextele în care se desfășoară comunicarea."42; • Teorema intervenției proceselor de comunicare, reprezentând, de fapt, germenele inovator al teoriei în ansamblu, afirmă că "numai prin intermediul acțiunilor de comunicare specifice (numite și "procese") intervenind asupra diferitelor contexte ce formează trama situației de comunicare, se realizează construcția sensului de către actori. Astfel, segmentul de comunicare, pe care îl luăm în considerare în ansamblul sistemului de comunicări, presupune o emergentă, rezultatul diverselor manipulări ale contextelor. Procesele de comunicare despre care vorbește teoria servesc
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
chestionate pe marginea obiectului RS. Putem astfel folosi o abordare se-mantică calitativă sau analize statistice complexe (clasificarea automată sau ierarhică, de similitudine, analiza corespondențelor, multidimensională sau în regresie multiplă) pentru a face să apară o hartă conceptuală comună, o "tramă primitivă" și structura sa (Doise et al., pp. 25-100). Procedurile informatice de analiză textuală determină o anumită orientare, de la începutul anilor optzeci, odată cu difuzarea unor programe, mai mult sau mai puțin accesibile nespecialiștilor, ca Alceste, Deredec, Discan, Évocation, Neuro-text, Prospero
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]