3,521 matches
-
privea cu ochii triști. Cum aștepți tu, fată dragă, în fiecare an, ceva care nu mai vine... Nu înțeleg, Bică. De ce nu intră niciodată și la mine? Vine numai noaptea, în timp ce eu dorm și oricât m-aș strădui să stau trează parcă îmi aruncă cu praf de adormit. Mă prinde somnul și mă trezesc dimineața înciudată, fără să mă pot bucura de jucăriile lăsate în jurul bradului. Tu pricepi ceva din asta? Uite, a fost la Dan, acum a intrat la Ema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aparate necunoscute, masa lungă, plantată în mijlocul camerei și medicii mascați cu măști albe îi înghețară sufletul. I se făcu o injecție în șira spinării, fu întinsă pe masă și apoi înțepată cu un ac în degetele de la picioare. A fost trează pe tot timpul operației. Simțea o apăsare puternică în trup dar nici un fel de durere. Fără nici un avertisment fu săltată pe sus, așezată pe o masă cu roți și dusă în salon. La scurt timp începu calvarul. O durere adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spele, iar acum se simțea Înecată În sudoare rece, ca și cum ar fi fost acoperită de un strat subțire de vopsea proaspătă. Pe când se Îmbrăca, a sunat iarăși telefonul. Ciudat, i s-a părut primejdios, cu toate că acum era pe de-a-ntregul trează și cu capul limpede. A luat receptorul cu grijă și l-a dus la ureche fără să spună nimic. Abia dacă mai respira. La capătul celălalt tot tăcere, de parcă și cealaltă persoană și-ar fi ținut respirația, În vreme ce aerul din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din pricina cuiva pe care-l urăști, sau din pricina cuiva pe care-l iubești? Însă, chiar pe când era iarăși arătat cu degetul, Adam a observat că Din avea pleoapele grele, că i se Închideau și că tot clipea Încercând să rămână treaz. — E oare mai bine? repetase el aproape mormăind, apoi s-a răsturnat moale pe rogojină. Fusese asemenea spectacolului unei flori de noapte, a unei fermecătoare eflorescențe care se pleoștește pe neașteptate și Își Închide petalele tocmai În clipa când e
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un băiat rău? Nu, n-ai să mori, Îi spusese Johan, tu ești un băiat bun, cel mai bun băiat din lume și n-ai să mori, ești un băiat bun. Adam adormea și se trezea, nu reușea să rămână treaz. Într-o noapte, târziu, devenise atât de fierbinte, Încât Johan s-a dat jos din pat ca să-l lase să se mai răcorească. Stătea pe marginea patu lui, privea pe fereastră pustietatea Întunecată a câmpurilor cu mără cini, când Adam
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
agitat cu o greutate pe piept, care o Împiedica să respire. Oricât s-ar fi străduit să tușească, senzația de sufocare nu dispărea și era silită să Își asculte părinții ciondănindu se pe șoptite În camera alăturată și să rămână trează, În așteptarea zorilor, singura ei alinare. În nopțile acelea, duhuri răutăcioase colindau văile, așa ziceau cei din sat; era vrăjitorie În aer, de acolo Îi venea ei răul. Aiurea, zicea maică-sa, ai ceva astm. Numai că Margaret nu avusese
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
avea pulpe zvelte, iar când a pus mâna, a simțit mușchiul lung care Îi traversa pulpa până la genunchi. În acele câteva clipe cât se strânseseră În brațe gră biți, ca niște Înotători care se agață de o plută, fusese perfect treaz. Când ea Îl Încălecase, și-a simțit fiecare părticică a corpului cu o limpezime pe care n-o mai cunoscuse niciodată, de parcă fiece mușchi era un cuvânt articulat ori un gând. Apoi, Întinși unul lângă altul În Întuneric, l a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în sine formată prin credința că mijloacele cosmetice înlătură micile imperfecțiuni ale naturii. Și, ca să disimuleze înfrângerile vanității ei de femeie, prefera să-și păstreze atenția asupra lecturilor sale, concentrarea o lua cu sine ca pe o pavăză, o menținea trează pe oriunde mergea, drumuri limitate între serviciu și casă, prefera să alunece, să pășească orbește decât să observe că trece neluată în seamă, așa cum neluată în seamă cade o stea de la locul ei de pe boltă și se pierde în neguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
