604 matches
-
s-apară din clipă-n clipă înotând pe lângă ei. Mary spera sincer c-așa avea să se întâmple. Un om-pește, s-a gândit ea și inima a început să-i bată mai tare. Imaginația i-o luase din nou la trap. Branhii în loc de plămâni, pielea cu luciri argintii, forța de-a înota kilometri întregi - de fapt, de-a înota fără oprire. Femeia a îndrăznit s-arunce o privire către Drew și-a constat că bărbatul o privea și el. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Traversând cu pas zvelt bulevardul Lascăr Catargiu, larg și 161 11 Fecioarele despletite, , Drumul ascuns pustiu, se gândea încotro să apuce. Nu era, totuși, distrat și văzuse bine un dog-cart frumos și înhămat cu un murg minunat, ce venea în trap mare. Caii erau marea lui dragoste, mai mare poate ca femeile, sau deopotrivă. Deci, nu din vina lui era cât p-aci să se întîmple un accident. Lică calculase foarte bine direcția dog-cart-ului, dar calul, rău condus, deviase mersul și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe debilul prinț, tras și el înainte de hățuri. - Ge?! Nu ești în stare să ții un cal! se ascuțise Ada și-i luase din mâini curelele lustruite fin și prinse în cătărămi nichelate. - Am să schimb calul ăsta! N-are trap bun! poticnește! - N-ai să schimbi nimic! zise cu dispreț Ada și se uită la el. S-a ramolit de tot! gândi. Ce sunt ochii ăia galbeni? Stârpitură de viță mare. Nobil am vrut, nobil am." Ea, așa costelivă, era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
te naști de generații în zona cu cea mai mare longevitate de pe glob, și alta să ai în baza de date bunici și părinți care-au capotat pe la 60 de ani. Că una-i să o ții toată viața la trap pe piscurile sănătății, și alta să-ți fi făcut praf în tinerețe, din inconștiență ori prostie, și caroseria, și carburatorul. Plus culbutoarele. Dar mi-am spus că niciodată nu-i prea târziu și, fără să-mi fi impus nimeni nimic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
Signor Gianluca, mă bucur să vă revăd! Speram totuși că ne vom Întâlni În vremuri de pace... - Bucuria este a mea, signor Pietro! răspunse Gianluca. Cât despre pace, aceasta nu e tocmai un subiect pentru Diario... Micul grup porni, la trap, spre Suceava. Trecu prin păduri În care se simțeau pregătirile de luptă și ajunse la drumul mare al Neamțului, plin de bătrâni, femei și copii care fugeau din calea primejdiei. Unii aveau căruțe În care Înghesuiseră tot ce putuseră, alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
peste cețuri, spre oastea dușmană. Se auziră tropote. Avangarda spătarului Pop ocupă ieșirea podului cu trei rânduri de arcași, În spatele cărora două mii de călăreți așteptau clipa atacului. Iar clipa sosi repede. Avangarda de spahii lansată de Soliman trecu podul la trap (galopul era imposibil fiindcă nu se vedea nimic În nici o direcție), dar primele zeci de călăreți căzură sub tirul arcașilor. Spahiii trecură peste cadavrele celor căzuți și forțară ieșirea pe malul celălalt. Dar atacul călăreților moldoveni fu rapid și perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În luptă și revenirea gărzii din Încleștarea cu Apărătorii. „Deci asta era... Își spuse Alexandru. Victoria psihologică prin atac asupra comandantului dușman. Exact reversul acțiunii Cuceritorilor... extraordinar... ” - He! Alessandro! se auzi vocea lui Gianluca, În apropiere. Italianul se apropia la trap, după ce fusese În toate locurile accesibile ale bătăliei. Mi se pare mie, sau asistăm la un miracolo? Această uriașă armată care, ar fi Învins oștile reunite ale principilor europeni, se retrage cu adevărat din fața lui Ștefan? - Nu pot să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Moldovei, apoi cușmele oștenilor, și apoi un Întreg corp de oaste, de cel puțin trei mii de oameni, mărșăluind parcă prin somn, cu capetele plecate. Străjile sosiră În fugă la metereze. Doi călăreți se desprinseră din grupul compact, sosind la trap În fața porții principale. Erina le văzu mantiile albe cu semnul scutului și spadei și un fior o străbătu din cap până În picioare. - Deschideți poarta! strigă unul din călăreți. Sosește măria sa! Poarta se deschise Încet, iar călăreții intrară pe pod. Primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rece care bătea dinspre câmpia Nistrului prevestea mai degrabă noi ninsori În zilele ce vor veni. Cei trei călăreți ieșiră pe poarta cetății, trecură podul de lemn lăsat peste șanțul de apă, traversară Încet târgul Sucevei și sloboziră caii la trap pe dealurile dinspre Tudora. Erina respira fericită aerul iernii și privea În jur ca și cum ar fi redescoperit frumusețea austeră a iernii În pădurile albe prin care se auzea ușor șuierul vântului. O vreme nici unul dintre ei nu spuse nimic. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
