1,736 matches
-
care așadar cunoștința geometrică nebazîndu-se decât pe intuițiune apriorică are evidență nemijlocită și fiindcă obiectele (după forma lor) sânt date apriori în intuițiune prin cunoștința aceasta. Dară cu noțiunile intelectuale pure începe și trebuința fără încunjur de a căuta deducțiunea transcendentală nu numai pentru ele, ci și pentru spațiu, fiindcă ele, nevorbind despre obiecte prin predicatele intuițiunei și a sensibilității, ci prin acelea ale cugetărei apriorice pure, se și referă general la obiecte, lipsite de toate condițiile sensibilității și, nefiind bazate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sinteza lor; excitând prepus nu numai în privirea valabilității obiective și a hotarelor întrebuințărei lor, ci și prin aceea că fac echivocă noțiunea spațiului, arătîndu-se aplecate de a o întrebuința în afară de condițiile intuițiunei sensibile, ele au făcut necesară o deducere transcendentală a ei. Deci trebuie să-l convingem pe cititor despre necesitatea ne-ncunjurabilă a unei asemenea deduceri transcendentale înainte de a face el un singur pas pe terenul rațiunei pure; căci îndealtfel ar procede orbește și, după ce-ar fi rătăcit în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin aceea că fac echivocă noțiunea spațiului, arătîndu-se aplecate de a o întrebuința în afară de condițiile intuițiunei sensibile, ele au făcut necesară o deducere transcendentală a ei. Deci trebuie să-l convingem pe cititor despre necesitatea ne-ncunjurabilă a unei asemenea deduceri transcendentale înainte de a face el un singur pas pe terenul rațiunei pure; căci îndealtfel ar procede orbește și, după ce-ar fi rătăcit în multe chipuri, ar trebui să se-ntoarcă iarăși la neștiința de la care ar fi purces. Trebuie însă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
căpăta prin inducțiune o altă generalitate decât numai comparativă, adică o utilitate mai extinsă. Întrebuințarea noțiunilor intelectuale pure s-ar schimba însă cu totul, dacă am voi să le tractăm ca pe niște producte empirice. {EminescuOpXIV 403} TRANZlȚIE la DEDUCEREA TRANSCENDENTALĂ A CATEGORIILOR Numai două cazuri sânt cu putință în care o reprezentație sintetică să coincidă cu obiectele ei, să se poată referi laolaltă în mod necesar și să [se] întîlnească oarecum. Sau obiectul să facă cu putință reprezentația sau aceasta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
va fi cu putință abia esperiența (cît privește forma cugetării). Căci în asemenea caz ele se referă neapărat și apriori la obiecte ale experienței, neputîndu-se nici cugeta măcar un obiect al experienței afară decât 110r numai prin mijlocul lor. Deducerea transcendentală a tuturor noțiunilor apriorice are așadar un principiu asupra căruia trebuie să fie țintită toată cercetarea și care este că ele trebuiesc să fie recunoscute ca condiții apriorice a posibilității experiențelor (fie a intuițiunei ce se găsește-n ea, fie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
imaginație și apercepție. Pe, acestea se-ntemeiază: 1) sinopsea celor diverse apriori prin simț; 2) sinteza acestor diverse prin imaginație, 3) unitatea acestei sinteze prin apercepția originară. Tot aceste facultăți sânt susceptibile de-o întrebuințare nu numai empirică, ci și transcendentală, care aceasta din urmă se-ndreaptă numai asupra formei și e apriori constructibilă. De această întrebuințare transcendentală am vorbit mai sus în partea întîi în privirea simțurilor, iar celelalte două vom cerca a le pătrunde acuma după natura lor. Sistemul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
diverse prin imaginație, 3) unitatea acestei sinteze prin apercepția originară. Tot aceste facultăți sânt susceptibile de-o întrebuințare nu numai empirică, ci și transcendentală, care aceasta din urmă se-ndreaptă numai asupra formei și e apriori constructibilă. De această întrebuințare transcendentală am vorbit mai sus în partea întîi în privirea simțurilor, iar celelalte două vom cerca a le pătrunde acuma după natura lor. Sistemul lui Kant in nuce DESPRE FUNDAMENTELE APRIORICE A POSIBILITĂȚII ESPERIENȚEI E cu totul contrazicător și cu neputință
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se referi la obiecte, are tot pe atâta nevoie de o lămurire a putinței unei asemenea referiri; de aceea vom trebui să cumpănim izvoarele subiective cari formează baza apriorică pentru posibilitatea experienței nu după constituția lor empirică, ci după cea transcendentală. Dacă fiecare reprezentație singulară ar fi străină de oricare alta, izolată oarecum și desparțită de ea, atunci nu s-ar naște niciodată ceea ce numim cunoștință, care este un întreg de reprezentații comparate și combinate. Dacă eu [î-]i atribuiesc simțului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prezența obiectului, una din aceste reprezentații produce în suflet o tranziție la cealaltă, după o regulă stabilă. Această