1,604 matches
-
dans despre tabăra de creație a acestora din Saturn și că mai au doar câteva zile de stat pe litoral. Ana își studia cu atenție partenerul de dans. Se simțea bine în brațele sale, chiar dacă i se putea percepe un tremur ușor de emoție prin tot corpul. Emilian încerca să o apropie la piept, însă ea avea experiență cum să evite aceasta și își fixase mâna pe antebrațul partenerului. La orice încercare de apropiere îl împingea, dându-i de înțeles că
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
cer scuze de la trecători, de la copaci, de la case, de la ape, de la pietre. Ce durere teribilă a simțit sufletul meu atunci când talpa materială a piciorului a călcat pe o piatră... Am mângâiat-o, am reașezat-o, i-am făcut plecăciuni... Un tremur de lumină oglindea în cenușiul de perlă al orizontului...zborul sufletului meu.” Senzația că se află într-un labirint este tot mai acută. Autoarea apelează și la teoria budhistă pentru a-și explica senzația succesiunii de vieți: „Timpul meu este
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]
-
ușureze... (cum îl învățase administratorul moș Cobrescu Ilie), dar nu se îndura să se ridice de la masă, căci simțea căldura pulpelor Didinei (care se așezase în fața lui), și zvăpăiata „ospătăriță” își strecurase un picior între picioarele lui, cuprinse de un tremur ușor, că mi se aprinsese la față precum un măr în plină vară. Privirea îi deveni avidită și-i trăda o poftă irezistibilă de-a o poseda. Fiind pe punctul de-a face un gest necugetat, nemaiputând să reziste ochiadelor
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CA UN HOȚ Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 979 din 05 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Unde mi-e dorul ce umbla de la tine la mine de la mine la tine pe frunze , pe ploi pe tremurul serii pe gândul altoi? s-o fi dus la munte, la mare sau stă la vreun colț ca un hoț pândește vreo călătoare cu doi metri de picioare ce știu eu... lumea e mare totuși aștept dacă apare am să
CA UN HOŢ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 979 din 05 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351832_a_353161]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBDEI - ANIDA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului mi-am adunat primăverile în păr și am alergat înaintea ta să-mi prinzi tremurul din gene cu buzele fremătând de așteptare -ai gustul dimineților somnoroase Anida- și m-am cuibărit pe ramul tău înflorit să-mi adorm dorul de tine aripa ta frântă cu aripa mea rănită au adunat un zbor uitat într-o
ANIDA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352003_a_353332]
-
Acasa > Stihuri > Momente > UN FLUTURE MAI CHEAMĂ DEPĂRTAREA Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1018 din 14 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului M-atinge zborul,sufletu-i inept Un tremur lin îmi urcă și coboară O frunză, galeș s-a lipit de piept, În timp ce gândul meu la tine zboară; În plinătate sunt ca o văpaie, Cu limbile-i, ce-ating înaltul cer, Și zilele ușor mi se despoaie, În toamna
UN FLUTURE MAI CHEAMĂ DEPĂRTAREA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352444_a_353773]
-
nespațiu. Asumarea exegetică de recompunere a raportului poetic dintre sacru și profan reprezintă situații existențiale ce se întrepătrund, poetul încercând resacralizarea unor realități ontologice profane. A studiat foarte mult, a citit și mai mult, a descoperit, acum în declinul vieții, tremurul lăuntric, flacăra melancolică din meditații cu vibrații majore. Simplu, curgător, fără prejudecăți și țâfne academice. Literalitatea textului poartă o suită întreagă de trăsături omologate sub umbrela liricii moderne, o înnoire trecută prin instanțe poetice proprii, reinventând un limbaj poetic dens
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
privesc macii cum își deschid culorile ca pe o paletă blândă cu arome de somn în fiecare picătură de negru putrezește picătura apoi alte și alte culori deschid macii în vederea liniștii pe o altă filă a zbuciumului pământului privesc acel tremur al tulpinilor abia ținând forma măruntă - bobocul - promisiunea de viață de nuanță și zâmbetul acela ca un arc sinusoidal cu raze multe mă doboară și mă ridică iar și iar privirea îmi crește se mărește câmpul înghit praful orașului și
CÂND DUALITATEA UITĂ SĂ FIE OBOSITOARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352495_a_353824]
-
nu am avut liniște, emoțiile mă copleșiseră. Venea cineva pentru mine special să mă întâlnească și o făcea cu mare plăcere. Simțeam furnicături prin tot corpul. Toată noaptea stătusem în pat, fără să pot dormi, emoționat, crispat și cu un tremur ușor prin întreg corpul. Când mă așezam în pat, din cauza emoțiilor, simțeam cum tot trupul îmi era încordat și vibra ca o coardă de violoncel, atinsă cu degetul fin al unei violoniste tinere și plăpânde. Tălpile îmi erau reci și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