galop. Singur pe drumurile pustii ale munților Shaoshi, Ștefănel gonea repede. Tot mai repede. Tobele se auzeau tot mai clar, erau inima lui, sau erau doar pulsul lumii care Îl aștepta. Trebuia să se grăbească. Cei doi cai trecură de la trap la galop scurt și de la galop scurt la galop mare, În fuleuri lungi, ca și cum ar fi intrat Într-o teribilă cursă. Tânărul se aplecă ușor În șa, bătând prietenește grumazul armăsarului, care Întoarse capul și necheză, ca și cum ar fi Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Alexandru se va descurca. Altfel n-ai să-ți ierți niciodată decizia de a-l trimite la Istanbul. De acord. Pietro chemă zece Apărători și le dădu ordinul de a-l ataca prin surprindere pe Alexandru, care tocmai traversa, la trap, poiana În care se desfășuraseră antrenamentele. Avea la centură sabia, iar de o parte și de alta a șeii câte un buzdugan. Luptase toată ziua și, după cum se vedea, era obosit. Se apropia de linia de aliniere a celor doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În șei. Angelo alese străduțele cele mai puțin circulate și observă că Alexandru căuta cu privirea palatul Frassetti, deși știa că nu are șanse să-l vadă. Nu se aflau pe Canal Grande. Curând ieșiră din oraș și porniră la trap, În direcția Udine. - Angelo... spuse Alexandru. Spune-mi că tu Îmi poți explica ce s-a Întâmplat. Spune-mi că tu ești peste toate ordinele și secretele care ne Înconjoară și că poți vorbi. - Pot, răspunse Angelo, calm. Tânărul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În locul lor patru rânduri de țepușe ascuțite. Săriră În șei, grupându-se pe două flancuri, În timp ce primele rânduri ale achingiilor se prăbușeau În vârful țepușelor care spintecau burțile cailor. Cele două coloane ocoliră poiana În care se aflau achingii, la trap ușor, apoi, la comanda lui Baldini, atacară simultan, Într-o șarjă devastatoare. Lupta la sabie schimba, În fiecare clipă, echilibrul forțelor de cavalerie. Achingii erau luptători de jaf, care puneau foc satelor și ucideau bătrânii și copiii. Tehnicile lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
i-o aruncase dușmanului său. Cei doi adversari erau acum călări, iar Amir dădu pinteni calului său murg care necheză Încet, ca și cum ar fi Înțeles o poruncă neauzită. Ogodai scoase arcul și puse prima săgeată. Cei doi cai alergau la trap ușor În cercul de lumini. Amir călărea privind Înainte, fără să ia În seamă pregătirile adversarului. Își lăsase arcul la spate, la fel ca și tolba În care se afla singura lui săgeată. Mâinile țineau frâul calului, lejer, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mișcări a dușmanului se transformau instantaneu În decizii. Era stilul de luptă din Asia Îndepărtată, un stil pe care foarte puțini Îl puteau stăpâni, căci el presupunea o relație specială cu universul. Calul murg scutură Încet coama și mări ritmul. Trapul ușor de la Început se transformă În galop. Ogodai dădu pinteni și Încordă arcul. Mâna Îi tremura, dar, cu toate astea, nu putea greși. Dădu drumul săgeții, dar În aceeași clipă murgul lui Amir făcu un salt, ca și cum ar fi sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
foarte tare. Dacă fratele tău a ieșit neînarmat, Înseamnă că are un plan. Iar dacă are un plan, atunci nu poate fi ucis, căci știe dinainte ce se va Întâmpla! Alexandru privi cum războinicii lui Amir se Încolonează‚ trec la trap pentru Încălzirea cailor, iar apoi trec la galop, reluându-și ritmul rapid de Înaintare În care sosiseră. Trase frâul calului și intră pe gheața care acoperea fluviul. Se Întoarse Încă o dată, ca să vadă grupul mongolilor, dar aceștia dispăruseră deja, Înghițiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lucioasă, apoi Îndoi genunchii din față și, În cele din urmă, se lăsă până atinse cu burta pământul. Căpitanul se instală În șa și trase de frâu. - Bravo, Crivăț! Acum sus și galop! Crivăț se ridică și porni Întâi la trap, apoi, strunit de căpitan, Începu să alerge din ce În ce mai repede. Erinei i se păru că aude tropot, dar Își spuse că n-ar avea cine să călărească dinspre casa lui Oană spre malul Jijiei, și Încă la galop. Dar caii tresăriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
