506 matches
-
cabluri..., totul ros de acid. Apone studie deschizătura, apoi se întoarse. ― Echipa a doua, răspundeți. Unde sunteți? ― Am încheiat inspecția, se auzi vocea lui Hicks. N-am găsit pe nimeni. Sergentul șef dădu dun cap, apoi se adresă celor din transportorul de trupe. ― Locul este pustiu, locotenente. Totul e calm pe frontul Hadley. Am ajuns prea târziu pentru cine știe ce-o fi fost aici. Drake dădu cu piciorul într-o bucată de metal corodat. ― Iar am ratat balul. De căcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
acces la memoria lui. Hicks, ne întâlnim. Mă găsești la sasul sud, lângă turnul telecomunicațiilor. Aici Gorman, terminat. ― Terminat, mda, mormăi Hudson. Vine. Parcă sunt deja mai liniștit. Vasquez se asigură că microfonul ei era întrerupt înainte de a aproba: ― Căcăciosul! Transportorul blindat rula încet pe artera principală al coloniei, iar proiectoarele lui luminau zidurile pătate și erodate ale imobilelor. Trecu pe lângă două aparate de dimensiuni mai modeste și garate într-o zonă protejată. Roțile mari ale transportorului de trupe ridicau jerbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
înainte de a aproba: ― Căcăciosul! Transportorul blindat rula încet pe artera principală al coloniei, iar proiectoarele lui luminau zidurile pătate și erodate ale imobilelor. Trecu pe lângă două aparate de dimensiuni mai modeste și garate într-o zonă protejată. Roțile mari ale transportorului de trupe ridicau jerbe de apă murdară hurducându-se, dar amortizoarele absorbiră șocul. Ploaia împinsă de vânt plesnea proiectoarele. Bishop și Wierzbowski ghidau aparatele din cabina conductorului. Omul și sinteticul lucrau în perfectă armonie și-și purtau un respect mutual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe ecranul dintre ei. ― Probabil nu sunt alte intrări pe aici. Se aplecă deasupra comenzilor și aparatul greoi se răsuci în direcția unei uși imense. ― Aha, uite-l pe Hicks. Secundul Apone ieși din sasul coloniei în clipa în care transportorul de trupe frână. Privea cum tambuchiul VTT-ului glisa lateral. Gorman, care purta acum echipament de teren, coborî primul rampa, urmat de Burke, Bishop și Wierzbowski. Burke se uită în urmă, căutându-l pe ultimul ocupant al blindatului. Dar Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
erau ordinele lui Dietrich. Restabilirea copilei era precară și nu doreau să riște o recidivă punându-i intrebări traumatizante. Nu le rămânea decât să încerce să acopere lacunele raportului înregistrat de Ripley, apelând la imaginație. Și toți aveau. Wierzbowski conducea transportorul de trupe pe o șosea care lega colonia propriu-zisă de stația de epurare a atmosferei, situată la un kilometru depărtare, printr-un pasaj crepuscular. Vântul se înverșunase împotriva blindatului, dar fără să-l zgâlțâie. AcestVTT era conceput să reziste la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
din loc. Vibrațiile îl readuseră pe Gorman în universul realității și strigă la femeie. ― Ripley, ce dracu, faci? Ea nu-l băgă în seamă, concentrându-sc asupra comenzilor. Trecu într-a-ntâia și cele șase roți motoare patinară pe solul umed. Transportorul blindat zvâcni în direcția porții deschise a stației. Din clădire ieșea fum. Mașina derapă pe drumul alunecos. Ripley viră brusc și acceleră spre baza rampei descendente. Pasajul era destul de larg. Fusese conceput pentru a permite elevatoarelor mari și vehicolelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sfârâind. Hicks și Burke închiseră tambuchiul și-l zăvorâră. Aidoma unei comete rătăcitoare, VTT-ul urca pe rampă bubuind și lovind mai multe canalizări. Ripley își făcea de lucru la comenzi pentru a reda aderența la roți și a degaja transportorul. Ploua cu scântei. În spate urla cu toții. Desprinseră extinctoarele și le goliră peste începutul de incendiu. Newt stătea cuminte și-i privea pe adulții speriați care alergau prin fața ei. Respirația-i sacadată era însă regulată. Observa scena. Nimic din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
