1,894 matches
-
În două din trei familii, soții aveau același statut profesional, în circa 23% dintre cazuri bărbații aveau o profesie superioară soțiilor și la circa 12% profesia era inferioară (Bejan, Buruiană, 1989). Într-o cercetare efectuată între anii 2000-2002 în județele transilvănene am constatat următoarea structură homogamică: dintre bărbații intelectuali, circa 80% sunt căsătoriți cu femei intelectuale, dintre funcționari, 70% cu funcționare, dintre muncitori, 70% cu muncitoare, dintre țărani, aproape 100% cu țărănci. Trecerea tot mai substanțială a României la economia de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
secretar de redacție pe Emil Giurgiuca, iar ca director administrativ pe G. Avramovici (administrația și editura la Arad). Deși în articolul-program fondatorii refuză orice ideologie literară explicită, ei își exprimă totuși intenția de a continua o anumită tradiție a culturii transilvănene și preferința pentru o literatură „în care se înveșmântează etnicul nostru”, promițând să încurajeze năzuințele „de a tălmăci marele suflet al națiunii”. Orientarea tradiționalistă este evidentă în alte articole ulterioare (de exemplu, Organizarea culturală de Ovidiu Hulea), ca și, în
ROMANIA LITERARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289320_a_290649]
-
revistelor. Poezia este ilustrată de Cornelia Buzdugan-Hașeganu, Radu Gyr, Al. Lungu, Lucian Valea, Mariana Moșoiu, iar istoria și critica literară de Basil Munteanu (Cărturarii și destinul neamului românesc), C. Rădulescu-Motru (Etnicul și continuitatea de destin), Ilie Hașeganu (Franța în literatura transilvăneană), Simion Mehedinți, I. Gârbacea. Traducerile ocupă un loc important, prin fragmentele din Divina Comedie de Dante realizate de Const. Z. Buzdugan, versiunile lui Pimen Constantinescu din Carducci și Leopardi (Către lună, Către sine însuși), ale Corneliei Buzdugan-Hașeganu din Baudelaire, prin
ROMANIA TANARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289333_a_290662]
-
se numește „Pagina studențească”. La „Cronici și recenzii” se prezintă cărți de Ion Pillat (Împlinire), Lucian Valea (Întoarcerea lângă pământ), Mihail Sadoveanu, Victor Vlad-Delamarina ș.a. Numărul 11-12/1943 e dedicat Marii Uniri din 1918, prin aceasta subliniindu-se continuitatea spiritualității transilvănene, greu încercată după Dictatul de la Viena. Revista se înscrie pe linia rezistenței prin cultură și a protestului deschis împotriva dezmembrării teritoriului transilvănean. M.Pp.
ROMANIA TANARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289333_a_290662]
-
Victor Vlad-Delamarina ș.a. Numărul 11-12/1943 e dedicat Marii Uniri din 1918, prin aceasta subliniindu-se continuitatea spiritualității transilvănene, greu încercată după Dictatul de la Viena. Revista se înscrie pe linia rezistenței prin cultură și a protestului deschis împotriva dezmembrării teritoriului transilvănean. M.Pp.
