2,644 matches
-
a justifica (nepărtinitor) diversitatea experiențelor religioase: Transcendentul nu poate fi descris sau înțeles, este inefabil, transcategorial. Există o capacitate umană înnăscută de a-i conștientiza prezența, în virtutea imanenței acestuia în natura umană. Oamenii sunt conștienți în moduri diferite de realitatea transcendentă. Diferitele tradiții culturale nu sunt expresii ale experienței Realului în sine, ci ale manifestărilor acestuia în conștiința umană. Religiile sunt răspunsuri umane formate în culturi diferite și folosind sisteme conceptuale diferite la manifestarea Realului transcendent în conștiința umană. Hick nu
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
în moduri diferite de realitatea transcendentă. Diferitele tradiții culturale nu sunt expresii ale experienței Realului în sine, ci ale manifestărilor acestuia în conștiința umană. Religiile sunt răspunsuri umane formate în culturi diferite și folosind sisteme conceptuale diferite la manifestarea Realului transcendent în conștiința umană. Hick nu-și mărturisește explicit credința în existența Transcendentului (denumit așa pentru a semnala necantonarea sa în forma teistă a experienței religioase). Tot ce spune acesta e că, dacă experiența religioasă nu-i o iluzie, e nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
ale experienței Realului în sine, ci ale manifestărilor acestuia în conștiința umană. Religiile sunt răspunsuri umane formate în culturi diferite și folosind sisteme conceptuale diferite la manifestarea Realului transcendent în conștiința umană. Hick nu-și mărturisește explicit credința în existența Transcendentului (denumit așa pentru a semnala necantonarea sa în forma teistă a experienței religioase). Tot ce spune acesta e că, dacă experiența religioasă nu-i o iluzie, e nevoie de un Transcendent care să-i fie suport și că-i posibil
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
umană. Hick nu-și mărturisește explicit credința în existența Transcendentului (denumit așa pentru a semnala necantonarea sa în forma teistă a experienței religioase). Tot ce spune acesta e că, dacă experiența religioasă nu-i o iluzie, e nevoie de un Transcendent care să-i fie suport și că-i posibil ca experiența religioasă să nu fie iluzie. În gestionarea relației cu acest Transcendent, atât dreptatea, cât și rațiunea sugerează mai mult decât o singură viață aflată la dispoziția omului: "Ceea ce sugerez
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
religioase). Tot ce spune acesta e că, dacă experiența religioasă nu-i o iluzie, e nevoie de un Transcendent care să-i fie suport și că-i posibil ca experiența religioasă să nu fie iluzie. În gestionarea relației cu acest Transcendent, atât dreptatea, cât și rațiunea sugerează mai mult decât o singură viață aflată la dispoziția omului: "Ceea ce sugerez eu că ar trebui să luăm din hinduism și budism este ideea că în adâncul inconștient al personalității prezente se află o
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
mai adâncă ce poate supraviețui morții corporale și poate fi reîntrupată într-o nouă personalitate conștientă - sau chiar într-o serie de noi personalități conștiente"23. Odată admisă (justificată) diversitatea experiențelor religioase autentice, Hick extinde sfera răspunsurilor autentice la prezența Transcendentului (denumit așa pentru a semnala necantonarea sa în forma teistă a experienței religioase), incluzând în aceasta și manifestările de solidaritate umană din Occidentul secularizat. Activismul politic și/sau social e o formă seculară și democratică a sfințeniei. Interesul pentru binele
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