timp să-și împrăștie acidul corporal. Gorman era inconștient. Burke îl trase înăuntru în timp ce Vasquez căuta ceva pentru astuparea deschizăturii. VTT-ul urca pe rampă, urmat de o dâră de foc și de fum. Ripley era aplecată peste comenzi, iar transportorul se răsuci și se năpusti printr-o sală de control. Niște pupitre și secțiuni ale pereților explodară adăugând plastic și fibre compozite în siajul mașinii. Se apropiau de ieșire și vor fi în afara stației de epurare în mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mai întâmplase să fie în această situație primejdioasă: la bordul capsulei de salvare a lui Nostromo, așezată la un alt post de pilotaj, fiind momeală pentru o altă creatură de acest fel, nădăjduind că o va expulza prin sas. Dar transportorul ăsta nu putea fi represurizat și ea nu beneficia nici de protecția iluzorie a unui scafandru spațial. Nu avea ce vicleșug să încerce și nici vreme să găsească vreunul. Călcă pedala frânei. Roțile mari se blocară, iar scrâșnetul lor acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Câteva secțiuni și compartimente se desprinseră din armătura principală. Unele ardeau deja. Aparatul tresăltă; țâșniră flăcări din motoare și suprastructură. Un fragment dintr-un modul de propulsie căzu pe VTT și-i distruse armamentul. Apoi munițiile și carburantul explodară și transportorul se făcu țăndări aidoma unui soare pirotehnic. Rămășițele navei brăzdară cerul, apoi ajunseră rostogolindu-se la baza stației de epurare a atmosferei. O sferă de foc nemăsurată și efemeră aprinse văzduhul amurgit al lui Acheron. Buimaci, cei rămași întregi, increduli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
toți așteptau începutul coșmarului. Iluminarea de rezervă funcționa încă în centrul de experimentare și în împrejurimi; supraviețuitorii istoviți și deznădăjduiți se regrupaseră pentru a studia posibilitățile care li se ofereau. Vasquez și Hudson tocmai efectuaseră o ultimă incursiune în epava transportorului de trupe și-și etalau prada: o cutie mare zgâriată și îndoită, asemănătoare cu cele strivite într-un colț. Hicks îi privi și încercă să-și ascundă dezamăgirea. Cunoștea deja răspunsul la întrebarea lui, dar tot o puse. Poate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
băgară în seamă pe Grosvenor, într-atât de preocupați erau să se bată, icnind și înjurând. Luminile proiectate de el nu părură să le stingă ura. Erau adânc cufundați în halucinația lor, oricare ar fi fost aceasta. Grosvenor intră cu transportorul în ascensorul cel mai apropiat și apăsă pe butonul de coborâre. Începuse să spere că nu va găsi pe nimeni pe puntea de comandă. Speranța i se spulberă, însă, chiar în clipa când ajunse în dreptul coridorului principal: acesta era plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
șapte de minute. După aceea, avu o discuție scurtă, dar destul de aprinsă, cu arheologul japonez, care ar fi vrut să-l însoțească. În cele din urmă, Korita consimți să rămână locului, pentru a păzi baza de operațiuni. Grosvenor porni cu transportorul spre puntea de comandă, având grijă să nu zdruncine encefalostatul. Viteza redusă îl enerva, dar îi îngăduia în schimb să observe schimbările ce se petrecuseră între timp. Nevăzând decât foarte puțini oameni căzuți în nesimțire, își spuse că mai toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
jumătate ascuns într-o nișă, la câțiva pași mai încolo. Aproape în același timp îl văzu și Morton pe el și-i făcu semn să se apropie. Grosvenor șovăi, apoi își dădu seama că trebuia să riște. Ieși așadar cu transportorul din ascensor și străbătu ca fulgerul spațiul ce-l despărțea de Morton. Acesta îl întâmpina, plin de nerăbdare: - Ești omul de care aveam nevoie! Trebuie neapărat să-i smulgem căpitanului Leeth controlul asupra navei, înainte ca grupul lui Kent să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
oftând, spre căpitanul Leeth și-i spuse: - Am nevoie de niște instrumente din propria-mi secție. N-ai vrea să mă conduci până la ascensoarele de serviciu? M-aș putea întoarce aici în cinci minute. Peste câteva minute, Grosvenor intră cu transportorul pe ușa din dos a secției sale. Acum știa precis ce avea de făcut. Planul care la început i se păruse cam fantezist i se impunea acum că singurul realizabil. Trebuia să-i atace pe agresorii străini cu propriile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu l-ar fi observat niciodată, ar fi luat poate cadavrul drept pur și simplu un sac militar verzui, Îndesat, aruncat din camion pe nisipul alb. Trase de pe drum, cufundate În nisip, naufragiate pe dune, multe ardeau - toate aceste vehicule, transportoarele de trupe, tancurile, camioanele, mașinile ușoare făcute una cu pământul, roți eliberate, scăpate; și Împânzind zona În jurul acestor mașini, morții. Erau În jur poziții săpate, amplasamente, tranșee și În ele de asemenea, se aflau sute de cadavre. Mirosul era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
