3,565 matches
-
de Christina și care s-ar fi bucurat de un enorm succes, dacă s-ar fi găsit măcar cîțiva rolanzi mîndri de asta. Inițiativa consta În formarea unor echipe ce urmau să supravegheze comportamentul cetățenilor pe stradă. Atunci cînd un trecător arunca, fie și din neatenție, vreo hîrtie, vreun muc de țigară, vreun ambalaj de biscuiți sau chiar un simplu scuipat, membrii echipei se apropiau, recuperau Îndată acel obiect (firește, dacă mai putea fi recuperat) și i-l Înapoiau individului respectiv
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
impresia că Îl mai Întîlnise cîndva pe Pablo, În Împrejurări pe care Încă nu reușea să le reconstituie; probabil că mai demult, În tinerețe. Cu certitudine că atunci Îl chema altfel. Geamurile imobilului nu erau sparte. Pe stradă, cei cîțiva trecători Își vedeau liniștiți de drum, de parcă nu s-ar fi Întîmplat nimic. Soldatul care făcea de gardă la intrarea În imobil Îl salută cu același respect lînced. Toate acestea Îl neliniștiră pe maiorul Smith. Dacă Pablo era Într adevăr agentul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
recomandare: teme te. Pentru că ai de ce. — De data asta, zău dacă mai știu ce să cred, zice domnul Președinte, se pare că avem de înfruntat mai multe obstacole decît ne-am așteptat. — Fiți calm, spune Petrică, nu e decît ceva trecător. — Sînt calm, zice domnul Președinte, de ce n-aș fi calm? — Și dacă e ceva mai serios? întreabă Monte Cristo, s-au mai văzut tot felul de cazuri. — Parcă nu mai trage deloc, constată Sena, sînt cu pedala în podea și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din ,,sângele Domnului,, și s-au Îndopat cu mâncare. Ca să nu mai vorbim de cei care au părăsit orașul, pentru a petrece Sărbătorile În alte locuri, departe de freamătul cenușiu, isteric și agresiv. Mâna lui Antoniu, Întinsă sub nasul rarilor trecători, e crăpată de frig . Din crăpături țâșnesc bobițe de sânge care, Închegat, seamănă cu un rug de mure. O fetiță de vreo zece-doisprezece ani, Îi pune cerșetorului, un bănuț În palmă, zâmbindu-i compătimitor și privindu-l cu multă curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bănuț În palmă, zâmbindu-i compătimitor și privindu-l cu multă curiozitate copilărească. Bunica o cheamă cu o voce tandră. Antoniu mulțumește, vârând bănuțul În buzunarul paltonului. Trec minute bune, până când simțurile exersate vor pipăi iarăși metalul aruncat de un trecător grăbit. -Lasă că vine Uniunea Europeană și vă mătură cerșetori nenorociți, se aude vocea stridentă, tremurând de nervi și scăldată În venin, a unui pensionar cu figură palidă. -E a doua zi de Crăciun, și nu au rost asemenea cuvinte grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui Antoniu. Banul a dispărut cu aceeași viteză În buzunar, zornăind plăcut, inconfundabil. Un timp nimeni nu mai urcă și nu mai coboară scările. Apoi, o șleahtă de derbedei gălăgioși, se apropie, murdărind cu Înjurăturile și răcnetele lor urechile rarilor trecători. Când dau cu ochii de Antoniu răcnetele devin apocaliptice și ,,distracția,, se termină cu o ploaie de cuvinte murdare pe care i le aruncă hohotind de râs. Dispar În hăul metroului, derbedei descreierați ai unei Europe unite. O liniște grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Treisprezece Ziua a fost chinuitoare. Lui Antoniu i s-au umflat picioarele În asemenea hal, Încât cu greu și-a descălțat adidașii jerpeliți. Plăcințica a stat și ea cu cartonul atârnat de gât toată ziua și s-a zgâit la trecători cu privirea ei ironic-inocentă. Prada nu a fost Însă pe măsura așteptării. Sunt zile de vacanță, și mulți locuitori au plecat spre alte meleaguri pentru odihnă. Pe deasupra, căldura ucigătoare Îi face pe cei rămași acasă să fie nervoși, irascibili, grosolani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
măturătoare. Face câțiva pași pentru a arunca coaja la coșul de gunoi; un aurolac cu figură rătăcită aspiră din punga de plastic, substanța toxică ce-i Întunecă mințile și Începe să ragă tâmp și să se lovească peste fațăi. Nici un trecător nu se sinchisește, nu-i dă atenție, toți trec pe lângă el cu fețe Încruntate și capetele plecate, de parcă ar căuta ceva ce tocmai au pierdut. O bătrânică sfioasă, cu alură de copil de 11-12 ani, stă ghemuită pe prima treaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