umană din Occidentul secularizat. Activismul politic și/sau social e o formă seculară și democratică a sfințeniei. Interesul pentru binele celorlalți, pentru dreptate și pace, semnalează conștientizarea autentică, adică producătoare de efecte morale și spirituale pe termen lung, a prezenței Transcendentului în societatea secularizată. O sumară abordare comparativă Toate aceste demersuri recuperează în moduri diferite dimensiunea edificatoare a iubirii aproapelui. Ele se dezvăluie ca asemănătoare sau opuse, după diferite criterii de comparație. Rorty, Wilson și Hick sunt orientați spre evidențierea efectelor
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
vedere, mărturisitoare. Rorty prefigurează mesianic o comunitate guvernată de iubire ca singură lege. Wilson se referă la Occidentul guvernat de valori creștine ca la Paradisul Pierdut. Hick consideră diferitele religii drept forme particulare ale aceleiași capacități umane de a sesiza Transcendentul. Girard și Vattimo sunt, în schimb, orientați spre evidențierea articulațiilor acțiunii divinului. Deși operează cu o mai mare încărcătură de informație creștin canonică, demersurile lor sunt, din acest punct de vedere, mai îndrăznețe decât ale celorlalți. Girard socotește că rostul
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
de Miruna Runcan, Editura Nemira, București, 2008. și Gianni Vattimo, Adevăr sau credință slabă? Convorbiri despre creștinism și relativism, traducere de Cornelia Dumitru, Editura Curtea Veche, București, 2009. Hick, John, Noua frontieră a religiei și științei. Experiența religioasă, neuroștiința și transcendentul, traducere de Alexandru Anghel, Editura Herald, București, 2012. Onuț, Gheorghe, Cercetarea sociologică, vol. 1, Editura Tritonic, București, 2014. Rorty, Richard și Gianni Vattimo, Viitorul religiei. Solidaritate, caritate, ironie, traducere de Ștefania Mincu, Editura Paralela 45, Pitești, 2008. Sorea, Daniela, "Observations
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
întemeierea lumii, Editura Nemira, București, 2008. 19 Girard și Vattimo, Adevăr sau credință slabă. 20 Ibidem. 21 Bryan Wilson, Religia din perspectivă sociologică, Editura Trei, București, 2000. 22 John Hick, Noua frontieră a religiei și științei. Experiența religioasă, neuroștiința și transcendentul, Editura Herald, București, 2012, p. 207. 23 Ibidem, p. 314. 24 Ludwig Wittgenstein, Tractatus logico-philosophicus, Editura Humanitas, București, 2001, p. 159. 25 Marcel Gauchet, Dezvrăjirea lumii. O istorie politică a religiei, Editura Științifică, București,1995. 26 Vezi Gheorghe Onuț, Cercetarea
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
care în afară de opera lui, din care îi citau chiar în față fără nici o jenă, știau prea puțină filozofie. Era adevărat că în sinea mea consideram lipsită de interes pentru timpurile moderne teoria sa asupra unei cunoașteri limitate de o cenzură transcendentă, precum și adaptarea la spațiul românesc a gândirii spengleriene conform căreia culturile și civilizațiile sânt determinate de spațiul geografic, dar avusesem grija din politeță pentru marele poet și om de cultură să nu discut cu nimeni despre opera lui. Era adevărat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fantasmagorică. Aceasta este, la o privire superficială, poziția lui Platon, care, după cum știm, în cartea a X-a a Republicii, decreta valoarea artei drept îndoielnică. Întrucât considera obiectele materiale ca fiind ele însele obiecte mimetice, imitații ale formelor sau structurilor transcendente, autorul Dialogurilor conchidea că până și cea mai reușită operă de artă - imitație, în fond, a unei imitații - nu ar face altceva decât să falsifice (întreit!) Ideile (prototipuri imuabile ale lumii sensibile). „Plăsmuirile” ar fi - în viziunea sa - „lesne de
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
termenii în care ea este rădăcină (...): mikrovz (micrós) - mic, mikrovthz (micrótes) - micime, mikruvnw (mikryno) - a micșora, minuvqw (minytho) - a decima, meivwn (meíon) - mai mic etc.”1, autorul constată că toate aceste „diminuări” erau în Grecia antică inerente redării unei realități transcendente, divine, inaccesibilă altminteri omului obișnuit. Excursul etimologic constituie așadar un argument pentru introducerea în joc a noțiunii de muvqoz (mýthos) - implicată în procesul de mimesis - și la postularea unei distincții între două planuri complementare: cel ontologic și cel al semnificațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