atmosferei, aceeași nori făcură imposibilă observarea solului. În încheiere ― o ultimă decepție: un strat gros de ceață plutea deasupra Orașului Mașinii, acoperind și ce mai lăsaseră norii liber. Mai apucă să întrevadă, supliciul lui Tantal, farul atomic al Mașinii, apoi transportorul spațial plonjă în interiorul unei construcții gigantice. În crepusculul cețos, Gosseyn fu luat pe sus. Felinarele aprinse păreau slabe pete de lumină tulbure; curtea Palatului Prezidențial era pustie, dar se animă de zgomotul oamenilor din gardă, care coborau din mașinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de întărire a forțelor noastre, iar ceilalți n-au încercat să atace orașele. De altfel nici nu urmăreau asta. Ei voiau arme și acum le au. Suntem deja în a patra zi a invaziei. Până azi dimineață, peste 1200 din transportoarele noastre spațiale au fost capturate, și alte o mie distruse, nenumărate arme se află în mâinile lor și sunt folosite împotriva noastră, iar pierderile noastre în oameni trec de două milioane. Pentru obținerea acestui rezultat, venusienii au pierdut 10 milioane ― 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Nu mai așteptă un răspuns, ci se ridică în picioare și se duse pînă la tabloul de comandă de pe peretele din stînga. În ultimele minute devenise în mod acut conștient că s-ar putea ca soldații Arsenalelor să roiască prin transportorul aflat acolo. Nu putea risca să lase acest lucru să se întîmple în timp ce-și organiza el retragerea. Se apropie de tabloul de comandă, pe care se aprindea cînd o lumină, cînd alta. Ar fi vrut să se asigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de tabloul de comandă, pe care se aprindea cînd o lumină, cînd alta. Ar fi vrut să se asigure că Neelan nu vede ce face el. Repede își activă unul dintre inele și făcu în delicatul circuit de cabluri al transportorului o gaură mică de tot, cît un vîrf de ac. Imediat se stinse o luminiță din spatele panoului. Hedrock se întoarse de la tabloul de comandă, ușurat dar la fel de concentrat ca întotdeauna. Își protejase flancul, doar atît. Mai era un alt transportor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
DE ARME, O FUNCȚIE DE O PUTERE AUTOCRATICĂ IMENSĂ CARE-I DĂDUSE POSIBILITATEA SĂ REPARTIZEZE UN ÎNTREG LABORATOR, CU FIZICIENI CU TOT, SĂ DEA ASISTENȚĂ SPECIALIZATĂ TÎNĂRULUI GENIAL ÎN CREIERUL CĂRUIA SE NĂSCUSE ACEASTĂ INVENȚIE. PROBLEMA FUSESE PUR ȘI SIMPLU URMĂTOAREA: TRANSPORTORUL VIBRATOR AL ARSENALELOR UMPLEA GOLUL SPAȚIAL DINTRE DOUĂ PUNCTE ALE SPAȚIULUI INTERPLANETAR, ACCEPTÎND ÎN MOD MECANIC IDEEA CĂ ACEST SPAȚIU NU ARE EXISTENȚĂ MATERIALĂ. DAR ATUNCI, EXPLICASE INVENTATORUL, DE CE SĂ NU INVERSĂM PROCESUL ȘI SĂ CREĂM ILUZIA SPAȚIULUI ACOLO, UNDE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
înaintă. - Nu merge, zise el. - Câte mesaje? - Șaptesprezece. El scutură din cap: - Mi-e teamă că am cam întârziat. Am subînțeles că Gosseyn va reuși să se întoarcă aici. Acum, singura noastră nădejde este faptul că el se găsește în transportorul care părăsește azi Pământul în direcția Venus. Urmă un moment de tăcere Femeia făcu niște semne în ghid cu un instrument ascuțit Când atingea pagina, materia lucea albăstruie. În cele din urmă ridică din umeri: - N-avem ce face. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
modificat în funcție de mediu. Gosseyn ajunse la locul de plecare de pe munte cu câteva minute înainte de ora 11. La această înălțime, aerul era curat și răcoros și producea un efect exhilarant. Rămase un moment în picioare lângă bariera înaltă dincolo de care transportorul se odihnea. Primul pas, își zise, este trecerea dincolo de barieră. Era simplu la bază. Locul era un furnicar; cu greu ar putea fi observat un om în plus. Problema consta în intrarea acolo fără să fie văzut cum se materializează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
suficient, în aparență. Urcă la bord și petrecu primele zece minute memorizând o duzină de porțiuni de sol, cu creierul secund - și asta a fost tot. În timpul desprinderii, se întinse confortabil pe patul unuia din cele mai bune apartamente ale transportorului. După aproximativ o oră, o cheie se învârti în broască. Repede, Gosseyn se acordă pe o zonă memorizată și se transportă acolo. Alesese judicios pozițiile materializării. Cei trei oameni care-l văzură ieșind de după stâlpul de susținere se gândiră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pierdut timpul cu Institutul de imigrare... Nimeni nu-l luă la întrebări. Când ofițerii veneau spre el, el se îndepărtă, ieșind din câmpul lor vizual, dispărând spre una din zonele sale memorizate. După trei zile și două nopți de la plecare, transportorul traversă cerul noros al lui Venus. Zări arborii colosali, apoi un oraș crescu la orizont. Gosseyn coborî pasarela odată cu ceilalți patru sute de pasageri. De la locul său din rând, observa procesul debarcării. Fiecare persoană trecea prin fața unui detector de minciuni, vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]