2,154 matches
-
moartea mea! Din Fire de tort. O SCRISOARE DE LA MUSELIM SELO ( fragment ) Măicuță dragă, cartea mea Găsească‐mi‐te‐ n pace! Pe aici e vânt și vreme grea. și Anton al Anei zace De patru luni, și‐ i slab și tras, Să‐l vezi, că‐ți vine plânsul 118 Că numai oasele‐au rămas și sufletul dintr‐ însul. Apoi să știi c‐a fost război și moarte‐ aici nu șagă; Cădeau pe dealuri, dintre noi, Ca frunza, mamă dragă. și colo
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Tata îl liniștea mereu. Mă întrebam cum . Și de ce mătușa nu chema un om mai voinic. Tata e un om obișnuit, dacă mi-l omoară? Așteptam cu frica răscolindu-mi stomacul. Se întorcea spre seară. Era mai trist, avea obrazul tras și ochii încercănați. Știu doar că îi vorbea și îl privea în ochi și Ostiță se liniștea ca și cum cineva i-ar fi administrat o doză de calmant puternic. Mereu mă întrebam ce-i spunea tata... De fiecare dată ne aduce
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
stăteau și ei pe prispele lor uitați de timp și de griji. Bătrâna era vecina noastră Duntrăchița. Nu fusese mereu orbă. A orbit de bâtrânețe. O mai țin minte de pe când era încă în putere, cu fața aspră, cu broboada trasă decent pe frunte, cu hainele mereu curate, mirosind a flori de tei și a frunze proaspete de nuc.Mă simte dincolo de gard și întreabă cu glas tremurat dar destul de puternic: Cine-i? Cine-i acolo? Ești tu, fata cea mică
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pus să spuneți „Tatăl Nostru“! —îți imaginezi scena, nu? l-am întrebat eu făcându-l să râdă și mai abitir. Patruzeci de fete de cincisprezece ani și cinci măicuțe, într-un autocar blocat în cartierul prostituatelor din Paris, cu perdelele trase, intonând versetele din „Tatăl Nostru“. Și e o poveste adevărată, i-am spus foarte solemn lui Luke care, din cauza râsului, era roșu ca racul la față. Ca un magnet, Luke a scos la iveală o grămadă de lucruri. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înainte de începerea jocului. Davy, cartoforul, se ruga de ei să joace pe bani. Sau măcar pe bețe de chibrituri. Certurile lor mi-au adus aminte de familia mea. Cu toate că, sigur, pacienții nu erau la fel de răi. începuse să ningă. Lăsasem perdelele trase ca să putem vedea fulgii de nea plutind prin fața ferestrei. Barry-copilul dansa prin cameră cu niște mișcări Tai Chi lente și grațioase, la vederea cărora te linișteai imediat. Barry era într-adevăr foarte frumos. Arăta ca un heruvim cu părul întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era îmbibat orașul. Sau numeroșilor idioți care stăteau lângă mine în metrou sau mă acostau pe stradă. Totul era mult prea înăbușitor. Primele trei zile le-am petrecut ascunsă în camera mea de la cămin, dormind și citind reviste, cu jaluzelele trase. N-ar fi trebuit să vin, mă gândeam nenorocită. Nu făcusem altceva decât să-mi redeschid vechile răni. îmi era dor de Nola și de toți ceilalți. îmi era dor de familia mea. Jeanie m-a sunat din Dublin, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sfatul lui Phil, nu-l dezvăluisem niciodată. Mama și Bea nu m-ar fi sunat atât de târziu decât în caz de urgență... la gândul ăsta, inima mi s-a făcut cât un purice și n-am mai observat sertarul tras al noptierei și... AU, AU, AU. Ce forță cosmică malefică dictează ca, după ce ți-ai bușit fluierul piciorului o dată, să ți-l mai lovești din nou, în exact același loc, de toate obiectele dure și ascuțite care se găsesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rămăseseră să rătăcească prin molozul orașelor bombardate, în frigul iernii, căutându-și hrana prin gunoaiele pădurilor, copii singuri, copii doi câte doi, copii în găști de câte patru, șase sau zece, cu picioarele înfășurate în zdrențe în loc de ghete, cu fețele trase stropite cu noroi. Trăiau într-o lume fără oameni mari și, pentru că eram un suflet atât de altruist și netemător, m-am autoproclamat salvatorul lor. Era misiunea mea, țelul meu în viață și în fiecare zi, până la sfârșitul războiului, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ar fi găsit-o pe M.F.P. pe treptele casei, așteptând autobuzul să-i ia pe copii, iar fără acest gând care să îl momească să coboare din așternuturile calde, nu se mai ostenea să pună ceasul să sune. Cu jaluzelele trase, cu trupul învăluit ca într-un pântece în întunericul locuinței sale minuscule, dormea până când ochii i se deschideau de bunăvoie - sau, cum se întâmpla de multe ori, până când vreun zgomot de undeva din clădire îl făcea să sară ca ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
