876 matches
-
ea, pronunțate cu fervoare de un tânăr diacon palid și slab, ce purta pe umerii căzuți stola sacerdotală. Odată cu țăranii, intraseră și bătrâni. Unii dintre ei, cuprinși de vreo slăbiciune datorată fricii și fugii precipitate, gemeau pe podea, cu mâinile tremurătoare și gurile fără dinți, ce se deschideau avide de aer și implorau de la rudele lor, cu privirile pline de teamă și pierduți, un ajutor imposibil. Erau apoi copiii, plângând împietriți, și nou-născuții, în brațele mamelor lor, țipând ascuțit, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un fruct copt: în sfârșit, un premiu demn de ostenelile îndurate până atunci de războinicii săi. Aceștia ar fi putut fi, de această dată, primii care să se facă stăpâni pe aurăria din altare și pe comorile predate cu mâini tremurătoare de oamenii de rang și primii care să pună mâna, pentru propria plăcere, pe femeile cele mai frumoase și mai aristocrate. Lucrurile, în schimb, se întâmplaseră altfel și... Dar la ce-i mai folosea acum să se tot lamenteze? își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să străbat toate încăperile unui astfel de domiciliu. Treceam din una în alta, dar, ajuns în ultima, când m-am găsit față în față cu târfa, în spatele meu, ușile al căror prag îl trecusem se reînchiseră de la sine; singure umbrele tremurătoare ale pereților cu unghiuri șterse mă păzeau ca niște sclavi negri. Ajunsei aproape de râul Suren. Un munte golaș se ridica în fața mea. Profilul său uscat mă făcu să mă gândesc la cel al doicii mele. Nu știu ce asemănare era între cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ar fi semănat cititorului de versete din Coran, pe cât punem pariu că ar fi avut același cap ca al lui?“ Doica ieși contrariată, neașteptându-se la un astfel de răspuns. M-am ridicat în grabă, luând cuțitul cu o mână tremurătoare și m-am dus să-l pun într-o cutie veche, în alcov. Am închis cu grijă capacul. Nu, copilul nu-mi putea semăna deloc. În mod sigur e al bătrânului negustor de mărunțișuri. După-amiază, ușa camerei mele se dechise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
supune râuri, marea [î]i supune valul Și în Aghia Sofia cu ovăz hrănit-au calul. Acum stă măreț și rece între suliți, între darde, Prin fereștile deschise vede-orașul care arde. Urlete de biruință, ale chinurilor vaier {EminescuOpVIII 205} Glas tremurător de clopot se amestecă [î]n aer I-ajungea l-a lui ureche printre stâlpii nalți ai scării Și prin vaietul mulțimii sună marmurele mării. * Strecuratu-s-au mulțimea, sala naltă e pustie, Muhamed cu sine însuși și, învins de grea beție
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
turbane și [cu] suliți Și mulțimea cea robită se-mpingea vuind pe uliți. Peste-oraș cădea o ploaie de scântei și de cenușă, Grinzi cădeau arzând pe drumuri, și cădeau ferești și ușe Urlete de biruință și al chinurilor vaier Glas tremurător de clopot se amestecă prin aer, Trec prin fum și bălți de sânge, trec pin stîlpii-nalți ai scării Și prin țipătul mulțimii sună vuietele mării. * risipite Și pe frunți încoronate trec a calului copite. Sufletului plin de umbre tu dai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aplecați peste caietele noastre, să le putem scrie pe cât posibil fără greșeală, ele se descompuneau într-o larmă păstoasă care mă făcea să intru în panică și din scrisul acela nu mai rămâneau decât trăsături și linii de necitit, la fel de tremurătoare ca mâinile care, și după terminarea dictării, continuau să tremure și nu mai încetau. Domnul Meier, un bărbat înclinat spre meditație, în pragul pensionării, clătina din cap și mă scutea să mai scriu după dictare. În timp ce trecea printre rândurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
spălată, în parte acoperită de apă până la genunchi. Mirosea a alge, prin sălcii sufla vântul și trestia foșnea, în timp ce pe sub frunziș, în oglinda apei, apărea o lume de frunze, ramuri, pietre. Trebuia să cercetezi oglindirea propriului chip în acest contur tremurător, oscilant ca să poți recunoaște posibilele cioburi, pietre arse, oase, coarne, toporișca de piatră, pentru că acolo nimic nu avea tăiș și claritate. Și iar și iar se scoteau cioburi care promiteau un obiect prețios și nu erau decât pietre obișnuite - iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
