894 matches
-
Imnul Homeric se aude dispre zările primăverii, pășind pe câmpii de flori. Mușchii, fibre de oțel în coamele cailor, mătură vântul iernii rămas printre ultimile câmpii ale iernii, cabrându-se. Zeița vieții se întoarce. Pleoapele mi se apleacă în jos, tremurânde de prea lumină. Albul zăpezii rămase aruncă sclipiri în dugi de raze de soare. Umbra aleargă fără oboseală ascunsă, păstrând încă umezeala pământului ce negru absoarbe lumina. Creionul cerului cu mâini uriașe scrie pe pământ zile cu parfum de soare
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
frazei într-un vers. grafică a firii, poezia-mi lasă ochii liberi, trupul măsurat de nimic, sufletul vultur. spiritul... fragment de timp pământean, împletind spirale de visuri, odată cu șarpele singurătății. cu gândul pe coatele ideii, murdăresc tastele cu vârfurile degetelor tremurânde, în așteptarea rodului. măr. Referință Bibliografică: așteptare / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 442, Anul II, 17 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
AŞTEPTARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348353_a_349682]
-
vreme atâta timp cât vor fi oratori, naratori dar și ascultători, tot așa ne-am ,,aplecat”, cu plecăciune, și noi, a asculta frumoasa, trista, tragica, dar adevărata, dacă vreți, poveste, rostită în ceas de seară, de una dintre gazdele noastre. Cu vocea tremurândă și încărcată de emoție, de parcă ar întoarce timpul sau veacul (dar, credeți-mă, dacă ar avea această putere așa ar face de fiecare dată. Ne-ar întoarce în istorie nu doar cu vorba!). Și, parcă, personal, ca orice legendă, mă
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]
-
venit timpul să plec..tatăl tău mă așteaptă..întinse mâna spre ceva imaginar. Nu era nimeni cu ei în mansardă. -Mamă..ce-ai făcut? Ce era în sticlă? -Nu fi supărat..sunt fericită, el m-așteaptă.. Fiul îi sărută mâinile tremurânde, cu lacrimi în ochi: -Ce-ai băut? De ce? -Elixirul vieții...a șoptit cu glas stins. Pleoapele s-au închis peste ultima fărâmă de lume, în vreme ce sufletul trecea granița spre nemărginire. Camelia Constantin 2011 Referință Bibliografică: Elixirul / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
Adormim fericiți. Covorul fermecat ne acoperă. Fire verzi se împletesc deasupra. Florile se apleacă. Păsările încep să îngâne cântecul inimilor noastre pendulând metronomic: Tic!-Tac! Tic!-Tac! La răsărit, covorul fermecat se deschide ca o carte, iar eu cu mâini tremurânde te iau în căușul palmelor. Le întind spre cer. Te sărut îndemnându-te: - Zboară! Ești liber - iubirea mea! Înalță-te! Suflețel e supărat; ar fi vrut să rămâi. Bosumflat își lasă colțurile gurii și plângăcios mă ceartă: - De ce l-ai
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
scăzut: - Geani, ești mereu galant cu mine! Dacă nu erai tu, nu știu cum m-aș fi putut urca în tren. M-am îmbrăcat special pentru întâlnire. Vezi, am ia, catrința și fota mămucăi. Simt și acum pe creștet mâinile ei noduroase, tremurânde: ”Fătuca maichii, să-l porți sănătoasă!” Geani, cum îmi șade costumul? Sîîît! Nu, nu-mi răspunde, lasă-mă să te privesc. Mi-e dor să te privesc. Mi-ai lipsit. Trenul aștepta impasibil startul. La un moment dat, conductorul trenului
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
tăi sculptează în mine tăceri albastre flori de nu-mă-uita stalagmite oase mute irișii mei absorb aburul culorilor ce se tot scurge patetic din vitrinele vandalizate orașul bea mirul ploilor mute cumpără deziluzii împarte miriapode /splendoare în iarbă/ pictează fericirea stelelor tremurânde desparte oceanul dezlănțuit de marea moartă (mai) desenează o hartă sau o haltă lasă lupii să sfâșie cu ghearele mii de vitrine tu bea-ți fericirea amară pe strada nepavată pe cerul ca o fereastră spartă scara inimii se sprijină
VITRALII de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376872_a_378201]
-
tăi sculptează în mine tăceri albastre flori de nu-mă-uita stalagmite oase mute irișii mei absorb aburul culorilor ce se tot scurge patetic din vitrinele vandalizate orașul bea mirul ploilor mute cumpără deziluzii împarte miriapode /splendoare în iarbă/ pictează fericirea stelelor tremurânde desparte oceanul dezlănțuit de marea moartă (mai) desenează o hartă sau o haltă lasă lupii să sfâșie cu ghearele mii de vitrine tu bea-ți fericirea amară pe strada nepavată pe cerul ca o fereastră spartă scara inimii se sprijină
VITRALII de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376871_a_378200]
-
