9,583 matches
-
vocea ta, de departe,tace a oboseală, trudește-a tăcereDe ce nu ești viu măcar cât spaimele meleTată, părul tău albca sâmburii de migdal,mâinile, mâinileca narcisele ți-au ajuns,firave și palide...tu le rupi și mi le-arățiprin ecran,tremuri că eu voi înțelege mai multdin toată povară cu care-mi zâmbești,obosit și bătrân,... XX. BUN RĂMAS, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015. Cu umbră mă-nsoțesc, Doamne, cu fumul aproape nu mai știu
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
veni șerpuind în acele miresme ale cantului mai apraoape cât mai aproape de tine să fiu tu cuprinde-ma în altceva privirea nu-mi mai ajunge vreau brațele tale înfășurate înspre umerii mei gură ta să nu rostească cuvinte să-ți tremure trupul în ritmul dorințelor nestăpânite totul să mă îmbete în simțiri lunecoase să mă facă să cred că exist că iubesc și că în mine dansează toate bucuriile vieții priveste-ma întruna în timp ce dansez și spune-mi cum ți se
MEMORIA DANSULUI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377108_a_378437]
-
vinovăția gata să ne oprim pașii aici muzică nu se mai aude de mult dânsul s-a încheiat dar să nu-mi dai drumul din învăluirile tale știi noi am dansat după bătăile inimii ale palmelor noastre ce se căutau tremurând dă-mi mâna să ne ridicăm de aici inima-mi spune că pe undeva pe aproape se aude iarăși o muzică e muzica mea cântată de dânsul privirilor noastre ce nu se mai satura cautandu-se simți începutul în care
MEMORIA DANSULUI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377108_a_378437]
-
dacă nu pe vin și pe femei? că fără adevăr, și fără iubire nimeni nu-și mai vine în fire! dar ce folos că știm acestea că vin paparazzi și ne fură vestea? și unde e Diana zeița vânătorii că tremură-n grădină de teamă sicomorii nu mai vântura amiezi și nu mai da cu tifla mai bine vezi cine ne fură chifla! că e mai rău ca în codru se taie și se rufe nu mai găsește nimeni la supermarket
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
mai punem azi temeidacă nu pe vin și pe femei?că fără adevăr, și fără iubirenimeni nu-și mai vine în fire!dar ce folos că știm acesteacă vin paparazzi și ne fură vestea?și unde e Diana zeița vânătoriică tremură-n grădină de teamă sicomoriinu mai vântura amiezi și nu mai da cu tiflamai bine vezi cine ne fură chifla!că e mai rău ca în codru se taie și se rufenu mai găsește nimeni la supermarket trufe... XXII. LUCRURILE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
DRAGOSTEA, și amețea toata carnea mea slăbănoagă de un parfum neștiut de vanilie, până sub corcodușul bătrân în care tot așteptam, ghemuită, ca ei să adoarmă sătui, iar eu să mor legănată în aburii orezului cu dulceață, până sub frunzele tremurând a blestem, până sub lacrima pe care n-o vedea nimeni. Nu ești bună de nimic, obraznico ! de nimic nu ești bună! Ce tot asculți pe la uși? Apoi vrăbiile pe care le îngropam, închinându-mă, și uitarea în care intram
DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377206_a_378535]
-
i-o ducea toată Gigei, na , femeie, banii,uite-i... Se opri câteva clipe din gândurile lui. Bombele nu mai cădeau, nici avioanele nu se mai auzeau, o luaseră spre Ploiești sau se descărcaseră și-o șterpeliseră la casele lor. Tremura și-i curgea întruna nădușala de pe el, i se făcuse frică de atâta liniște...Privi pe ușă, capul lui Praporică era parcă o sperietoare de ciori pusă pe gard, mâna-i căzuse jos pe caldarâm și era plină de moloz
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
să dau un telefon de la Primărie că am nevasta moartă lângă Caru cu Bere...A atins-o suflul unei bombe și-a dat-o cu capul de zid...! A murit săraca...Omul plângea. I se scurgeau lacrimile pe obraji șI tremura tot. -Și cui să-i dai telefon? -Are un frate prin Ferentari, să vină s-o ia cu vreun car mortuar...Eu nu pot s-o părăsesc! --Dă, măi, omule, vaide capul tău...Vaide capul nostru... Referință Bibliografică: VALIZA CU
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
am tatuat poeme/ Și în văzduhul tău le-am scuturat/ Dar vântul nerăbdării prea devreme/ Le-a risipit și nici n-ai observant”. (În vară...) Lumina înseamnă iubire, o cale spre senin unde își adună visele spre a simți “cerul tremurând”: „Îmi ești lumină și popas în toate,/ Nu mai respir decât cu tine-n gând/ Când număr pași pe străzile pavate/ Cu vise, îmi simt cerul tremurând”./ (Tu...) Cântec al iubirii presărat cu florile eternității, poemul său intitulat “Etern” creează