naștere privegheată de două radiatoare micuțe, puse să lucreze la prima treaptă (pentru a nu depăși capacitatea siguranțelor fuzibile), asistată de un medic și două asistente suflându-și în pumni să-și dezmorțească degetele și întrebându-mă în glumă dacă tremur „de frică sau de frig”, eu am născut al treilea copil. Apoi nu vom uita acele opere „mărețe” ale comunismului din perioada lui Gheorghiu-Dej: canalul Dunăre-Marea Neagră, mina de sulf de la Călimani, culesul stufului din Delta Dunării, sau Casa Poporului
POETUL ADRIAN PĂUNESCU de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351283_a_352612]
-
Următorul a fost lung, dorit de amândoi și dulce. Am simțit trupul ei cum se apropie de mine, cum se lipește și se împinge, parcă încercând să se unească cu al meu, să facă un singur corp, comun. Foarte curând, tremurul nostru a încetat, înlăturat fiind de fiori fierbinți ce veneau dinlăuntru trupurilor strâns îmbrățișate. - Suntem nebuni! am exclamat eu când am simțit cum cresc și-i ating pielea fină și caldă, din ce în ce mai caldă până a devenit fierbinte în zona aceea
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
Toate Articolele Autorului Văpăi Pe luciul apei Luna tăiată-n două Arde iar lacul Sete Urcior la izvor... Ghizd azuriu ce cară Zeii fântânii Dor Lumină pură Se stinge-ncet bunica Pleoapă ne-nchisă Răbdare A mai ostenit C-un tremur nedepus încă În teacă, bunul... Mistuire Oh, doamnă dragă Paznic să fiu și țăndări- Loc de Gheenă Tablou Recolta verii... Pe câmp țăranii prânzesc Fire de paie Referință Bibliografică: Văpăi / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 405
VĂPĂI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351631_a_352960]
-
bine. Pe care am trăit "-o de atâtea ori și eu în apropierea oamenilor. Dar iubirea din ea este nemărginită. Mă uit la ei, și valuri de iubire îmi inundă sufletul. Se apropie ușor, uitându "-se în ochii mei. Un tremur mă cuprinde și izbucnesc în plâns: „Iartă-mă, minune! Iartă-ne, Doamne pe noi, oamenii care au ucis iubirea, care i-au îndepărtat și pe Ei. Iartă-mă, Iubire!”. Îl cuprind cu brațele pe după gât, așa cum mi "-am dorit cu
IZVORUL IUBIRII (3)INOROGII ŞI FRAGILITATEA GINGĂŞIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346690_a_348019]
-
pierdere irecuperabilă, de marasm cumplit și am simțit în gură gustul de noroi al morții. Dar numai pentru o clipă, căci în momentul următor mâna ei se-ntinse înspre mine. - Vii? M-am ridicat oarecum poticnit, stăpânindu-mi cu greu tremurul surescitat al trupului. Palmele noastre s-au înlănțuit într-o îmbrățișare mută și atunci am știut că veșnicia există! Nu se putea altfel! Iată, vedeam puritatea în toată splendoarea ei! Trăirile cele mai SFINTE și mai ADEVĂRATE îmi guvernau fiecare
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
Toată viața mea se limita acum, doar la câteva ore dintr-o noapte. Orice altceva își pierduse vreo însemnătate. - Dumneata trebuie să fii vreun prieten al ei, nu-i așa? Avea o voce foarte plăcut timbrată și sesizasem un ușor tremur al corzilor vocale. - Da... ne-am cunoscut... - Poftim, intră. Îmi făcu loc, arătându-mi cu mâna înspre o ușă întredeschisă. E toată lumea acolo și tocmai ne pregăteam de plecare. Mă împinse ușor, de la spate, înspre încăperea de unde se auzeau voci
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
derizorii, potolite, șterse ... se mai arată, neașteptat, și în câte un cearcăn de taină, ea se înfioară, încearcă starea extatică ori ,altădată, atingând în treacăt acel subțire inel, ascultă numai delicatele ecouri iscate, care ei îi spun multe : Frisonul clipei, tremur prins în lut/ Cum umbra mea desfășura culoare/ Străină și-ntreruptă lângă trup/ Amurg stingher, întinse zări de sare/ Cum urme tulburi lin mă rup,/ Implor subțire prima rază rară/ Urc trepte noi și-n rugă nu-mi ajung/ Să scutur
MIRACULUM DE ANGELA NACHE. VOICU BUGARIU REVISTA LUCEAFARUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351012_a_352341]
-
cu noaptea încă rotunjită pe capote dar nu ăsta era lucrul cel mai ieșit din comun în toată această agitație de hurducăiți din toate încheieturile ci noile personaje proaspăt apărute în peisajul inutilizabil până acum resturile băncilor care odinioară odihneau tremurul nesigur al ultimelor trupuri plămădite din bunul înțeles al iubitorilor de bârfe la un joc de table defenestrat la fiecare remizare înfloriseră dar nu acel înflorit din carnea tare a fierului uitat de culoare mai degrabă o metamorfozare a trecutului