Pe tărâmul de culoare Ca-n alai când trec nuntașii. Te simțeam în primăvara Ce îmi înflorea castanii Și vedeam cu ochiul minții Că de ceară ne sunt anii! Te-am văzut în tot și-n toate Și în marea tremurândă Când furtuna din pahare Uneori stătea la pândă. Și mă plec la talpa crucii Ca un fir de lumânare Pentru toată neputința Cer iertare și-ndrumare! Iar când pleoapa o să cadă Peste ceasul înserării Te rog Sfinte îndurare, Și pe toți
TE SIMȚEAM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377036_a_378365]
-
grea, - își făcu loc dând întregii fete un aer îngândurat și cam speriat.Cu foia de hartie îngălbenita în mâini, Olia rămăsese pironita în picioare, lângă divanul acoperit cu o velința decolorata. Se lasă ușor pe pat cu mâinile ușor tremurânde, lângă lădița veche de lemn plină cu foi îngălbenite de timp și praf... Timpul trecea iar în sufletul Oliei se cuibarea deplin o nouă stare. Față trăia acel moment care pentru unii vine neanunțat că o rafală, spulberând orice rest
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
stie....! Da' măcar fântână cu ciutura de lângă troița de o mai fi.... Că cine o avea suflet să dărâme o Sfântă Troița ! Ce apă dulce și rece ne astâmpăra joacă,măicuța dragă...“ citea Olia cu greu, cuvintele scrise cu mâna tremurânda pe o foaie îngălbenita de caiet. “...în dosul casei erau salcâmii ce ne amețeau în luna lui mai cu mirosul lor . Iar mai la deal, pe coasta aia bătută în raza de soare ne tăvăleam noi băieții prin iarbă grasă
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
intrigată, nepricepând ce ar fi putut să o supere atât de rău. O luă pe după umeri și o conduse în bucătărie, unde o ajută să se așeze pe un scaun și îi oferi un pahar cu apă. Emanuela, cu mâini tremurânde și ochii parcă ieșiți din orbite, sorbi jumătate din conținutul paharului, apoi, așezându-l pe masă, puțin mai calmă, îi relată Simonei cele întâmplate, care exclamă aproape la fel de șocată: - Doamne, Dumnezeule! Nenorocitul! Sincer, nu m-am așteptat. Îmi era milă
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
cu un aer misterios. Băga apoi mâna în sân, invariabil în dreptul inimii, și scotea de acolo o nucă scăpată de vreo cioară și culeasă de dânsul de pe ogorul dezgolit de holdă, pe care-l cerceta melancolic. Abia atunci când, cu mâna tremurândă, îmi întindea darul, licărea pe chipul lui de dăruitor luminița aceea atât de absentă în restul zilelor. Deși aveam podul plin de nuci, zâmbetul bunicului mă îndemna să adaug plusvaloare darului său nesemnificativ. Și nuca lui supraviețuia celorlalte din pod
BUNICUL ŞI... PUTEREA UNEI NUCI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377901_a_379230]
-
fuseseră aduse și... fructe. Păstră, în aceeași notă elegantă, discreție, zâmbind către sine și către ceilalți. Amfitrionul, cu figura sa impenetrabilă, se făcu a nu observa nedumerirea stârnită. Își luă pe farfurie o prună și mușcă din ea cu nări tremurânde de adevărat gourmet. Miramoț fu cea care îi urmă Americanului. Ea apucase un micuț ciorchine de struguri negri și ciugulea încetinel câte un bob, savurându-l, era clar! Văzându-i încântarea, Flower-Power care se afla în fața ei, întinse mâna și
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
aș găsi și o lampă, îngână pentru sine Istrate. Îl cuprinse o stare de leșin. Realiză instantaneu că inhalase monoxidul de carbon, fumul, emanat în urma celor două explozii. Cu greu scoase masca de salvare din husă, o desfăcu cu mâinile tremurânde și prinse strâns cu dinții muștiucul din cauciuc, după care își blocă nările cu clemele de metal. Trase în piept prima gură de aer și se liniști. Deși aerul inspirat era fierbinte, masca funcționa. „Lampă, trebuie să găsesc o lampă
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
manuscrisul și se îndreptă către ieșire. Mai apucă să audă pe redactorul-șef, care - scrâșnind din dinți - spuse ca pentru sine: - Tâmpiți cretini ! Să rămân eu fără loc de muncă dacă le public porcăriile. După care îți aprinse, cu mâinile tremurânde, o nouă țigară. - Sărut-mâinile, tovarășa secretară, spuse zâmbind ironic Remus. Tovarășu’ redactor-șef m-a rugat să vă spun să-i duceți o cafea cu nechezol cu un distonocalm dacă se poate. *************************** Mă repet. Poate nu veți crede cele citite
A FI COMUNIST E LUCRU MARE, DAR A FI OM O ÎNTÂMPLARE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375882_a_377211]
-
plânge Căci vin din neant imagini ce dor Frânturi dintr-un vis nebunesc În care plecai...te pierdeai printre stele Iar eu alergam...să te-opresc... Mi-a inima zbucium și ochii izvoare Iar timpu-anevoie s-a scurs Când mâini tremurânde te caută alături... Să fii lângă mine-i de-ajuns... Uimit mă privești...Iată zorii Ne umplu de cald...de lumină... A fost un coșmar...Ești aici Și ziua începe senină! Dor de tine... Ți-aș prinde-n păr sclipiri
