459 matches
-
Cum s-o simți, dacă n-ai deschis încă ochii ? — Înainte s-o văd, trebuie s-o simt... De unde vin numele astea, crezi că le inventez eu ? — Și atunci, ce-i de făcut ? — Caută altă păpușă. Asta e nereușită. Maestrul trebălui prin cutie. Se mută din stânga în dreapta și agită păpușa. — Lasă șmecheriile, spuse Tili. Ce faci, mă pui la încercare ? Ți-am spus să cauți alta ! Crezi că, dacă am ochii închiși, nu văd ? Maestrul își flutură mâna în dreptul ochilor lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
niciuna dintre frunzele strânse. Două potăi țâșniră dintr-un tufiș, Jenică se piti în spatele celorlalți. — Aici e bine, hotărî Maca, intrând, pe la spatele băncii, printre copaci. Are fiecare trunchiul lui, e destul pentru fiecare. — Ce-ți veni ? întrebă Tili. Maca trebălui la șliț, dar se încurcă și-și ridică în chip socratic arătătorul. — Știți de ce masculii celorlalte specii se împerechează doar din când în când, cum le vine vremea, în timp ce bărbaților le stă tot timpul gândul la regulat ? Privi triumfător spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ea. Doar liniile vieții din palmă, dar asta nu făcea tipsia să pară mai puțin goală. Biserica era luminată, dar de o altfel de lumină, căci, atunci când ieși, soarele i se păru neobișnuit, nu mai puternic, dar altfel. Un om trebăluia pe o palmă de pământ, lângă braz dele cu flori. Se apropie și îl privi. Omul fixa un țăruș, bătătorind pământul din jur. Când îi simți prezența, ridică fruntea. — Dă-te la o parte, spuse, vorbind mai tare decât se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-și vadă locurile de vilegiatură invadate de "țopârlani cu șapcă". Cei care nu-și permit, în ciuda biletelor de concediu oferite la preț redus, s-o șteargă pe undeva, se mulțumesc să meargă duminica la cafenea sau la pescuit, să trebăluiască pe lângă casă sau să grădinărească. Mulți fac drumeții, plimbări, se duc la țară. Își instalează cortul prin vreun loc cu verdeață, fac picnicuri pe malul vreunui râu, străbat drumurile Franței cu bicicleta sau tandemul. Tinerii, cazați în tabere de tineret
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să mă mai nască o dată, ca să-mi corectez dacă nu pe toate cel puțin o parte din erorile săvîrșite și din care cauză n-am putut să zbor mai sus, către acel ideal visat"... Mărturisesc: 95% dintre noi, cei care trebăluim prin culise și prin săli de teatru, scene, săli de repetiție, săli de curs, simțim strigătul maestrului Focșa; el însă, a avut curajul s-o recunoască și, poate, să creadă într-o viață viitoare, mult mai apropiată de perfecțiune decît
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mi-au căzut pe blocul vecin. Trei etaje mai jos și circa 15 metri mai la dreapta vedeam o încăpere luminată și animată, în ciuda orei târzii. Era o bucătărie. O gospodină mare (credeți-mă pe cuvânt, numai mică nu era) trebăluia de zor, iar extraterestrul ei se învârtea pofticios prin zonă. Că-și făcea de lucru pe lângă ea ori doar pe lângă mâncare nu pot spune cu exactitate, dar eram gata să pariez banii mei de pantofi pe șase luni că, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
coparticiparea, ca martor cu mâinile legate, la o dramă indignă, aceea a prăbușirii simultane a biologicului și a psihologicului: Imaginea ei mă urmărește: trecută de 70 de ani, împuținată, slăbită. Sentimentul înspăimântător când, astă-primăvară, la Iași, am surprins-o în timp ce trebăluia, așezată pe vine, lângă dulăpior pierzându-și echilibrul și căzând în șezut; privirea ei, tulburată, încercănată, licărind doar ca stupoare de animal neputincios, căutând, în momentele următoare, spre mine, ca un reproș mut; încărcat totuși de speranța că am înțeles
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-ntortocheate/ Spre-a dovedi ce știe și ce poate,/ Ci cumpătat grăia ca o crăiasă,/ Vădind în toate creșterea i aleasă./ Era de-o feciorelnică sfială,/ și vremea nu-și trecea în trândăveală,/ 840 Ibidem, pp. 160-161. 226 Ci inimos trebăluia mereu.”841 Virginia devine un model pentru toți, un exemplu a ceea ce trebuia, după standardele vremii și, poate, din totdeauna, să fie o fată demnă de respect: „Fecioara despre care zic, n-avea/ Nevoie s-o păzească nimeni;/ și-n
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
motion picture) atât de potrivite, cred, spiritului timpului nostru pentru a-l omagia, pe 12 octombrie, pe academicianul Alexandru Zub. Intram, pe la începutul anului 1979, pentru prima oară în biroul Institutului de istorie "A. D. Xenopol" din Iași, unde domnul Zub trebăluia alert, îngropat "de viu" între cărți, pentru a mă pregăti pentru Olimpiada Națională de Istorie, trimis de mama, în virtutea faptului că tatăl meu, dispărut prematur, fusese congener și coleg la Școala Normală de la Șendriceni cu marele istoric ieșean. Eram interesat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]