476 matches
-
a origini până la 1900 ‐ București, Editura Academiei, 1979. Paloda politică „a 114 pendulat între mesianismul ardelean a profesorului Ștefan Neagoe și realizările literare, inaugurate de poetul G. Tutoveanu”. Școala literară de la Paloda - stimulată și de G. Cațafany ‐ a creat atmosfera trebuitoare nașterii celor două reviste bârlădene: Paloda literară și Făt Frumo s. * Paloda, ziar la început liberal, fondat de Șt. Neagoe la 5 februarie 1881, editor și apoi proprietar și chiar director, fiind însuși patronul instituției; apare cu întrerupere de mai
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ne strânge la un loc ‐, ci curata dorință de a sluji, dacă nu literatura - căci suntem prea neînsemnați pentru aceasta - cel puțin avântului sufletesc al tinerimii, care caută dar nu găsește, decât în prea puține locuri, îndrumarea sănătoasă atât de trebuitoare ei”. Vom căuta - se spune în cuvânt înainte - prin aceasta ca schimbând spusele marelui istoric N. Bălcescu: „Românii au trebuință astăzi să se întemeieze în patriotism și în curaj și să câștige statornicie în caracter” să ne fie îngăduit a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în sfârșit, că el poate să se călăuzească singur prin lumina rațiunii naturale, nu a inspirației supranaturale. De aceea , Renașterea, liberatoare a omului, a fost numită și Umanism, iar literaturile clasice, care contribuiau la dezvoltarea omului, ”umanitare”, adică elementele intelectuale trebuitoare a oricărui om, pentru a fi într-adevăr om. Semnificativ este îndeosebi titlul unei opere a lui Pico della Mirandola, Despre demnitatea omului, de care Biserica nu ținea seama. Omul Renașterii, așa cum ni-l descrie Jacob Burckhardt, este omul instinctelor
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
destul talent și "îndemînare" să compileze în așa fel, încît să nu lase "să se vadă cusăturile materialului" altora". Și este argumentată evidenta ipocrizie a lui Călinescu, care, acuzînd vremurile, care nu-i îngăduiau risipa de pagini, motivează lipsa notelor trebuitoare. Nu e vorba de criza materială a vremurilor, atenționează autorul volumului Heirich Heine și Heinismul în literatura românească (1930), ci de una mai gravă, de criza morală. Căci dacă introducea semnele citării, proaspătul biograf își demască "lipsa de talent și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
renunță din gelozie și caută să o cucerească prin sperjur. În cele din urmă, fără speranță, se duce la moarte pentru a nu-și păta numele. Nici tiradele Vladimirescului, al căror fond e preluat din documentele vremii, nu au căldura trebuitoare. Mai realizată e drama Mila Iacșici. Mergând pe urmele lui A.I. Odobescu din Mihnea Vodă cel Rău, P. inventează o relație erotică între pretendentul la domnie, ascuns de urgia Craioveștilor la conacul „fratelui său de cruce” Dumitru Iacșici, și sora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
lolăiesc, se lolotesc, strigă hoha, bura-bura, bat lela, tinerii se înlibovesc, ciocoii se ciocotnițesc, se cilibesc, sufletele bujdesc pe poarta iadului etc. Budai tratează cuvintele ca pe niște făpturi moi și le dă pe loc la rimă genul și terminația trebuitoare. Așa femela dracului se face dracă, palatul se feminizează în palată, copacii în copace, țiganii visă, se cîrmează, locurile sunt puste, întîmplarea e jeloasă, soarta e scîrbeață, boierii sunt plini de bogătate. Numai Eminescu mai târziu a siluit limba sau
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sine, studiată monografic. Scriitorul surprinde indiferența conversației între îndrăgostiți, atmosfera de frivolitate distinsă și delicată, contradicțiile sufletești ale femeii, tristețile nemotivate, euforia premergătoare mărturisirilor. Se memorează mai bine Tănase Scatiu, deși, ca toate romanele lui Duiliu Zamfirescu, n-are volumul trebuitor. Scatiu e un Dinu Păturică, inferior sufletește, parvenit obscur ajuns moșier, deputat, în fine soțul unei fete de boier. Scatiu e caricat de autor, înnegrit cu ură, totuși nu fără viață. E o imagine fugitivă și autentică, în baza căreia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a fost stăpânită, a luat, ocupase, puse capăt, considerau, făceau parte ș.a., dar și ale prezentului: credem, avem datoria, trebuie, se impune, pornim, silesc, vedem, simțim, se rupe, se supără, bănuiește, ne abatem, nu voiește, e sinceră, e viu, sunt trebuitoare, atrage, stinge ș.a., sugerându-se astfel, și la nivel morfosintactic, abordarea contrastivă prezent-trecut). Relaționarea enunțurilor se realizează în principal prin conjuncții coordonatoare copulative, care conferă textului impresia de acumulare progresivă a informațiilor; conectorii preponderenți sunt de natură cauzală și temporală