ROMANIA TANARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289333_a_290662]
-
în publicistica social-politică, dar transpare și din conținutul rubricilor culturale. Sub titluri generice care au variat de-a lungul anilor-„Culturale-artistice-literare”, „Sociale-culturale-artistice”, „Literare-artistice-culturale”-, rubricile caută să ofere o informație bogată și să cultive valorile tradiționale, mai cu seamă pe cele transilvănene, fără a cădea în regionalism. Astfel, pe lângă nenumărate note și articole despre conferințe, expoziții, spectacole de teatru, despre reviste și cărți, despre activitatea unor asociații (de pildă, Astra), sunt inserate frecvent medalioane și texte comemorative consacrate unor personalități ca Ioan
ROMANIA NOUA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289330_a_290659]
-
politico-ideologice naționaliste au numeroasele articole ale lui Octavian Goga (Două forțe unite: țara și frontul, Sânge și cerneală, Talpa țării, Politica ungurească ș.a.). Într-una din aceste luări de poziție, prilejuită de stingerea din viață a lui Titu Maiorescu, tribunul transilvănean nu ezită să îl acuze pe marele critic că, deși „a fost multă vreme un arbiter elegantiarum”, „a suferit de-un defect organic”, și anume acela că i-au lipsit „rădăcini adânci în pământul lui” și de aceea „nu i
ROMANIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289343_a_290672]
-
și cartea Nataliei Negru, Helianta. Alți comentatori literari sunt Mihail Dragnea, Al. Isăceanu și Mihail Sorbul (Un om supărător: Al. Cazaban. Cu prilejul volumului „La umbra unui car”, Artă pentru artă). Periodic se înscriu în sumar materiale despre marile orașe transilvănene, Cluj, Sibiu, Brașov, urmărindu-se modul de integrare a vieții lor culturale în aceea a României Mari. Unele articole sunt însoțite de fotografii (Mihail Sorbul, Mihail Săulescu, Liviu Rebreanu - cu prilejul conferirii Premiului Academiei Române pentru romanul Ion). Alți colaboratori: G.
SAGETATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289429_a_290758]
-
de aceasta. O sumedenie de personaje, alcătuind elita rurală, toate excelent creionate, se adaugă participanților direcți la „drama pământului”. În casa învățătorului Herdelea, romancierul aduce, cu multe elemente autobiografice, întreaga gamă a problemelor economice, culturale, cetățenești și politice proprii intelectualității transilvănene înainte de primul război mondial. Nicăieri lucrurile nu apar înfrumusețate, până și formele iredentismului sunt văzute lucid, critic, fără umbră de orbire patriotică. Dar și o înțelegere profund omenească însoțește descrierea abdicărilor de la principii, a cedărilor morale în fața condițiilor constrângătoare, ridicând
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
pe Augustin Buzura, care preluase conducerea publicației imediat după dezmembrarea vechilor structuri socio-politice și culturale. Concomitent, va funcționa ca șef al Biroului teritorial de presă „Expres magazin”. Din 1992 este redactor la „Transylvanian Review” și la publicațiile Centrului de Studii Transilvănene, înființate de Fundația Culturală Română. Seriozitatea și un anume echilibru intelectual și sufletesc au fost, se pare, determinante în relansarea sa, fiindcă în 1996 devine nu doar „capul limpede”, ci și redactorul-șef adjunct al acestor periodice clujene. A mai
SALAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
H. Zschokke au fost transpuse în românește de I.S. Spartali și P. Pesteanu. L. a fost prima publicație importantă a românilor bănățeni și a contribuit efectiv, în anii premergători evenimentelor Memorandumului, la lupta națională, politică și culturală, alături de celelalte gazete transilvănene. R.Z.
LUMINATORIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287915_a_289244]
-
cronologic pe la 1600. Cu Recviem rustic (1973) prozatorul se înscrie în tradiția romanului ardelean cu tematică rurală: el reconstituie, prin intercalarea planurilor narative, biografia erotică sinuoasă a unui ins impulsiv și pătimaș, a cărui siluetă se detașează pe fundalul satului transilvănean dintre anii 1916 și 1946. La granița dintre memorialistică și opera de ficțiune se situează volumul Pe undele misterioase ale memoriei (1995), în care autorul alătură fragmente memorialistice unor eboșe de roman pentru a comenta, direct sau prin intermediul unor personaje
LUNGU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
LUPTA, cotidian apărut la Budapesta de la 24 decembrie 1906 până la 1 decembrie 1910. Organ al Partidului Național al Românilor Transilvăneni, din 1909 are subtitlul „Organ politic național”. Director (din 1907) este Al. Vaida-Voevod, în fruntea unui comitet de redacție compus din Ștefan C. Pop, Aurel Novac, Aurel Vlad, cunoscuți militanți pentru drepturile românilor din Ungaria. Ziarul este unul de informare
LUPTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287932_a_289261]
-
solstițiu”, RL, 1970, 18; Paul Antim, „Drumul spre solstițiu”, AST, 1970, 6; A. E. Poenaru, „Drumul spre solstițiu”, TR, 1970, 32; Dana Dumitriu, Imagini și cuvinte, RL, 1976, 7; Dumitru Micu, Îndemnul țării scumpe, CNT, 1976, 24; Ermil Rădulescu, Mitologii transilvănene, VR, 1976, 7; Titu Popescu, „Zăpada din anul o mie”, T, 1982, 3; Simion Bărbulescu, „Zăpada din anul o mie”, RL, 1982, 31; A.I. Brumaru, „Veacul de aur”, AST, 1984, 6; Ion Buzași, „Veacul de aur”, ST, 1984, 9; Eugen
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
cei mai însemnați dintre aceștia fiind I.G. Meșotă și G. Munteanu (la Brașov), E. Brote și I. Bechnitz (la Sibiu). După dispute aprinse, avea să dobândească adeziunea majorității membrilor Societății studenților români „România jună” din Viena, precum și a redactorilor ziarului transilvănean „Telegraful român”. O contribuție deosebită la răspândirea junimismului în Transilvania i-a revenit „Tribunei”, atâta timp cât s-a aflat sub conducerea lui I. Slavici. Apartenența, pentru o scurtă perioadă (1866-1875), a unor junimiști marcanți (Maiorescu, Negruzzi, Pogor, Rosetti) la Loja masonică
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
printre care și Iulian Grozescu. A fost un animator al vieții culturale și politice arădene, ales deputat în Dietă. S-a aflat printre delegații trimiși la serbarea de la Putna (1871). La Pesta scoate în 1861 prima revistă umoristică pentru românii transilvăneni, „Tutti frutti”, urmată de „Strigoiul” (1862), „Umoristul” (1863) și „Gura satului” (1867), iar în colaborare cu Iulian Grozescu redactează și o „revistă literară și științifică”, efemeră, „Speranța” (1863). Orientarea acestor publicații era militant-națională, de unde și cele câteva procese de presă
STANESCU-ARADANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289878_a_291207]
-
și istoria românilor. De asemenea, problemele de ortografie completează lista subiectelor frecvent discutate. În 1845-1846 va fi redactată și difuzată revista manuscrisă săptămânală „Ziorile pentru minte și inimă”, care, distribuită gratuit școlilor românești, va capta repede interesul în principalele orașe transilvănene. Deviza sub care apărea era „Numai cultura va scăpa pe români, și cultura numai națională va fi”, oglindind crezul inițiatorilor ei, îndeosebi al lui Al. Papiu-Ilarian care, în articolul Nescari preliminarii, face un apel vibrant la conștiința românilor, spre a
SOCIETATEA DE LECTURA AURORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289753_a_291082]
-
Catehismul cel mare cu întrebări și răspunsuri (toate tipărite în 1783), Îndreptare cătră aritmetică (1785). Adaptând și creând terminologia necesară, Ș. expune noi cunoștințe în forme cât mai adecvate înțelegerii elevilor săi. Această activitate, extrem de benefică pentru întreaga populație românească transilvăneană, a fost curmată în mod brusc de conflictul cu episcopul Ioan Bob, dușmanul cel mai înverșunat al capilor mișcării numite mai târziu Școala Ardeleană. La îndemnul acestuia, în vara anului 1794 Ș. se vede arestat, umilit, apoi închis la Aiud
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