regulă a reproducerei presupune însă ca fenomenele însele să fie în realitate supuse unei asemenea regule [... ] [... ] și trebuie să accepem o sinteză transcendentală pură a lor care să fie temeiul posibilității esperienței chiar (care presupune cu necesitate reproductibilitatea fenomenelor). Acuma-i evident că, dacă trag o linie în gândire sau voiesc să-mi reprezint vremea dintre o amiazăzi și alta sau să-mi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întreagă și [nici] una din sus numitele cugetări, ba nu s-ar putea isca nici cele mai pure și primitive noțiuni fundamentale ale spațiului și timpului. Sinteza aprehensiunei este așadar nedespărțit împreunată cu sinteza reproducerei. Și formând cea dentîi baza transcendentală a putinței tuturor cunoștințelor în genere (nu numai a celor empirice, ci și a celor apriorice pure) sinteza reproductivă {EminescuOpXIV 407} {EminescuOpXIV 408} a imaginației este și ea prin urmare una din operațiile transcendentale ale sufletului, și cu privire la aceasta vom
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reproducerei. Și formând cea dentîi baza transcendentală a putinței tuturor cunoștințelor în genere (nu numai a celor empirice, ci și a celor apriorice pure) sinteza reproductivă {EminescuOpXIV 407} {EminescuOpXIV 408} a imaginației este și ea prin urmare una din operațiile transcendentale ale sufletului, și cu privire la aceasta vom numi această facultate facultatea transcendentală a imaginației. 3. Despre sinteza recognițiunei în noțiune Fără conștiința cum că ceea ce cugetăm acum este același lucru care l-am cugetat și c-un moment înainte toată reproducerea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în genere (nu numai a celor empirice, ci și a celor apriorice pure) sinteza reproductivă {EminescuOpXIV 407} {EminescuOpXIV 408} a imaginației este și ea prin urmare una din operațiile transcendentale ale sufletului, și cu privire la aceasta vom numi această facultate facultatea transcendentală a imaginației. 3. Despre sinteza recognițiunei în noțiune Fără conștiința cum că ceea ce cugetăm acum este același lucru care l-am cugetat și c-un moment înainte toată reproducerea în șirul reprezentațiilor ar fi zădarnică. Căci ar fi o reprezentație
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
varie din ele, prin urmare unitatea sintetică din conștiința lor. Astfel noțiunea corp, la percepția a ceva afară de noi va face necesară reprezentația extinderei și cu ea a impenetrabilității, formei ș. a. m. d. Fundamentul a toată necesitatea e-ntotdeuna o condiție transcendentală. Deci trebuie să existe un fundament. transcendental al unității conștiinței în sinteza celor diverse din toate intuițiunile noastre, prin urmare și al obiectelor în genere, deci și a tuturor obiectelor experienței, fără care ar fi [cu] neputință ca să ne cugetăm
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
obiectelor experienței, fără care ar fi [cu] neputință ca să ne cugetăm un obiect la intuițiunile noastre, căci acest obiect nu e nimic mai mult decât un ce, al cărui noțiune exprimă o așa necesitate a sintezei. Această condiție primordială și transcendentală nu e alta decât apercepțiunea transcendentală. Conștiința de sine însuși, după determinările stării noastre la apercepții dinăuntru, este numai empirică, întotdeauna schimbătoare, ți un însumi stabil și rămâitor în această curgere de fenomene interioare nu se poate găsi, această conștiință
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu] neputință ca să ne cugetăm un obiect la intuițiunile noastre, căci acest obiect nu e nimic mai mult decât un ce, al cărui noțiune exprimă o așa necesitate a sintezei. Această condiție primordială și transcendentală nu e alta decât apercepțiunea transcendentală. Conștiința de sine însuși, după determinările stării noastre la apercepții dinăuntru, este numai empirică, întotdeauna schimbătoare, ți un însumi stabil și rămâitor în această curgere de fenomene interioare nu se poate găsi, această conștiință [e numită] îndecomun simț intern sau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numeric identic nu se poate cugeta ca atare prin date empirice numa. Trebuie să existe o condiție care precede toată esperiența și o face pe aceasta cu putință, având esperiența a ilustra oarecum și a aplica în evidență acea supoziție transcendentală. Nici o cunoștință nu poate avea loc în noi, nici o împreunare și unitate [a] unor asemenea, fără acea unitate a conștiinței care premerge tuturor datelor intuițiunilor și la care referindu-se toate reprezentațiile despre obiecte devin abia cu putință. Această conștiință