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ostile. Cu toată spaima (teoretică) pentru libertățile prea mari ale dialectului În care scrie, autorul meditațiilor patriotice și al satirelor nu pare a Întîmpina obstacole În calea intențiilor sale: formele se supun, ideile „drepte și Înalte” Își află ușor expresia trebuitoare. Înălțarea, mărirea obiectului poetic presupun o lepădare a lui de culoarea și densitatea materială. Sensibil la latura morală, Alexandrescu este opac (o opacitate programatică) la viața ascunsă a universului. N-are simțul cosmosului, cum n-are nici simțul elementelor. Imaginația
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
măsura nobilă și demnă a istoriei. Dar, văzînd fervoarea pe care o arată În decepția lui, ne vine să credem că scrisul nu depinde prea mult de convingerile lui sceptice. Încrezătoare sau dezamăgite, ideile află, ușor și din abundență, expresia trebuitoare. Locurile comune se țin, Într-adevăr, lanț. Modelele se degradează repede, avalanșa aceea de diminutive, gingășii, clișee literare exasperează la lectura versurilor, insă, de la un punct, retorismul inconștient Începe să-și creeze propria-i figură. Simțualismul nebulos, spontan, debordant capătă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
compune narațiuni, adaptează altele, publică note de călătorie, cînd se produce un mare eveniment - Unirea, Războiul de independență - evenimentul este numaidecît celebrat), Însă necesitatea se adaptează disciplinei lui interioare. Orice accent de urgență este eliminat. Poetul are de la Început instrumentele trebuitoare pentru a exprima orice idee. Dispare din literatura lui acea senzație (pe care o găsim la Heliade, Bolintineanu) de naștere grea a poeziei din spuma unui limbaj incongruent. Versul lui Alecsandri este fluent, polisat, bătaia e regulată, muzicalitatea tinde să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vrea d-sa s-o dovedească e următoarea: Țara românească trebuia lăsată să se dezvolte normal; constituționalismul, formele de viață noi n-au fost necesare; din contra, au fost dăunătoare. Schimbările le-au făcut cei de la 1848, nu pentru că erau trebuitoare, ci ca să-și satisfacă visurile lor de utopiști ieftini, inculți, și ambițiile lor personale - pentru ca să creeze o formă socială, în care ei și ai lor să poată exploata, prin buget, avuția națională. 2 Tesauru de Monumente istorice, II, p. 193
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pe lângă mania de a între-buința cuvinte franțuzești a celor care voiau să se arate 1 L. Șăineanu, Ioan Eliade Rădulescu ca gramatic și filolog ă Buc., 1892î. învățați, mai era și o întrebuințare exagerată, nevinovată: invadarea cuvintelor netrebuitoare pe lângă cele trebuitoare, intrarea și fără bilet de legitimație, grație îmbulzelii. Oricum, Alecsandri a avut meritul de a face prin opera sa critică un mare serviciu limbii românești. Dar antipatia lui este mai mare față de latiniști, pe care îi zugrăvește cu mai mult
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
aceea, aceste două tendințe se separă. Liberalismul muntean, în manifestările lui extreme, rămâne să reprezinte spiritul novator; junimismul moldovenesc rămî-ne să reprezinte spiritul critic, negativ. Această ruptură a fost o nenorocire pentru istoria contemporană a Romîni-ei. Unii merg fără discernământul trebuitor; ceilalți neagă necontenit utilizarea întregii opere a celor dintâi. Unii merg fără un plan bine definit; ceilalți vor să rămânem pe loc. Și cum pe loc nu se putea sta, și nu se poate sta niciodată; și cum critica devine
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pietre, fie și var grămădite toate la un loc; apoi apucându-se un om fără experiență de clădire, clădească el, zic, și ridice casa. Ei bine, nu ar strica el totul? Fie, apoi, o corabie și să aibă toate cele trebuitoare, afară de căpitanul care să o cârmuiască; ei bine, acea corabie - bine lucrată de altfel va putea ea oare pluti singură? Dar apoi pământul acesta atât de mare, cum de stă el pe ape, și cum de s-a învârtoșat în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
momentul În care a Înțeles că românii americani erau cetățeni ai Statelor Unite, el conceda, recunoscînd că „am spus tuturor românilor, de la Început și pînă la sfîrșit: «cei care voiți să vă faceți americani, rămîneți; nu ne Încurcați, n-avem mijloace trebuitoare pentru a mai ține În viață pe cineva care va muri pentru noi și va trăi pentru alții; acela care e pentru noi, să vie acasă!»”. Deși sinceră, surprinde și deranjează, chiar, o asemenea opinie, avansată de cineva care cunoștea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
când m-aș Încrede În tine? Eu te iert Însă, c-ai Îndrăznit a crede că iar mă vei putea Înșela și iți făgăduiesc că sabia mea nu se va mânji cu sângele tău; te voi cruța căci Îmi ești trebuitor, ca să mă ușurezi de blăstămurile norodului”. Din citat reiese ca Lăpușneanul Îi pregătise sfârșitul dându-i o misiune ingrată, aceea de a strânge dările, dar și pentru a-și asuma „blăstămurile norodului”: „Am rămas săraci! N-avem bani! Ni i-