din izvoarele ideologiei acesteia. Ca profesor de poetică, Ș. și-a pus în practică abilitățile compunând câteva texte în versuri. Într-un volum omagial alcătuit de poetul Ladislau Nagy (tipărit la Oradea, în 1804), apărea și Elegia XXV a nobilului transilvănean George Șincai...., o compunere în latină, în care, după laudele aduse inițiatorilor culegerii, autorul își face autobiografia, cu aluzii la unele realități contemporane. Tradusă în românește, a fost publicată în „Gând românesc”. În alt volum, destinat să celebreze aniversarea principelui
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
care puteau participa și intelectuali din oraș, se recită poezii patriotice de Vasile Alecsandri și Andrei Mureșanu, se execută piese corale (Deșteaptă-te, române, Cântecul gintei latine ș.a.), dansuri populare în costume tradiționale românești. Societatea primea ajutoare din partea unor orașe transilvănene (Deva, Gherla, Năsăud, Zalău, Sibiu, Brașov, Câmpeni, Bistrița, Prundu Bârgăului, Gilău) și din România. Presa acorda atenția cuvenită societății, oglindind diferitele ei manifestări. „Albina”, bunăoară, scria în 1875: „Înainte, junime română, spre cultură și știință, înainte întru deșteptarea conștiinței și
SOCIETATEA DE LECTURA „IULIA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289750_a_291079]
-
Ivașco Golescu, om de casa Mihneștilor, refugiat, în 1583, în Transilvania, „cu toate averile, cu nevasta - era însurat cu Elena (sau Ilina), fiica lui Udriște din Mărgineni și a Ancăi, fiica lui Radu de la Afumați - și cu copiii”. După refugiul transilvănean, a urmat retragerea în Polonia și apoi în Moldova, unde a și murit de „moarte năpraznică”. La fel, mai târziu, Stroe Leurdeanu va fugi în câteva rânduri în Ardeal. La Brașov, Elina (Elena), ultima dintre cele trei neveste ale sale
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acest sens. Drăghici (nu las la o parte - pentru integralitatea proiectului - căsătoriile ce se consumaseră în timpul vieții postelnicului Constantin Cantacuzino), fiul cel mare, care - abil într-ale politicii și precaut - își făcuse rost în 1658 de o diplomă de nobil transilvănean și avea și o proprietate în Ardeal, va urca pe scara rangurilor până la dregătoria de mare spătar (în 1665-1667) și va fi prima victimă a confruntărilor între partidele boierești (Neculce îl bănuia chiar de ambiții de domnie și socotea că
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pre carele îl înghite balaurul acéstea: «Amar și cine mă va izbăvi pre mine dintru a tot mâncătoriul iad?”508. Pedepsele Iadului erau reprezentate în picturile ce împodobeau pereții bisericilor, făcându-i curioși și pe călătorii străini 509. în biserica transilvăneană Leșnic, zidire de la începutul secolului al XV-lea, este pictată tema „Coborârii Maicii Domnului în iad” (infernul fiind plasat „în jos”, poate sub influența textelor apocrife 510) - pe zugrav l-a interesat doar Iadul -, cu legendă - „Păcătoșii scrâșnesc cu dinții
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui. Vezi Joannu P. Papiu, Cuventări funebrali seau la casuri de moarte, Gherl’a MDCCCLXXV; Zacharia Boiu, Cuventări funebrali și memoriale, Sibiu, 1889; Titu Budu, „Cuventări funebrale și iertațiuni din auctori renumiți și din scriptele repausatului. Despre profilul omileticii funebre transilvănene la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX”, în Symposia. Caiete de Etnologie și Antropologie, Craiova, Centrul Creației Populare Dolj, 2002, pp. 215-234, citate de Marius Rotar, „Tăceri concentrice. Despre percepția cadavrului la sfârșitul secolului al XIX-lea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Debutează la revista „Amfiteatru”, în 1968, colaborând apoi la „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Familia”, „Viața studențeasca” ș.a. Prima carte, Sunt ultimul poet romantic, i-a apărut în 1973. S. construiește un univers liric senin, cu influențe folclorice, în tradiția poeziei transilvănene. Două cărți, Polifonie albastră (1979) și Dorurile cantului de cuc (1987), i-au fost însoțite de texte critice semnate de Al. Ivasiuc și de Ovidiu Papadima, cel dintâi remarcând, între altele, că S. „este un poet al corespondentelor în sensul
SPERANŢA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289822_a_291151]