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
iubire, o cale spre senin unde își adună visele spre a simți “cerul tremurând”: „Îmi ești lumină și popas în toate,/ Nu mai respir decât cu tine-n gând/ Când număr pași pe străzile pavate/ Cu vise, îmi simt cerul tremurând”./ (Tu...) Cântec al iubirii presărat cu florile eternității, poemul său intitulat “Etern” creează imagini de o frumusețe răvășitoare. Libertatea la care aspiră și ploaia interioară care o copleșește se contopesc în dorința de a fi văzută “în orice siluetă” și
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
distinge. Degeaba ai lumânări parfumate, menestreli care să-ți cânte în surdină la ureche și cupa de șampanie din care să picure stelele strălucitoare pe buzele fierbinți, mângâiate de răcoare licorii. Ai nevoie să simți lângă tine acea persoană care tremură de nerăbdarea să te cuprindă în brațe, să-ți invadeze buzele cu sărutări pasionale. Să simți cum ți se pun cârcei la degete când îi mângâi trupul dornic de iubire. Asta lipsește ca totul să fie cum zici tu. - Ca să
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377258_a_378587]
-
din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Scrisoarea din umbra de tei foșnea răsăritul adormit pe alei, peste cafeaua cu gust de arțar râșnită prin pieptu-ți otrăvit cu amar. râdeai, așezându-ți dimineața pe ochi și mâna-ți de lut tremura, prinzând plopi, colibe făceai din fărâme de pâini să-ngropi înserarea ca pe-o șatră de câini. sub tălpile-ți reci, mușuroi de furnici cărau inocența-ți pe sub frunze, c-un bici, și tremur de vânt se-așeza, lin, în
AMINTIRI DE CAFEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382118_a_383447]
-
mâna de pe umărul ei o strângea tot mai puternic și o împingea tot mai insistent în apartament. Simți un pericol nedeslușit și se smuci brusc, luând-o la fugă în jos, pe scări. Inima i se zbătea gata să plesnească. Tremura toată de frică și de emoție. Simțea că a trecut printr-un mare pericol. Nu mai dorea să mai intre în niciunul dintre blocurile astea pe care le considerase atât de atrăgătoare când se plimbase cu mama prin fața lor sau
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
izbucniră în râs călătorii. Doamna se făcu stacojie și, cu ochii ieșiți din orbite izbucni : -Ești o purcea nerușinată! Eu îți iau apărarea, și tu? Pui de vagaboandă! Unsă cu toate șmecheriile, ai? Să te dai jos din tramvai, vagaboando! Tremurând de frică, la prima stație Floricica se dădu jos. Năucită, speriată, total dezorientată, nu-și mai dădea seama pe unde este, nu mai știa ce să facă...De ce s-au supărat călătorii, că ea nu le-a făcut nici un rău
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
Am s-o fur ca să mă uiți. Coborî-voi și în suflet, Răscolit ți-l voi lăsa, Să îmi iau vorbele dulci Să le pun pe rana mea. Am să-ți fur și infinitul Să rămâi fără de mâine, Vreau să tremuri în târziul Nopților fără de mine. Am să-ți fur alintu-mi dulce, Gol și sec te voi lăsa Și-ți voi umple ochi pustiul C-un ecou din umbra mea. Și hapsână am să caut Să-mi iau vorbele trimise, Zisurile-mi
AM SĂ MĂ FUR DIN TINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382136_a_383465]
-
Adânc s-a strecurat o amăgire Și nemiloasă vrea să ne despartă. Dezlănțuie în larg o amintire, Doar raze de azur să mai împartă, Cerșește îndurare de la soartă, Târziul nostru lacrimă-n iubire. Se-aprinde o lumină în tăcere Când tremură un vis neîntinat, Izvorul tău de patimi și durere În palma unei nopți a înghețat, O ultimă speranță ne mai cere Dar ne-amăgim în zbor nevindecat. Referință Bibliografică: Sonetul amăgirilor / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1963
SONETUL AMĂGIRILOR de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382179_a_383508]
-
îl putem ridica amândoi cu mâinile înlănțuite deasupra capetelor, mândri să fim de muzica ce am creat. Dă-mi un pupic cu gust de împăcare și vino-mi la piept să ascult cum inima îți bate de tare, cum îți tremură sânii, corpul trezit de zgomotul unui sărut, cum mă pierd în faldurile melodiei ce abia am compus-o și acum o repet în gând, la nesfârșit. De anghel zamfir dan Referință Bibliografică: melodiile dragostei / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN
MELODIILE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382230_a_383559]
-
Acasă > Versuri > Visare > O TAINĂ Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului O taină,-ascund, În clipele ce vin, În frunză verde, Tremurând fiorul. În ramul crud Din merii înfloriți, În cer senin, În cântece și doruri. O taină,-ascund, În zborul spre lumini, În susurul albastrului izvor. În ploile ce cad Peste pământ, În suflete curate, Ce nu mor. O taină port
O TAINA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382237_a_383566]
-
doar răbdare Ca visul din noi să se împlinească. Știind că și vremea va fi schimbătoare Pășind pe o cale ce-o știe firească. E timpul ca noi să privim înainte Iar ce este vechi acum s-aruncăm. Să nu tremurăm când ”sabia” vieții Ne taie ”felia” ce o așteptăm. E timpul ca noi să nu știm ce-s regrete Căci viață se naște acuma, din nou. Cu vise curate dar și pertinente Închise în noi ca într-un cavou. E
ESTE TIMPUL de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382267_a_383596]
-
șoaptele vântului în frunze, de dansul norilor pe bolta cerului, nu mai au timp să se bucure de viață... Și ce viață frumoasă avusese... Mariuca... cu cozile ei negre împletite cu flori de câmp și busuioc, cu iia brodată ce tremura pe pielea albă parcă părându-i rău să o atingă. O vedea în biserică, sfioasă, cu obrajii roșii, abia îndrăznind să ridice ochii să rostească un "da" timid... și copiii parcă prea repede crescuseră. Plecaseră toți care încotro căutându-și
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
două treimi din viața pământeasca, în momentul în care rostea cuvântul de mulțumire pentru distincții ce i se acordaseră pe deplin meritat) că, atunci când vorbea de țară, de poporul căruia i-a aparținut, de trecut, devenea impresionant, adeseori vocea îi tremura, îl simțeai că își stăpânește cu greu sentimentele și, poate, si lacrimile care stăteau să izbucnească, prinos de recunoștință față de un trecut pe care atât domnia sa cât și părintele sau îl slujiseră cu pasiune, încercând să-l aducă pe cât se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93243_a_94535]
-
văzut o grămadă de 10 — 12 morți, cari erau așa de împletiți unii cu alții încât cu greu s-au putut despărți. La mulți li s-a luat pielea în unele locuri, împingându-se în îmbulzeală. Arsuri nu se vedeau. Tremurând ca o vargă de groază și emoțiune, am părăsit acest loc de teroare”. Un alt martor ocular, care era să intre în teatru la 7 ore, spune că nenorociții cari au căutat să scape pe scara din dreapta, și al căror
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
recunoscu pe tatăl său și cazu leșinat. Dincolo unul [î]și căuta soția; mințile lui erau pierdute, căci, recunoscându-și soția, nu zise nimic, nu plânse, nu strigă: era apatic; dar răsuflarea sa cea grea, mișcarea pieptului, privirea pierdută, mâna tremurând și piciorul șovăitor spuneau destul despre ce se petrecea în sufletul său. Altul își căta fratele și-l găsi, dar el tot nu vrea să crează, el mai avea o scânteie de speranță că poate se înșală. Dar când un
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
mai bine grămezile de cărbuni din acest spital, se vor recunoaște cu greu. Părăsind și acest locaș de mizeria cea mai mare, mi-am adus aminte de cuvintele puse de Lessing în gura Rechei din Nathan : ,,De cîte ori am tremurat pentru voi de când focul se apropiase așa mult de mine! Căci de când focul a fost așa aproape de mine mi se pare că a muri în apă este o plăcere, un deliciu , o mântuire „. ”Timpul”, [3 decembrie 1881] Peste alte câteva
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
copac; Vica, fiica lui, s-ar fi aciuat prin sat, sucindu-le bărbaților mințile, cu dragostea ei păcătoasă. Mai înseamnă apoi un univers gata să se dezintegreze, în care totul se amestecă haotic: ŤPe Condrat și pe diacon îi zări tremurați prin ceața ploii și prin albeața zăpezii undeva între pământ și cer. ș...țť Materia pare să se întoarcă la începurile ei, când (aproape) toate elementele fundamentale - apa (șuvoaiele), aerul (cerul), pământul (nămolul) - alcătuiau o masă amorfă." Este extraordinar ce
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]