profilul, piramida nasului grecesc - pe urmă, ochii mici și totuși reci, pe care îi ține semiînchiși, jenați de fumul care se ridică din propria-i țigară, întorși brusc spre mine cu întrebarea nerostită Mă cunoști de undeva? Saddam, cu fața trasă, obosită, deși se trezise după opt a.m., mai târziu decât în toată viața lui de care poate să-și aducă aminte, se târâie în dimineața aspră de parcă n-am fi în Irak, fără să vadă noroiul de sub el, spre poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
poștală, scrisă pe jumătate de filă de caiet cu litere mari de tipar, chinuite de-o mână evident nedeprinsă cu scrisul, mă găsise într-un moment de cumpănă, cu tata internat în spital. În camera mea după stingere, cu perdelele trase, am copiat biletul de zece ori pe seară timp de vreo două săptămâni - dar greul începea a doua zi, când trebuia să plasez biletele: intram în blocurile de pe strada mea, lăsam în cutia poștală comună niciodată mai mult de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și venin pe seminariștii cu uniformele impregnate de duhorile internatului! Ai accepta chiar și ghinionul lui Anton la partidele de poker jucate până la ziuă, cu condiția ca la sfârșitul orelor să te aștepte mereu, vizavi de școală, trăsura cu coșul tras, Înăuntru micuța Riri, cu blana albă, pufoasă pusă doar peste ciorapii negri cu jartiere Înflorate, ronțăind, răbdătoare, alunele trase În cea mai fină ciocolată. — ...Amicului Anton Îi datorez decizia să Îmi iau viața În mâini și să renunț la seminar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
degete. Simțea din plin încărcătura senzuală a acelui gest. Îi amintea de răcoarea pulberii de curcubee, de vibrația mângâietoare a degetelor, de alunecarea luminii și a umbrei peste trupurile goale, de transfigurarea îmbrățișării surprinse în apropierea cascadei din pădure... Obrazul tras, expresia încordată, tresăririle nervoase erau dovezi ale unui imens consum interior. Prințul era cu totul singur între interesele mai multor imperii, într-o lume în care înțelegerile de pace ajungeau repede să motiveze acțiuni de război, într-o Europă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pentru a le da dușmanilor statului, trădătorul a plătit această crimă cu capul său. ― Acum, aș dori să îmbrăcați hainele astea. Dante Negro se îndreptă spre fereastră și privi trăsurile de jos. În cea de a doua trăsură, în spatele perdelelor trase, aștepta prințul Manuc. ― Ledoulx face treabă bună. Rapoartele lui sunt demne de luat în seamă. Trădătorul a plătit această crimă cu capul său. Ha, ha!... Dar... armeanul acela băgăcios de la București, le personnage encombrant... Cum de ți-a scăpat așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a glumi avusese totuși un rezultat bun, anume Îi mai calmase furia lui Janice. Roșeața pielii i se mai atenuase. Tenul ei, de obicei alb ca laptele (sau, În termenii vopselelor Dulux, lapte cu o nuanță de roz), părea acum tras și palid, iar ea, brusc foarte obosită. — Atunci, de ce Încerci să afli cine a omorât-o? mă Întrebă, coborându-și pentru prima dată glasul, până la un volum normal. Am strâns iarăși din umeri. — La Început, pentru că m-au rugat Lou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dar moartea stăpânei sale i-a clătinat pământul sub picioare. Cui să i se adreseze, cu cine altcineva să se sfătuiască decât cu Omar? Când acesta din urmă sosește, o găsește așezată pe divanul lui Terken, la picioarele unei perdele trase, cu capul lăsat, cu părul răsfirându-i-se neglijent pe umeri. Sultanul se află lângă ea, Îmbrăcat În Întregime În mătase, cu un turban pe căpșor. Stă nemișcat pe perna sa; fața Îi e roșie și plină de coșuri, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