POEMELE IUBIRII 6 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376721_a_378050]
-
te mai regăsești, tu cel dinainte, demult în lumea din tine, undeva pe urmele mele erai, acum faci pași în nemărginirea desfășurată ca un cerșaf ce despică cerul și, rând pe rând, te-așează în inima mea, mi-auzi vocea tremurândă, plină de tonuri celeste, încărcată de pasiune, ceva divin în tot ce vibrează pe corzile ei. În tine ai ascuns tot cerul, frumoaso! Întinde-mi o mână ori deschide-mi fereastra, întunericul dispare și lumina e-n toi! Rămâi în
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > DOUA VISE Autor: Daniel Luca Publicat în: Ediția nr. 1974 din 27 mai 2016 Toate Articolele Autorului Îți scriu cu mâna tremurândă, Prin veacul rătăcit departe-n nori, Când primăvara se așază blândă În viața noastră ruptă de ninsori. Legat cu vânturi și cu valuri reci, Mă las purtat spre lumi nedefinite, Luminile se-sting atunci când pleci Spre zările cu soare poleite
DOUA VISE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375233_a_376562]
-
Pășește dragul meu. Știi...m- a surprins dorința ta, de aceea chiar voiam să te cunosc. S-a apropiat de el și i-a dat mâna. Copilul i- a întins- o pe a lui, dar l- a întrebat cu voce tremurândă: - Pot... pot să te îmbrățișez Moșule? - Sigur că da, micuțule! i- a răspuns acesta deschizând brațele sale vânjoase. Robert și-ar fi dorit ca această îmbrățișare să o vadă toți colegii săi, mai ales cei doi - Marcel și Viorel, care
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
înțelepciunii și al nemuririi. Fulgerele și tunetele au rămas deasupra pământului înecat în sudoarea sălcie a neputinței omului de a ști să facă din rău bine, din întuneric lumină. Ochiul celest a rămas pentru totdeauna deschis, suspinând noaptea prin umbra tremurândă a fiindului nostru, urmărindu-ne și înfricoșându-ne cu fiecare pas pe care ni-l doream să-l facem, iar ziua ascunzându-ne unul de celălalt pentru toată neputința înțelegerii adevăratei noastre existențe. Gonim într-un joc al neliniștii și
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
dormim nemurirea. Căci sufletul îmi vorbește de cărări neumblate când pleoapele-mi coboară-n vise nedezlegate. Apoi, prin acorduri de chitară Luna-mi șoptește de o iubire flămândă ce dorul meu îl vestește. Inima, ea-mi cântă jalea-n poeme tremurânde, ascult ritmul nopții și-al șoaptelor nebune. Mă leagăn de ani prin versuri și muzică-n ureche gândindu-mă cu dor la tine, suflet pereche. Mi-e dor să văd noaptea iubind miile de stele, mi-e dor de gura
NIMENI ÎN DRUMUL MEU de IRINA BBOTA în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372812_a_374141]
-
care nu se mai termina... - Hei, fetițo, scoală! Ce e cu tine? Doamne, ești plină de sânge, ai hemoragie.Ajutor, veniți, dați telefon la salvare, striga disperată o tânără către trecători.Lumea începea să se adune, cineva încerca cu mâini tremurânde să formeze un număr de telefon... - Of, Doamne, Dablia, puiul mamii, ce s-a întâmplat? plângea mama ei , ținându-se cu mâinile de cap, sau implorând forțele divine deasupra patului de spital, unde fata zăcea în comă de două săptămâni
ZBOR ÎNTRERUPT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373104_a_374433]
-
de față cu supraviețuitorii, acesti bravi români, veterani ai județului Teleorman, aflați în pragul unui secol de viață. Din păcate, despre veteranii care nu mai sunt, nu se scrie în carte.Sper într-o întregire a memoriei Teleormanului! Cu mâna tremurânda adaug și eu câteva versuri dedicate celor rămași pe câmpul de luptă, eroilor noștri. S-a întors c-o stea, rănită ta! Soldatule! Simbol de țară, Plecat în lupte -mbărbătat! Eu ți-am dorit o primăvară Dar gloanțele te-au
SUPRAVIEȚUITORII TRANŞEELOR! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373245_a_374574]
-
-mi fierbinte tâmplele, Într-o îmbrățișare de nori cuminți. Peste zări, înserarea mă privea tăcută, Întreruptă doar de cocoșii grăbiți, Spre o altă poiană,dintr-o altă pădure,cântând. Ulițele toamnei strigau nucii,golindu-i de suflete, Înfrigurate priviri căutau tremurânde mâinile tari, Aruncate spre tainice porți,închise mereu,dormind . Referință Bibliografică: Însingurare / Stroie Mugurel Cătălin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1713, Anul V, 09 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stroie Mugurel Cătălin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ÎNSINGURARE de STROIE MUGUREL CĂTĂLIN în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372172_a_373501]