4.4 Experimente metatranzitive în cadrul avangardei româneștitc "4.4 Experimente metatranzitive în cadrul avangardei românești" În afară de „cazurile” Arghezi și Bacovia - care, deși par să reprezinte „antipozi poetici absoluți”320, vădesc totuși aceeași neîncredere în ethosul poeziei înalte, ca și în autoritatea transcendentă a Poetului - trebuie să reținem, din epoca interbelică, și experimentele unor avangardiști ca Geo Bogza, Sașa Pană sau Victor Valeriu Martinescu. Dacă nu vom insista foarte mult asupra scrierilor lor, împrejurarea se datorează faptului că aparenta deschidere către o realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
să renunțăm voluntar la libertate, nici să distingem diverse puteri În sânul voinței generale (Derathé, 1970). Dacă Hobbes, privind omul ca titular al unor drepturi inalienabile bazate pe o libertate nelimitată de acțiune și renunțând la menționarea explicită a originii transcendente a normei morale, realizează ruptura față de aristotelism, totuși el nu atribuie rațiunii decât o funcție instrumentală. Mai Întâi prin Pufendorf, apoi prin Rousseau, se parcurge o etapă decisivă, În momentul În care voința generală, bază a contractului social, devine produsul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
REPREZENTARE SOCIALĂ, Valori Ideologietc "Ideologie" Anumite credințe, valabile În cadrul unui mediu dat, pot fi considerate adevărate chiar dacă, cel mai adesea, nu sunt demonstrabile. Atunci când capătă un caracter normativ, ele dau naștere unor valori. Dacă au și o dimensiune sacră sau transcendentă, avem de-a face cu o religie. În schimb, dacă aceste „viziuni asupra lumii” se Înscriu Într-un cadru profan și sunt legate de organizarea sau evoluția societăților, vorbim despre o ideologie. ν Una dintre primele apariții ale termenului este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
unui ansamblu social mai vast sau În raport cu anumite valori mai mult sau mai puțin universaliste. Cercetările lui Doise pe tema drepturilor omului, a reprezentărilor și a extinderii lor internaționale (Doise, 2001) sunt ilustrative pentru problema ancorării valorilor care se vor transcendente și universale, dar care Întâlnesc obstacole ținând de contexte, ceea ce modifică ă sau nu ă intențiile filosofice ale juriștilor. RS ale marginalității și ale marginalilor (săraci, bolnavi mintal, homosexuali, țigani sau imigranți) sunt, de asemenea, În mare parte structurate În cadrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
călătorului instabil, multilateral și contradictoriu. Atenția exegetului se îndreaptă spre zonele explorate - muntele, lacul, ruinele, orașul aureolat de istorie și Orientul -, asimilate de romantici voiajului metafizic și psihologic, în timp ce natura și vechile civilizații sunt receptate printr-o obstinată mistică a transcendentului. Prezență nu numai de subtext în toate aceste studii, literatura română va fi abordată autonom în alte câteva lucrări. Introducând expunerea analitică în sisteme binare, P. evaluează în monografia Camil Petrescu (1972) aportul filosofic în opera literară din perspectiva substanțialismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
Ce este poezia? al lui G. Călinescu. Cuprinsul este alcătuit din versuri de G. Călinescu (Poetul, Aerul, La unghiile unei femei, Varza, Nocturnă, Clavecin, Avioane, Anatomie serafică, Răpire), Camil Baltazar (Testament sau Cântec de moarte, Luciditate, Sociabilitate, Dedicație pe „Tărâm, transcendent”, Unei interprete a cântecului popular), Horia Furtună (Poetul), Constant Tonegaru (Fata morgana, Pianul somnambul, Moartea primului amorez, David), Sașa Pană (Însemnare pe rouă, Tăria mea ești tu), Margareta Sterian ( M-am plecat să privesc, Primăvara, Poeme pentru cer), Iulian Vesper