PĂDUREA MEA DE LUNĂ PLINĂ de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351070_a_352399]
-
Ediția nr. 337 din 03 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Trăiești prin amintirea fiicei tale mi-ai întins o mână și te-am primit în scoarța mea de aripi, cuvinte și catarge barca ta era tristă, într-un fel de tremur viața fiicei tale în scufundare o boală gravă, o boală rară sentimente nocturne, de apus și de răsărit ai învățat să supraviețuiești târând viața după tine să mergi într-o linie cu șovăieli să stai încovoiat pe verticală înțepenite plete
TRĂIEŞTI PRIN AMINTIREA FIICEI TALE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351236_a_352565]
-
moartea, iar tu ești mută, eu sunt surd. Boemia, cantonul ultim, lumina scade, trupul greu, ne înconjoară, negri, lupii și totuși te gândesc mereu. Ești, poate, ultima chemare ce nu mai vine, dar mai sper, iubirile se desfășoară, aștept și tremur și mi-e ger. 2. Valsul florilor de toamnă Îți vei aduce aminte, toamnă, de valsul florilor târzii, noi ne plimbam la braț, mai știi, eu eram foc, tu erai calmă, vorbeai de pace, împăcare, iar florile se înclinau, splendoare
ELEGII ANDROIDE de BORIS MEHR în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345739_a_347068]
-
creasta dunei — / Răzlețire solitară, / Umbră trasă prin lumină, / Cupă încă nebăută, / Pată fără vreo pricină, / Piatră arsă, iarbă mută...” ( Ritm ) Toți știm care este definiția metaforei, nimeni nu știe ce este metafora, până nu a suferit de zbaterea ei interioară. Tremurul petalelor de crini imperiali și, apoi, realitatea, care este grosieră. Unde îi este poezia ? În irealitate, desigur. „ Comme le saule qui n'echappe — tant s'en faut / Au vent, hirsute par le tourbillon, / La fille reste jusqu'� mi-corps dans l
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
descifrez mesajele interioare, ținând cont că imaginea unui obiect nu este obiectul, senzația vine din reflexie, nu din percepție. „ Atâtea ape curg și nu se-ntorc / Să vadă pieptul muntelui cum storc, / Mocnind într-o ascunsă zbuciumare / Ca-n primul tremur — prima sărutare; // Atâtea frunze cad, codrul rărindu-l, / Să-l bată ploaia, vântul hăulindu-l, / Că mă afund în ochiul lui tomnatic, / Rănit și trist, și-atât de singuratic; // Atâtea ceasuri bat stârnind minutul / În care-ntrezărind necunoscutul / Ce sunt — parcă
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
mă țin pe mine! Cum v-a pierit căldura dintr-o dată? Pentru natură, sunteți o rușine! Zadarnic niște vrăbii se agită, Căutând un ochi de apă să se-adape. De spaimă se intorc la cuib în pripă Și ciripesc de tremur ca să scape. În urmă vine seara. Ziua trece. Fatalitatea albă înnoptează. Fântâna-și face sloiuri apa rece Sub geruri însăși viața-agonizează. *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: E răstignită chiciura pe brazi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe
E RĂSTIGNITĂ CHICIURA PE BRAZI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352216_a_353545]
-
pe principii puternice și calde. Nu egoism, ură și distrugere! Dacă ochii minții ar fi dezvoltați, am vedea Viața, cum crește...își deschide cupele ... trăiește ... simte ... Copacii știu să asculte, să ne lipim urechea de scoarța lor. Le vom simți tremurul, ei știu toate secretele pământului de aceea forțele râului îi taie și îi distrug. Sufletul este parte din trup și spirit ... dar spiritul este conștiința de sine a transcedentului, a unirii cu Dumnezeu. Inteligența sfântă trimite pe Terra mesageri ai
VIBRAŢIE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356304_a_357633]
-
București, am auzit... - Da, este la București. Dar, dacă‑l vezi acum pe uliță, îl recunoști, știi că este el și nu altul? Anița nu a vorbit. A înclinat și mai mult capul ce părea că s‑a oprit din tremurul ce‑l avea la sosire, de parcă se forța să audă cu ea, apoi a încuviințat prin acea mișcare repetată ce‑i pe înțelesul tuturor. Polițistul i‑a făcut semn lui Gabriel să se apropie și l‑a privit rugător pe
CHEMAREA DESTINULUI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356241_a_357570]
-
Un porumbel alb s-a așezat pe umărul meu ... este sufletul tău curat! Semnul trimis pentru a ne obloji rănile sufletului. El ștearge lacrimile, ostoiește durerea, purifică cugetul si simțurile. Mi-am lipit obrazul de aripa porumbelului ... i-am simțit tremurul ... el este speranța, înălțarea spiritului către dimensiuni înalte în ierarhia vieții. Mi-au răsunat în minte acorduri dulci din muzica universului. Nu suntem singuri. Niciodată, nu vom fi! Divinitatea ne ocrotește. Ești cu noi in fiece clipă, ne inspiri iubire
CÂNTECUL PĂMÂNTULUI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356403_a_357732]