el, și în fața ochilor lui se închegă din nou într-o imagine pe care n-o putea înțelege. Odată cu explozia aia, o durere arzătoare îi apăsă pieptul, dar nu-i mai rămase timp să recunoască amenințarea cu priviri rapide și tremurătoare, s-o mai țină în frâu. Atât că s-a făcut brusc întuneric, iar W. a nimerit într-un nimic, ca atunci la clinica universitară, doar că acum nu mai era conștient de ce se întâmplase. Când s-a trezit peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la târg, să predea cotele... În timp ce prubuluia grâul, Aizic magazionerul clătina din cap: „Da’ ce marfă-i asta? Aveți noroc că Aizic îi un jidan de treabă și că ne cunoaștem de când țineam dugheană... Că altfel... Noapte de noapte, lumina tremurătoare a farurilor mașinilor securității măturau omătul ulițelor satului... A doua zi, câte unul din săteni spunea șoptit: „Știi? L-o rădicat pe... ” „De ce?” „Cine să știe?” În noaptea aceea pornise o ninsoare ca de basm. Părea că odată cu fulgii, peste
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
al târgului bacovian de provincie. O sensibilitate excesivă și fluctuantă marchează inteligența sa nervoasă, scormonitoare. Sunt, de pe acum, semnele unei abrupte distanțări de mediu și ale Înzestrării singulare. Pe o falie ardentă se plasează sulița subțire a unui lung și tremurător ac magnetic. O senzualitate avidă, exasperată, receptând semnale imperceptibile, violentând tăcerea, Încremenirea, soliditatea opacă. Asalt tensionat, frecvențe oscilante și extreme sub controlul unei lucidități nu doar precoce, ci de-a dreptul implacabilă. Într-o teză la filosofie, În clasa VI-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fusese. Dacă-l mai îngrijea o săptămână pe Mark, ar fi început să creadă teoriile lui despre ea. Ea și Daniel ieșiseră la picnic lângă zonele umede, nisipoase, aflate la sud-vest de oraș. Ea se aplecă și-și acoperi fața tremurătoare. —O, Doamne. Ce m-aș fi făcut eu aici, fără tine, cu ceea ce i s-a întâmplat? El îi ridică umerii. — Eu n-am făcut nimic. Aș vrea să pot face ceva. Îi oferi batista lui - ultimul bărbat din America de Nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
agitau ca aripile unei mori de vânt mici. Scoase din buzunarul jeanșilor un bilețel mototolit. La vederea sa, sora lui gemu din nou. Mark fixă aparatul cu privirea. Despături hârtia și i-o dădu lui Weber. Cu un scris disperat, tremurător, aproape invizibil, cineva mâzgălise: Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road, DUMNEZEU m-a îndrumat la tine ca să Trăiești și să aduci și tu înapoi pe altcineva. —Uite! strigă Mark. S-a mișcat. Acul a sărit. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
însemne așa ceva. Începu să mâzgălească în carnețelul lui. Se lăsă pe spate, pe canapea, își puse picioarele pe măsuța de cafea și privi fix un punct din celălalt colț al camerei. Tresări, ridicându-și brațul și arătând cu degetul lui tremurător. Se ridică nesigur și se duse la computer. Lovi de mai multe ori monitorul cu unghia arătătorului. Nu mi-a trecut prin cap. Pur și simplu nu m-am prins... Crezi că e posibil ca ultimele câteva luni din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Doar că e o poveste total indescifrabilă. —Înțeleg. Între curaj și amărăciune. Oricare din astea l-ar fi distrus. N-am nici o șansă reală să concurez cu așa ceva, nu? Într-un sfârșit, se ridică și o îmbrățișă, trăgându-i capul tremurător la pieptul lui. — Concursul s-a terminat. Nu-i nici o întrecere. Tu știi... totul despre mine. Despre povestea mea. — Dar nu și toate misterele tale. N-am nevoie de mister, pretinse el. Misterul și iubirea n-au cum să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îl salvă. Un ritm jucăuș, familiar: Shave and a haircut, two bits1. Daniel tresări, oarecum vinovat. —Ce mai e? mormăi Mark, după care strigă: Intră. Tot timpul e deschis. Fură-mi și pielea de pe mine. Ce mai contează? O siluetă tremurătoare păși înăuntru - femeia aceea pe care Karin i-o prezentase lui Daniel la dezbaterea publică. Daniel sări în picioare, răsturnând masa și vărsându-și berea pe pantaloni. Un spasm facial îi proclama nevinovăția. Și Mark era în picioare, repezindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și dădeam la iveală numai dorința să mă pot rade cândva la fel de bine ca el, motiv pentru care mă declaram nerăbdător să exersez de unul singur, în fața oglinzii. Astfel, lama Gillette intra curând în posesia mea, trecând dintr-o mână tremurătoare în alta. Noi nu ne informam numai de la ora de istorie. Teleenciclopedia, emisiunea de informare generală, se transmitea în fiecare sâmbătă la televizor, seara la ora opt, între