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286002_a_287331]
-
și filosofii creștini recomandau, după model ebraic, patru interpretări ale Scripturii: aproape de litera scrisă, prin trimiteri aluzive la alte sensuri decât cele ce rezultă din pronunțarea sensibilă a cuvintelor, interpretarea figurată prin parabole, legende, proverbe și prin invocarea unei realitați transcendente, misterioase, de natură metafizică. Aceeași tradiție arată că trecutul nu este numai imemorabil, ci rămâne populat de străbuni cu ținute de sfinți exemplari pentru prezentul, trecutul și viitorul oamenilor. Mai laici, filosofii susțin că, întrucât de prea multă vreme se
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
modernismul de la începutul secolului al XX-lea ori modernismul antic, după cum aprecia Guénon, prin creșterea preocupărilor pentru înțelegerea sensurilor social-umane ale lumii, pe care omul ar vrea să o stăpânească cât mai bine, reușitele rămânând mereu parțiale, perfectibile cu ajutorul factorilor transcendenți acceptați de unii, respinși de imanentiști, de către unii umaniști, atei ori liber-cugetători (vezi cap. 2, paragraf: "De la idei majore la strategii sectoriale"). Avangarda La începutul secolului al XX-lea, modernismul s-a numit "avant- garda" și a fost ilustrat îndeosebi
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
filosofie, sustrași fie de lupta pentru existență, fie de alte seducții, mai "lucrative". Pentru ideile lui Guénon, A. Manolescu și F. Mihăescu, prefațatorii lucrării de la (9a), preiau termenul atât de drag autorului "nonuman". Acestui termen îi este asociat termenul de "transcendent", des folosit de idealismul modern pentru a separa lumea simțurilor de lumea inteligibilă. Apropiați de acest termen sunt "transcendental" și "transcendentalism". Medievalii foloseau termenul "transcendental" pentru atribute care nu făceau parte din cele zece categorii aristotelice, cum sunt unul, adevărul
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
odată cu părăsirea "inițierii", a "intuiției intelectuale" ca o facultate de cunoaștere diferită de percepții și de rațiune. Excluzând și ierarhizările oamenilor în funcție de aptitudini, modernii au coborât știința la nivelul "profanului", ignorând importanța scopurilor superioare și a principiilor călăuzitoare către adevăruri transcendente și cunoaștere supremă. Contemplarea este de resortul inteligenței. Când funcționează, ea duce la înțelegerea stabilității lucrurilor, în lumina unui principiu-sursă ca cel susținut de Aristotel prin "motorul imuabil". Pentru că în epoca modernă se urmărește mai ales acțiunea, schimbarea cu viteze
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
este al cincilea organ; al șaselea este Cuvântul Vestitor, adică Hristos, care indică și cel de al șaptelea organ, personificat de Mohammad. "Scara lui Iacob", pictată pe mânăstirile Bucovinei și în atâtea alte tablouri cu conținut religios creștin, indică drumul transcendent al sufletului, sinonim al procesului formării de sine a fiecărui credincios. Sunt prezente aici atât "istoria sfântă", cât și antiistoria ei; de asemenea, cele două cetăți, Jabalqa și Jabarsa, cu cele două timpuri trecutul vieții omului și arhetipurile sub care
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Capitolul 3 Opinii despre funcțiile culturale ale tradițiilor Introducere Filosofii secolului al XX-lea au manifestat un interes sporit pentru înțelegerea influențelor culturale ale tradițiilor. Pe măsură ce dovezile că imanentismul este insuficient, s-a trecut la completarea lui cu factori supraumani transcendenți. Literaturile și artele, științele și tehnologiile, filosofiile, religiile și ideologiile secolului al XX-lea au sporit imaginile și argumentele despre interdependențele oamenilor pe pământ, dar și ale Pământului tot mai încălzit atât de propriile energii, cât și de exploziile solare
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]