târând adesea ca pe o greutate inutilă câte un copilaș de ,,âmprumut,, cu fețișoară posomorâtă, dreptul lor de-a stârni milă sau indignare. Astăzi Antoniu nu se mai repede spre chioșcul de ziare. Nici nu se străduiește să Înmoaie sufletele trecătorilor cu gesturi teatrale. Astăzi, pe Antoniu Îl strivesc valuri de amintiri, făcându-l inactiv și absent. O voce interioară, clară, limpede răspicată Îi spune că nu prea mai are mare lucru de făcut pe lumea asta. Rostul lui pământean Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Astăzi, Înfățișarea lui este mai Îngrijită, hainele sunt și ele mai curate, părul pieptănat, și unghiile tăiate. A ajuns la gura metroului, dar locul lui este ocupat de o cerșetoare bătrână, ai cărei ochi apoși și Înroșiți de băutură fixează trecătorii cu o căutătură ciudată și din gura căreia ies cuvinte numai cuvinte spurcate, amestecate cu sughițuri bețiv. Pe Antoniu nu-l neliniștește uzurpatoarea, și se retrage la câțiva metri de gura metroului, foarte aproape de chioșcul de ziare. -Ce mai faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acum. În fine, se bucură totuși că are destul timp ca să poată reflecta În voie asupra acestui subiect. Va vedea cine va Învinge pe cine. Mai poate Încerca, doar timp este. Deocamdată trebuie să fie mulțumit și cu atâta. Un trecător al cărui chip se pierde În marea de oameni, i-a aruncat În palmă, ferindu-se să o atingă, o bancnotă. Mâna lui o strânge instantaneu, așa cum o plantă carnivoră Își strânge prada. În imediata apropiere a gurei de metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rubrica ,, Neidentificați.,, -Eu n-am avut Încotro, dar tu de ce ți-ai ales viața asta de vaga...bond, Antoniu? Aveai o casă frumoasă și bani, știai multă carte, și totuși ai ales să trăiești În mizerie și să aștepți pomana trecătorilor,, . Kawabata Își freacă cu mâinile genunchii amorțiți și se ridică cu greu, ieșind din Încăpere pentru a-și goli vezica, de ceaiul care a umplut-o. Antoniu scoate caietul În care a scris zile În șir, de sub mormanul de cârpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe trotuar. Vânzătoarea de ziare scoate un țipăt scurt, și iese În fugă din chioșc, se apropie de femeie și Încearcă să o ridice. O șuviță de sânge se prelinge pe trotuar, din gura femeii. Vânzătoarea de ziare cere ajutorul trecătorilor, dar nimeni nu reacționează. De altfel, se pare că este prea târziu. Oamenii au Început să facă cerc În jurul victimei, și Antoniu nu mai vede din trupul Întins pe trotuar, decât unul din adidașii de culoare roșie cu care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
hotărăște să plece spre ghetou. Nu mai e mult și soarele va apune regal, maiestuos, Înconjurat de un halou roșu, lăsând loc nopții senine de vară. În buzunarul pantalonului, cele câteva bancnote Îi dau siguranță pentru Încă două-trei zile. Astăzi, trecătorii au fost ceva mai darnici cu el și acum, nu-i mai zornăie prin buzunare jalnicul mărunțiș, ci, câteva bancnote ce foșnesc, aducându-i oarecare liniște. Se gândește la scris, Îi trece prin cap chiar să publice o carte, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bancnote ce foșnesc, aducându-i oarecare liniște. Se gândește la scris, Îi trece prin cap chiar să publice o carte, pe care, cu siguranță i-o va dedica lui Kawabata. Un cerșetor beat se tăvălește gemând pe trotuar În văzul trecătorilor; Încearcă să se ridice, dar cade imediat, și sunetele care-i ies din gură, seamănă cu grohăitul unui porc. A avut un mare noroc În toți acești ani de vagabongaj: nu l-a atras băutura, dimpotrivă a respins-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe șine, și se apropie de stație. Strada pe care o caută e vizavi. Traversează orbește prin fața tramvaiului, care tocmai a plecat din stație. E izbit din plin, se aud țipete, și tramvaiul oprește. Antoniu moare sub privirile neputincioase ale trecătorilor. Sacoșa cu cele două caiete zboară câțiva metri mai departe de trupul lui și caietele se Împrăștie pe șinele de tramvai.. Un polițist, venit În grabă la fața locului, ridică de pe jos caietele, și le deschide În căutarea unui indiciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a apuca ea să-mi spună, citindu-i de pe buze! Și cărțile pe care i le dau, de ce le cară peste tot în poșetă - ca să le citească, oare? Aș! Ca să-l epateze pe vreun fotograf poponar, ca să-i epateze pe trecătorii de pe stradă, pe străini, cu personalitatea ei multilaterală! Uită-te la gagica aia cu un cur trăsnet - are o carte în mână! Cu rânduri și cuvinte adevărate! A doua zi după întoarcerea din Vermont, am cumpărat volumul Să aducem laudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lift Îi va marca drumul prin fața celorlalte apartamente. Câtă vreme coborî scările, ascultă cu urechea ciulită s-audă țipetele Annei, dar totul rămase tăcut În urma lui. Afară tot mai ningea și zăpada Înăbușea zgomotul roților de mașină și al pașilor trecătorilor, dar tăcerea din casa scărilor părea să se lase mai repede și mai groasă, acoperind semnele pe care le lăsase În urmă, stiva de cărți, geanta neagră, seiful scorojit de flacără. Nu ucisese niciodată până acuma un om, dar atâta vreme cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și un tractor cu lamă, care curăță porțiunea carosabilă de stratul alb depus de la ultima trecere. Viscolul parcă a mai stat, dar vîntul suflă cu putere, scuturînd pomii, împrăștiind vîrfurile sulurilor de zăpadă. Pe trotuare sînt pîrtii înguste de la puținii trecători. Aura se strecoară cu greu, grăbindu-se, cu pantofii plini de zăpadă, cu picioarele înghețate pînă la genunchi. În fața blocului, de la scară pînă în trotuar, un locatar curăță zăpada cu o lopată din placaj. Înainte de a intra în lift, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dată, cu o regularitate de ceasornic, la 23:10, pentru a prinde ultimul autobuz 114 care se îndrepta spre Friern Barnet, unde se afla apartamentul său semi-utilat. Nu prea aveau timp să se deranjeze unul pe altul. Ajunseseră niște simpli trecători prin baie, îmbrăcați în halate, asemenea lui Rock Hudson și Doris Day, doar că buzele le erau pecetluite. Aș putea chiar să spun că biata Carol nu mai avea timp să-și examineze grăunciorul. Aș putea - și în ciuda afurisitei tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
probleme. Ea și Cecile se întâlniseră la un moment dat cu el și cu fiul lui, Hector, pe stradă. Băiețelul de doi ani se lipise uimit de peretele de sticlă al unei bănci, în timp ce tatăl său făcea o scenă în fața trecătorilor. — Nu am să accept așa ceva! zbiera psihologul de copii. Nu suport așa ceva! se tânguia el. Împrăștiase pe trotuar conținutul genții cu schimburile copilului și arunca în stânga și-n dreapta cu scutece, șervețele umede, cremă de gălbenele și pungi pentru scutecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru oamenii ca el, un soi de Vaginele Anonime. Bull nu le observa pe curve, dar ele îl observau pe el. Îmbrăcate cu fuste roz microscopice și urcate pe tocuri de PVC, îndurau frigul și evaluau valoarea comercială a tuturor trecătorilor de sex masculin. Bull arăta ca un potențial John. În definitiv, lacrimile sale puteau să fie doar un semn de remușcare, de vinovăție înaintea evenimentului. Ramona îl reperase pe Bull de la distanță. Ea/el simțise că e genul ei/lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fiind apreciat ca un drum al dialogului dintre Orient și Occident. Potrivit documentelor istorice, Marco Polo a venit în China pe itinerarul maritim al Drumului mătăsii, iar la întoarcere, a mers tot pe acest traseu până la Veneția. Poveștile numelor celebrelor trecători ale Marelui Zid Chinezesc De-a lungul Marelui Zid Chinezesc au fost construite mai multe trecători, iar legat de numele acestora circulă o serie de povești. Trecătoarea Muntelui și Mării, numită și "Prima trecătoare peste Zidul Chinezesc", este la granița
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a venit în China pe itinerarul maritim al Drumului mătăsii, iar la întoarcere, a mers tot pe acest traseu până la Veneția. Poveștile numelor celebrelor trecători ale Marelui Zid Chinezesc De-a lungul Marelui Zid Chinezesc au fost construite mai multe trecători, iar legat de numele acestora circulă o serie de povești. Trecătoarea Muntelui și Mării, numită și "Prima trecătoare peste Zidul Chinezesc", este la granița provinciilor Hebei și Liaoning. De aici, marele zid o ia impetuos spre vest. Trecătoarea este situată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Armata femeii", la fel și numele trecătoarei a fost schimbat în " Femeia". Trecătoarea "Poarta jadului" este situată în târgul Xiaofangpan, aflat în partea de nord-vest a orașului Dunhuang din provincia Gansu. Se spune că în trecut era una dintre principalele trecători pentru cărăușii de jad care aduceau prețioasele pietre din localitatea Xinjiang-Uigură, Hetian, una dintre cele mai cunoscute patru cariere de jad din China. Prin urmare, trecătoarea a căpătat simbolicul nume de "Poarta jadului". Trecătoarea "Capul înclinat" este în ținutul Pianguan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]