aparițiile tovarășului, la șapte și jumătate, și „un nou episod din serialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aveam timp, oprirea la Belgrad era prea scurtă pentru așa ceva. Deci m-am hotărât să stau cu ochii pe geamantanele noastre, câtă vreme tata umbla să caute trenul pentru Italia. Era în 1976. De curând, în biroul comandantului Miliției, mâinile tremurătoare ale tatei primiseră pașaportul care ne dădea dreptul la o ședere în Italia, în scopul unor examene medicale necesare stabilirii diagnosticului. Aceea a fost prima minune. Comandantul Miliției cunoștea problema. Îl invitase personal pe tata în biroul lui, spunând secretarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Toate dintr-o viață care nu va fi niciodată așa cum ți-ai fi dorit-o. Mama ta alergând spre voi, În brațe cu un buchet uriaș În care mii de tufănele se zvârcolesc mlticolore printre firele de iarbă, de fân tremurător. Ea aleargă spre tine, venind dintr-o toamnă fabuloasă, neîntâlnită, tainică, cu belșugul acela ireal În brațe, belșug de flori, struguri, mere, rodii, cu fructele lumii umplându-i brațele, rostogolindu-se printre picioarele ei de sfântă Într-un chip niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
băgat șerpele ăsta” și se duc pe urma șarpelui adâncită În zăpada proaspătă și intră În pădure și nu se uită decât Înainte și Ionu lui Sofia ridică lămpașul din când În când și chipul lui pâlpâie În neștiutoare și tremurătoare gânduri și urma Îi poartă printre fagi bătrâni, prin râpe și poieni, ceasuri Întregi, urma Îi poartă și nu se oprește... Într-o vreme spune unul: „Hai, mă, ce dracu, parcă suntem proști! Hai să ne Înturnăm, că mâne mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
marmorat, însângerând frumos de tot - oricum am da-o, tot la sânge ajungem! și la cuțit! - însângerând, dar, cu măiestrie vanilia cu jetul de ciocolată, performanță ce mi se pare la fel de miraculoasă ca și piersicile ce rămân suspendate în jeleul tremurător. A terminat spălatul și a făcut checul; a frecat dușumeaua la baie și la bucătărie și a acoperit-o cu ziare; a șters, bineînțeles, și praful; e de prisos să mai adaug că a dat cu aspiratorul; a strâns masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o rochie ponosită de molton, se leagănă mecanic înainte și înapoi pe marginea patului, în timp ce privește fix înainte cu ochi sticloși, inexpresivi. Mâinile încrucișate țin strâns în poală un ursuleț de pluș maro, cu una dintre urechi roasă. Dezmiardă bărbia tremurătoare a copilei într-un gest liniștitor: Puișor, poți să-mi spui unde sunt părinții tăi? Fata continuă să rămână tăcută, străină parcă de tot ce este în jurul ei. Un militar murdar de funingine intră și face semn discret să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
după un plâns lung. "Mulțumescu-ți Ție, Doamne, că nu am fost obligat să-i dau lovitura de grație!" își spune cu inima grea Marius. Cu ochii usturându-l de la mulțimea țigărilor fumate se ridică și merge către telefon. Cu degete tremurătoare, formează numărul hotelului din Constanța unde Smaranda se cazase în perioada celor două săptămâni cât trebuia să supravegheze operațiunile de expediere a unui transport de cherestea către Italia. Răspunde glasul somnoros al recepționerului. Pe linie se aude o pocnitură scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mica centrală telefonică care aterizează cu zgomot în capul lui. Romulus smulge firele din contacte. Legătura cu celelalte eșaloane este întreruptă și nimeni nu poate da alarma. În timp ce aleargă prin întuneric, un subofițer neamț se izbește de Marius. Cu degete tremurătoare, caută disperat să scoată masivului Parabellum aflat la centură, dar acesta este înțepenit în toc. Lovit brutal cu piciorul în burtă, strigătul lui de durere se transformă în horcăit atunci când lama pumnalului pătrunde prin postavul gros al uniformei, în coaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
duc către subsol. Le coboară grăbit. Se succed câteva săli, bucătăria, magazia de alimente, spălătoria, sala de mese. Ajunge în fața unei uși, păzită de un soldat. Stinge lanterna și intră într-o cameră micuță și rece, slab luminată de flacăra tremurătoare a unei lumânări înfiptă în gâtul unei sticle așezate pe masa simplă din lemn. Pe lângă pereți, trei saltele. De pe una dintre ele se ridică un bărbat îmbrăcat într-un pulover negru pe gât și pantaloni de stofă groși. Pielea feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]