strige, cu glas răgușit: — Cazacii sunt deja aici, fac cordoane de jur Împrejurul hotelului! Am coborât În grabă scara. Odată ajunși În holul de la intrare, am adoptat din nou un umblet demn, mai puțin suspect. Un ofițer cu barbă blondă, cu chipul tras mult pe frunte, cu ochii măturând ungherele Încăperii, tocmai intra pe ușă. Fazel n-a avut timp decât să-mi șoptească: „La legație!”. Apoi s-a despărțit de mine, s-a Îndreptat spre ofițer, l-am auzit rostind Polcovnic! - Colonele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
uit iarăși și iarăși în stânga și în dreapta și numai după ce m-am convins că nu e țipenie de om pe stradă, m-am încumetat s-o traversez și să mă urc în mașină. Cu spinarea încovoiată, burta suptă și fundul tras înăuntru, alergam cât puteam de repede. Nu îndeajuns de repede pe cât mă îmboldea frica mea, asta pot să vă spun. Domnul inginer, cel pe care, acasă, lumea îl salută politicos, cu respect, suge burta și trage fundul înăuntru, alergând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ton sec, trebuie să te îmbraci, Udi, imediat vin să te ia, iar el se retrage, întorcându-și fața de la mine, ochii săi se despart cuprinși de teroare de obiectele din jurul său, se agață de dulapul de haine, de jaluzelele trase, de fotografia acelei case vechi, ce o fi acolo, deasupra acoperișului, nori sau umbre ale norilor? Se aude înfundat o sirenă, iar eu ies de după ușile dulapului cu un tricou alb și o pereche de pantaloni de trening, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
știe absolut nimic despre femeia aceea tânără care mi-a distrus viața, iar acum ar fi un păcat să o mai deranjez cu zvonuri de mult uitate. Trec din nou prin fața dormitorului lor, încerc să trag cu ochiul printre obloanele trase, dau la o parte perdeaua cu flori de hibiscus leșinate de căldură, simt nevoia să trag de obloanele din lemn până când își vor deschide gurile pârjolite și vor începe să îmi vorbească, ce s-a întâmplat aici, în dormitorul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
primesc nici un telefon. În casa în care locuia Naoko nu avea cine să mi-o dea la telefon, așa că duminică dimineață am luat trenul spre Kokubunji. Nu am găsit-o, iar numele dispăruse de pe ușă. Ferestrele erau închise și jaluzelele trase. Proprietarul mi-a spus că Naoko se mutase cu trei zile în urmă, dar habar nu avea încotro o apucase. M-am întors la cămin și i-am scris o scrisoare lungă pe care i-am trimis-o acasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu mâna ei stângă, mi-a pus-o pe piept și a început să-mi sărute sfârcurile, iar cu dreapta să mă mângâie nebunește pe spate, pe burtă, pe coapse. Și așa m-am trezit, în dormitor meu, cu perdelele trase, goală pușcă, lăsându-mă mângâiată de o fată de treisprezece ani - nici nu mi-am dat seama când m-a dezbrăcat, când a scos de pe mine toate hainele, una câte una - și eu mă zvârcoleam de plăcere. Dacă privesc acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în excursie stătea lângă pat, haina cea albă pe spătarul unui scaun, lucrurile de pe birou erau frumos aranjate, iar pe peretele din spatele acestuia atârna un calendar Snoopy. Am privit pe geam la magazinele de duzină de peste drum - toate aveau obloanele trase. Roțile tirurilor străpungeau liniștea nopții, din când în când, iar automatele din fața magazinului de băuturi erau parcă singurele semne în așteptarea zorilor. M-am întors în bucătărie, mi-am mai turnat niște coniac și am continuat să citesc Sub roți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu părul lucios. Nu mi se părea că-i așa de rău pe cît voia să pară. Cred că era destul de nervos. După ce au ieșit, au dat s-o ia la dreapta, și atunci am văzut o mașină cu capota trasă cum traversează piața și se-ndreaptă spre ei. Imediat s-a spart vitrina și glonțul a trecut prin rîndul de sticle expuse pe peretele din dreapta. Auzeam Împușcăturile și poc, poc, poc - sticlele care se spărgeau de-a lungul peretelui. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vineții și neras, tocmai Își scosese de pe el un pulver și-l Întinsese peste colivie. Și acum tînĂrul stătea În picioare, ascultînd cu gura Întredeschisă. Cineva tot Încerca ușa din față, care era Încuiată cu cheia și avea și zăvorul tras. Cum stătea așa, auzea frunzele de dafin foșnind În vînt, claxonul unui taxi care trecea pe stradă și vocile copiilor care se jucau pe un teren viran. Și apoi auzi din nou cheia care se Învîrtea În gaură. Auzi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]