au adunat În jurul unui tătar călare pe un cal negru, cu șa aurită. Lângă el se află purtătorul de tui. - Semnul conducătorului... Eminek Mârza. - Dă niște ordine și ridică brațul drept. Tătarii din margini Încep să Înainteze, cu caii la trap. - Cum bănuiam... Încearcă o Învăluire, căci au superioritatea pe teren. Simioane! - La ordin, căpitane! strigă arcașul Simion. - Patru oameni În jurul Erinei, cu scuturile ridicate! Stegare Modruz! - Ascult, căpitane! - La semnalul meu, atac În săgeată, cu scoatere falsă de arme! Lăncierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
laterală din luptă, În spatele crângului! Pe poziții! O clipă, marginea satului Ștefănești apărată de călăreții Moldovei Încremeni Într-o liniște neașteptată. Se auzeau, tot mai distinct, tropotele cailor tătari și ordinele strigate de căpetenii Într-o limbă aspră, guturală. Apoi trapul tătarilor deveni galop, iar călăreții din primele rânduri se ridicară În șei, cu arcurile Încordate. - Sub adăpostul scuturilor, la atac! strigă Oană. Vârful de atac al Apărătorilor se transformă, deodată, Într-o suprafață albă de scuturi ridicate unul lângă altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
puseră un genunchi la pământ și scoaseră săgețile. La marginea pădurii se ivi un grup de aproximativ cincizeci de luptători călări. Arcașii lăsară săgețile În jos, căci recunoscuseră, pe mantiile lor albe, semnul scutului și spadei. Călăreții coborâră tăpșanul la trap, se aliniară și Își duseră toți, cu o singură mișcare, pumnul drept În dreptul inimii. - Apărătorii... murmură, admirativ, unul din plăieși. Io credeam că-i numa’ o legendă... Da’ iacătă-i... Unul din călăreți avansă până În dreptul voievodului și spuse: - Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În clipa următoare, Întreaga cavalerie a vânătorilor domnești ieși, perfect aliniată, pe latura dreaptă a poienii și În josul ei, iar pădurea fremătă de cai, de voci și de clinchete de arme. Un călăreț se desprinse din formație și sosi, la trap, În fața voievodului. Descălecă, puse genunchiul drept la pământ și spuse: - Comisul Tudor Jurj, comandantul corpurilor unu și doi de vânători domnești, la porunca măriei tale! - Ridică-te, comise! spuse Ștefan. Și spune-le oamenilor tăi că au prețuirea mea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
străfulgerat de o bănuială. Nu se poate... - Ne vom vedea, dar... Întrebă sultanul, curios. - Dar nu În acest an... Trebuie să plec. Pe curând, Mahomed! - De ce nu În acest an? Ce se va Întâmpla? Tânărul dădu pinteni și porni la trap. La douăzeci de pași Întoarse capul și strigă: - În acest an vei cunoaște rușinea Înfrângerii, Mahomed! Într-un loc În care nu te vei mai Întoarce niciodată! - Care?! - Moldova !! * - Moldovaaa!!! Strigătul de luptă al vânătorilor domnești se rostogoli, greu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la atac, lovesc la mijlocul achingiilor. - E bine. Îi separă În două grupuri. - Altă coloană de călăreți ies din stânga. Lovesc achingii din grupul mai apropiat de voievod. Înaintarea e oprită. Luptă corp la corp. Învălmășeală. - Spahii? - Urcă spre voievod. - Ritmul? - La trap. - Răzeșii? - Văd mișcare În pădure, pe ambele laturi ale luminișului. - Ștefan gândește bine. Șuria? - Nu mai e nimeni pe Șuria. Tot grupul a pornit spre Alexandru. - Uniforme? - Nu văd. Piele. Cozi de vulpe. - Arme? - Arcuri mici la spate. Iatagane la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
repede. La îndemnul bunicului ei, Voica, nepoata favorită a bulibașei, care nu mai putea de dragul de a mâna ea catârii, dădu semnalul și coloana se puse în mișcare. Ea strunea cu pricepere telegarii, forțându-i să o țină într-un trap continuu, măsurat, pentru a nu-i obosi, fiindcă animalele ca și oamenii șatrei nu avuseseră timp de odihnă. Toate căruțele, în alai, intrară în adâncimile nopții, ocolind drumul de piatră prin locuri dosite, pentru a fi cât mai departe de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Numai acasă nu, că nu am. Ba eu zic să ne duci spre "Orient", interveni Filip. Ai, ai, ai! Ca în vremurile bune, chiui Nikolai și șfichiui cu biciul prin aer. Scoțând abur gros pe nări, caii porniră brusc la trap, făcând ca trupurile obosite ale celor doi să se afunde voluptuos în capitonajul de piele moale al birjei. L-ai mai văzut pe grec? întrebă muscalul, fără să-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec Filip. Gerul se înmuiase și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]