suficient de atașate, le atacă cu aceleași mijloace puse la dispoziție anterior, pentru desființarea altora, le demonstrează că de fapt sunt niște biete larve osândite la uitare dinainte de a se fi născut. Pe urmă le dă drumul în lume, așa TREJI, cum sunt, îi lansează în viața de zi cu zi după ce le-a inoculat în conștiința lor ideea neîncrederii în sine, în sistemul de valori. Le servește la ceva soților Alexe această manevră? Poate doar îi amuză. Vor să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oricând în tumultul acestei vieți, numai să vrea, numai să întindă un deget. Ascuns, Sidonia nutrea speranțe uriașe, curând, foarte curând se va ști scăpată de Ovidiu și de grijile pe care i le pricinuia acesta și de privirea lui trează, crudă, cercetătoare și de zâmbetul său care tăia în adânc... Va fi singură, va fi liberă așa cum liberi trebuie să se fi simțit cândva în munți haiducii, liberă, liberă, liberă, aceste șase litere și acest cuvânt care trezește în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sărutări date în joacă, aproape calculate, atât cât să nu-i incite din nou, se va ridica, va începe să-și caute din priviri hainele. Se va echipa în liniște, cu mișcări aproape furișe, cu toate că știa bine că ea este trează, îl observă cu ochii larg deschiși în întuneric, cu respirația ușoară, aproape reținută, și oboseala calmă, liniștită începe să-i toarcă prin celule, lent, lent...Iată-l cum își încheie cureaua, pipăind cu degetele locul unde va fixa catarama, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
treptele două câte două, e plăcută liniștea nopții, e perfectă. Îl mai aude apoi pășind de-a lungul aleii, grăbit, grăbit ca întotdeauna, cum trântește portiera mașinii în urma lui, cum ambreiază motorul și pornește cu amândouă mâinile pe volan, conștient, treaz, stăpân pe toate reflexele. Carmina îl urmărește cu auzul încordat până când zgomotul mașinii lui, devenit pentru ea cunoscut, aparte, ca un glas uman, se pierde în noapte. Adoarme cu un sentiment nespus de ușurare. Se simte bine așa, iubită, îmbăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
își spuse în gând Carmina, doar dacă îți planifici dinainte, găsești persoana, stabilești ziua și-ți spui: azi voi avea un sentiment sublim de duioșie. Dar dincolo de sarcasmele ei, observă că Fana era un noian de impresii, un receptacul mereu treaz spre care se îndreptau fel de fel de nuanțe, erau alese, scuturate de praf și catalogate după importanța lor. Avea un spirit de observație ascuțit, păcat că și-l irosea doar în vorbe, îl cheltuia fără nici un folos, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după tandrețe, își ațâța singură imaginația. Ce nebunie, ce nebunie, șoptea înainte de a lua perna în brațe. Se complăcea să tânjească, să-l poarte peste tot în minte, el exista pretutindeni, pe stradă, la serviciu, aiurea, exista și atunci când era trează, exista și atunci când dormea. Era greu să iasă de sub dominație și, totuși, de atâtea ori, i se întâmplase să se înverșuneze, să cadă în cealaltă extremă, să privească totul cu ochi prea lucizi, să se deteste pentru rolul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
meu, dar nu am realizat nimic, m-am ales doar cu un ochi puțin înroșit. De îndată ce m-am întins pe cearceaf m-am gândit la tine, la o noapte când te-ai lăsat furat de somn. De obicei eu ședeam trează în pat, lângă tine, îți așteptam plecarea, tu te ridicai încet de lângă mine, te mișcai ușurel deși știai că nu dorm, îți plăceau gesturile furișe, te prindea ipostaza de a te retrage din casa mea ca un vinovat. Atunci însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lucruri care, fără ea, s-ar fi ripisit odată cu bâzâitul de cărăbuș captiv al ceasului deșteptător. O viață din care lui nu i-ar fi rămas decât un gust dulceag-amărui pe limbă. O cocleală. O stare ciudată, inexplicabilă. O nedumerire. Treaz, cu fața Îngropată În pernă, se bucura să o știe alături. Mâna dreaptă Îi cutreiera pântecele auriu precum o caracatiță nisipul unei plaje scufundate. Urca anevoie spre sâni, apoi se prăbușea În șanțul inghinal Învinsă de atracția coapsei prelungi. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Bătrânețea... Stă tot mai mult timp În fața televizorului. Ca să nu adoarmă imediat mănâncă bomboane ori caramele. Sau fumează, dacă e singur. Când nu mai are ce ronțăi sau fuma, oricum nu fumează mai mult de zece țigări pe zi, adoarme. Treaz, povestește ce mult a lucrat la zăpadă, În curte și la stradă, sau câtă lume a avut În față la pâine și lapte. Poate să doarmă cât vrea, din partea mea, dar ai văzut cum Îi tremură mâna? De la o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la Geologie. Ani În șir, În memoria sa, Violeta a purtat aceleași haine ușoare de vară. Indiferent de anotimp. 32. În noaptea Anului Nou, insomniacii sunt scutiți de a veghea somnul și visele celorlalți pentru că, o dată pe an, toată lumea e trează. Cel puțin așa credea el. În oraș exista un Club al cetățenilor fără somn, legat, În opinia lui Grațian, de vechea vigilentă revoluționară de care foștii „tovarăși” nu se puteau vindeca. Grațian era convins că nesomnul lor avea un substrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cerșetor sticla de Jack Daniel’s și se Îndreptă spre blocul lui Grațian, la două minute de autogară. 7. Coriolan Încă mai credea că dormea și visa. Prezența lui Grațian Însă la doi pași de el risipea orice iluzie. Era treaz și Înțelegea că se Întâmplase o nenorocire. Și când te gândești că totul pornise de la un bezmetic de cântec. Dar cui să spună asta? Și cine să-l creadă? 8. În timp ce Flavius-Tiberius Învăța să moară, Gusti Careja, În stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
celei de-a doua întâlniri cu doctorița Randle. — Dar nu este... am spus cu voce tare, apoi m-am oprit, dându-mi seama că fusese doar un vis. Cât timp dormisem, ceva se schimbase. Atenția mea amorțită, doar pe jumătate trează, se întoarse spre interior ca un far strălucitor și brusca ei claritate mă surprinse. Mi-am văzut mintea și eul de șaisprezece săptămâni perfect, în întregime, fiecare detaliu fiind viu și distinct. Puteam să văd până și visul-amintire derulându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
putut cauza lucrul ăsta, o otravă. Dar n-au descoperit nimic. Am avut coșmaruri. L-am văzut în vise. Teoriile i-au facilitat apariția. Cifre și matematică. Nu voia să înceteze cu vizitele nocturne. Cine o să fie? Încercând să stai treaz. Cine urmează ce urmează ce va fi luat acum? Până la capăt, existând în casa aceea. A fost... Măruntaiele mi s-au blocat și am icnit. Din mine a țâșnit un fior lung de salivă, nu însă și vomă. Am înghițit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
deja visul se destrăma, întinderile lui luminoase, de mătase deșirându-se în emoții nebuloase, nori mici și colorați de sentiment, dispersați de mișcarea minții mele trezite la realitate. Așa se întâmplă întotdeauna cu visele din Fragmentul becului; când sunt complet treaz, dispar. Am mijit ochii la bec. Cât e ceasul? De undeva, vocea lui Scout spuse: — Mai bine să nu știi. Am mormăit și m-am întors pe o parte, dar n-am reușit să mă simt bine - ceva urgent îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
reușit să mă simt bine - ceva urgent îmi anima creierul. Pentru eul meu adormit nu era o urgență evidentă, mai degrabă ceva asemănător cu vaga greutate a unei pietre pitite și uitate pe fundul unui rucsac. Mintea mea pe jumătate trează o căuta. Putea fi vorba de-un pasager clandestin? Ceva scăpat, mai intact ca de obicei, din visul aproape năruit? Poate, în parte; culorile ei se potriveau cu cele pe care le puteam simți încă ștergându-mi-se din minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la jumătatea mișcării și se uită la mine cu ochi mari, rotunzi. 27 Cine ești de fapt și ce ai fost înainte? Uneori, când cred că nu pot să adorm, chiar sunt parțial adormit. Sau, cel puțin, nu sunt complet treaz. În orele cât am stat întins pe patul Primului Eric Sanderson încercând să dezleg încâlceala de evenimente și fragmente din mintea mea, aș fi spus că sunt sută la sută treaz, nici vorbă să dorm. Dar acum, stând în coridorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sunt parțial adormit. Sau, cel puțin, nu sunt complet treaz. În orele cât am stat întins pe patul Primului Eric Sanderson încercând să dezleg încâlceala de evenimente și fragmente din mintea mea, aș fi spus că sunt sută la sută treaz, nici vorbă să dorm. Dar acum, stând în coridorul de cărți de afară, mă simțeam ușor, amețit și nesigur pe picioare. Lucrurile la care mă gândisem în pat, pistele acelea complicate de gândire pe care le construiam, păreau acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]