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și morăritul din localitățile umbrăreștene, merită a fi subliniat faptul că nu toți locuitorii sau nu întotdeauna erau dispuși să macine cerealele lor la morile specializate. Unii mai aveau acele instalații rudimentare, numite râșnițe, și își realizau cu ajutorul lor făina trebuitoare. Sigur că aceștia erau foarte puțini și recurgeam la o atare treabă fie din spirit de conservatorism (până în zilele noastre a existat părerea că făina de la moara de apă e mai spornică și mai bună decât aceea de la moara de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de pe teritoriul istoric al comunei Umbrărești, considerăm că ele au fost aceleași de pretutindeni de-a lungul timpului. Sigur că unele erau mai importante și se practicau mai intens, cum ar fi cazul confecționării uneltelor din lemn și metal, ustensilele trebuitoare pentru tors și țesut, producerea vaselor din lut, lemn și metal, asigurarea mijloacelor de transport la fața locului, diferite arme și instrumente pentru vânat și pescuit etc. Altele puteau fi de o mai restrânsă trebuință și se aflau în stăpânirea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
autoriza practicarea comerțului local. În 1867, Prefectura județului Tecuci formulează instrucțiuni asupra modului de eliberare a autorizațiilor pentru deschiderea și funcționarea prăvăliilor sătești. Deși produsul de bază la sate era vinul și rachiul, negustorii sătești comercializau concomitent și mărfuri strict trebuitoare: lumânări, sare, covrigi etc., ponderea cărora era mică. În 1921 se înregistrează cu prăvălii pe teritoriul comunei Umbrărești locuitorii Constantin Țugurlan și Lascăr Rusu în satul Torcești, Manoil Cucoaneș la Salcia, Ghiță Stratulat la Umbrărești. Într-un Contract de arendare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în sensul că, în perioadele anterioare, nu se distingea categoria acelora care se pricepeau să prelucreze și să confecționeze obiecte din lemn. Cu alte cuvinte, orice gospodar trebuia și putea să fie în stare a-și construi din lemn cele trebuitoare în gospodărie și nu erau puține acestea, fără să apeleze la un specialist. Care să fie explicația acestei situații ? E ușor de găsit și ea rezidă în faptul că, așa cum scrie cercetătoarea și buna cunoscătoare a domeniului, Corina Nicolescu, „teritoriul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la mâna părinților de la mănăstirea Neamțului [...] că eu le strâcu moșia Piscului și mi-am făcut casă cu de-a sila și nu voi să le dau ce este venitul mănăstirii și țin în tăria mea”. Pe considerentul că este „trebuitor țării”, domnul nu dispune scoaterea sa din sat, dar îl îndeamnă, scrie căpitanul în zapis, „să mă așăzu cu părinții să nu mai fie gâlceavă, să aibu a ședea pe locul mănăstirii, iară ce oi ara să dau ce este
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ce reprezenta plata în bani pentru imașul folosit și îndatorirea de a nu face stricăciuni cu vitele sale în culturile din preajmă. Nu se spune nimic despre obligația muncilor gratuite, probabil în virtutea dregătoriei ce o deținea și prin care era trebuitor țării la hotarul cu Muntenia. E posibil ca dregătorul, profitând de schimbările din 1711, să nu-și mai fi respectat obligațiile asumate prin zapisul din 1710, iar Nicolae Mavrocordat emite cartea domnească prin care poruncește ca „nimenea să nu fie
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
fie construită o biserică din bârne de stejar la Boziești, care se identifica cu Umbrăreștii. E posibil să fi fost construită din paiantă, tehnica folosită în cele mai numeroase cazuri, în pădurea locală negăsindu-se lemn de stejar de mărimea trebuitoare. Că anterior existase locaș bisericesc se dovedește prin semnalarea numelor de preoți slujitori în Boziești și prin însemnarea pe planul hotarnic de mai târziu (1841) cu semnul Sfintei Cruci, simbol al prezenței bisericii în punctul respectiv, Boziești și Tămășeni, ambele
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
din 13 octombrie 1861, prin care invita pe prefecți să „constate dacă posesorii moșiilor au gătit casele de școală ce dupre contractu au fost datori a da gata pentru anulu curentu” și dacă la cele existente „s-au făcut reparațiile trebuitoare”, întâlnim răspunsurile subprefecturilor ce fusesră solicitate de prefect după cum urmează: - subprefectul de la Ivești, plasa Bârlad, răspunde că nu poate „pune în întocmai aplicație din împrejurarea că subprefectura nu cunoaște cari anumi din posesorii moșiilor sunt datori după contract a da
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]