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nici o împreunare și unitate [a] unor asemenea, fără acea unitate a conștiinței care premerge tuturor datelor intuițiunilor și la care referindu-se toate reprezentațiile despre obiecte devin abia cu putință. Această conștiință curată, primordială și neschimbăcioasă o voi numi apercepțiunea transcendentală. Că merită acest nume se vede în aceea că chiar unitatea cea mai pură obiectivă, adică acea a noțiunilor apriorice (spațiu și timp) nu-i cu putință decât referindu-și intuițiunile la ea. Unitatea numerică a acestei apercepțiuni e așadar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
noțiunilor apriorice (spațiu și timp) nu-i cu putință decât referindu-și intuițiunile la ea. Unitatea numerică a acestei apercepțiuni e așadar apriori în fondul tuturor noțiunilor, precum varietatea spațiului și timpului e-n fondul intuițiunilor sensibilității. Tocmai această unitate transcendentală a apercepției face însă și din toate fenomenele posibile, cari-ntr-o experiență de bine de rău pot fi la un loc, un conex după legi al tuturor reprezentațiilor acestora. Căci această unitate a conștinței ar fi cu neputință dacă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
noțiunea despre ceva în care ele stau în neapărat conex; căci în varietatea reprezentațiilor sale sufletul nu și-ar putea cugeta și-ncă apriori identitatea sie însuși dacă n-ar avea înaintea ochilor identitatea acțiunei sale, care supune unei unități transcendentale toată sinteza aprehensiunei (care-i empirică) și face cu putință conexu 1 lor după reguli apriorice. Acuma deci vom putea fixa mai corect noțiunile noastre despre un obiect. Toate reprezentațiile ca atari au obiectul lor, ci ele înșile pot fi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numește intuițiune. Acuma însă aceste fenomene nu sânt lucruri în sine înșile, ci iarăși numai reprezentații cari iarăși au obiectul lor care deci nu mai poate fi intuit de noi și pe care voim a-l numi obiectul neempiric, adică transcendental = X. toată polologhia de mai sus e clar expusă aici Noțiunea pură despre acest obiect transcendental (care-n faptă e-ntotdeuna și-n toate cunoștințele noastre uniform, adică = X) este ceea ce ni poate da în toate noțiunile empirice o referare la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cari iarăși au obiectul lor care deci nu mai poate fi intuit de noi și pe care voim a-l numi obiectul neempiric, adică transcendental = X. toată polologhia de mai sus e clar expusă aici Noțiunea pură despre acest obiect transcendental (care-n faptă e-ntotdeuna și-n toate cunoștințele noastre uniform, adică = X) este ceea ce ni poate da în toate noțiunile empirice o referare la obiect, adică realitate obiectivă. Această noțiune nu poate numai conținea o intuițiune determinată, ci privește numai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
conștiinței de sine, prin urmare unitatea sintezei celor diverse prin funcția comună a sufletului de a le împreuna într-o reprezentație. Fiindcă această unitate trebuiește privită ca apriori necesară (căci altmintrelea cunoștința ar fi făr-de obiect, referarea la un obiect transcendental, id est realitatea obiectivă a cunoștinței noastre empirice, se va-ntemeia pe o lege transcendentală care va suna: Toate fenomenele, întru cât prin ele sânt a ni se da obiecte, trebuie să stea sub reguli apriorice a unității sintetice, după
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a le împreuna într-o reprezentație. Fiindcă această unitate trebuiește privită ca apriori necesară (căci altmintrelea cunoștința ar fi făr-de obiect, referarea la un obiect transcendental, id est realitatea obiectivă a cunoștinței noastre empirice, se va-ntemeia pe o lege transcendentală care va suna: Toate fenomenele, întru cât prin ele sânt a ni se da obiecte, trebuie să stea sub reguli apriorice a unității sintetice, după cari reguli singure raportul lor în intuițiune să fie cu putință, id est că trebuie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
percepțiunilor constituie tocmai forma experienței și ea nu-i nimic alta decât unitatea sintetică a fenomenelor după noțiuni. Unitatea sintezei după noțiuni empirice ar fi cu totul întlmplătoare și, daca acestea nu s-ar baza pe un rezon de unitate transcendental, atuncea ar fi cu putință ca sufletul nostru să se împle c-o grămadă (ș-un amestec) turbure și ames[tecată] de fenomene fără ca din acestea să se poată organiza vreodată o experiență. Atunci însă s-ar omite și orice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin care ele trebuie să steie și să [se] subordoneze neapărat sub legi constante)? După principiele mele e ușor de explicat. Toate fenomenele posibile fac parte din întreaga conștiință de sine posibilă. Însă de această conștiință, ca reprezentație 124 v transcendentală, este nedespărțit legată și apriori certă identitatea numerică, pentru că nimic nu poate veni în cunoștință decât numai prin mijlocul acestei apercepții originarie. Fiindcă aceasta identitate trebuie să intre în sinteza celor diverse ale fenomenelor, întru cât această diversitate este să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]