5,174 matches
-
de câteva ori prin orificiile abdominale și explodă: "Adică, tălică, mata vrei să zici capabil să să scoață din belele? Astea-s problemele, nu?" "Ei, da. Asta vreau să zic. Acum ai înțeles?" Aprobă, înveselindu-se brusc: "Îhî. Mișto!" Am tresărit. Dar am trecut repede peste asta și l-am întrebat: "Cum te numești?" "Cum adică?" "Cum îți spun ție ceilalți gândaci?" "Cum să-mi spună? Îmi zice: "Bă, gândacule!" Așa-mi zice toți. Și io la fel." " Dar n-aveți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Auzi, bre, da' ce mirosea așa pă lângă ușa aia verde? Că te ustura și ochii în cap dă putoare ce venea d-acolo." "A adus ăștia niște i'secticid. Cică dă mâine la gândaci..." "I'secticid, ai zis, tată?", tresări Virgil. Da, bă, băiatule, i'secticid. Da' d-ăla bunu', frătimeagule, nu ca alea dă le vinde rușii-n piață." "Zi..., d-ăla bunu', care va să zică", face șoferul căzând pe gânduri. Nea Vasile luă aminte la brusca aplecare către reflecție a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
atâta dintr-o singură canistră? Daa, Anton a fost. Sunt precis. Pă Vasile l-ar fi dus imediat mintea să ia din toate câte puțin și să puie apă după aia. Da' pă 'andicapatu' ăla nu". În clipa aceea am tresărit. Până atunci mă gândisem la tot felul de formule de neutralizare a substanței. Acum intuiam că nu acolo era soluția salvatoare. L-am urmărit pe vajnicul nostru portar cu un interes din ce în ce mai sporit. Petrică își umplu sticlele luate de la nea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-n gol. Și dumneaei dădea senzația că ar medita la ceva. Dar și în acest caz, ca și în cel al oamenilor așa-zis simplii Vasile sau Petrică era doar o aparență. Când ajunse aproape de fundul ceștii, baba de Fito tresări: "Azi e ultimu' seminar, nu?". Nu. Mai e unul joi." " I-auzi, ale dracului!", remarcă nevricoasă șefa. Oftă zgomotos: "Numa' cân' mă gândesc ce putoare o fi în amfiteatru și simt că-nnebunesc. Miroase de-ți verși și mațele din
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
poată demonstra de cât conformism e în stare. Antidot. Honore de Balzac în Muza departamentului: „Astfel este fără îndoială adevărata iubire, cuprinde toate felurile de a iubi: iubire din inimă, iubire intelectuală, iubire-pasiune, iubire-capriciu, iubire-atracție, după definițiile lui Beyle.” Iubirea! Tresar și azi gândindu-mă cu mare emoție, la clipele acelea petrecute în februarie ‘77. E ca și cum mi sar opri și acum, respirația: “De multe ori Iozefina intra în bibliotecă, saluta cu o voce aproape stinsă (ca și cum ar fi ascuns o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
verde și apoi la treabă. Ai să te faci sănătos!... Ia să vedem noi cum îi băiatul cuminte și ascultător?” Fără alte pregătiri, a pus mâna pe acul cu ață și... a început să coase...La prima înțepătură, calul a tresărit. Pe urmă a început să bată omătul cu copita și să clatine din cap, sforăind...Trebuie să vă închipuiți voi ce frică îmi era să nu se smucească și să sară cu picioarele pe noi...Așteptam cu sufletul la gură
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Rămas cu Hliboceanu, Cotman i-a luat mâinile și i le-a frecat, ca să le încălzească. Când a crezut că e deajuns, a început să-l frece cu omăt pe obraz... Un tremur al mâinilor rănitului l-a făcut să tresară: „Așa, băiete! Trezește-te. Hai, că altfel îngheți aici, omule! Deschide ochii, că acușica plecăm acasă! Nu mai dormi, băiete, că îndată se întorc flăcăii cu sania și îi mai mare rușinea să te găsească încă dormind” - a început să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mai târziu, o rază sticli pe sub sprânceana de abur, pătrunzând prin despărțitura triunghiulară rămasă Între perdeaua și tocul uneia dintre ferestrele Salonului VIP numărul 6. La capătul călătoriei sale de ani-lumină, căutătura soarelui Înțepă una dintre pleoapele Împăratului, iar aceasta tresări și bătu În retragere, odată cu geamăna ei, oprind visul care se proiecta pe partea cealaltă. Nechezăturile cailor se pierdură printre firele mopului care executa șarje pe coridor, iar sunetul goarnei și zăngănitul de zale trecură În hârșâitul metalic al găleții
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
prins de epoleți și l-a ridicat În picioare. Un flux neobișnuit de energie l-a străbătut de la stânga la dreapta, transmițându-i clarviziune și inspirație, smulgându-i un fluierat autoritar. Minune! Ca la un pocnet de bici, mașinile au tresărit, luând aminte la gesturile-i ferme, de parcă În polițist ar fi văzut nu omul pe care cu câteva minute Înainte Îl vânau, ci o specie intermediară Între fierătanie și ființă, care, asemenea lor, funcționa mai degrabă pe baza unei scheme
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
umbra unei farfurii. Un timp, și-a frecat picioarele, apoi s-a strecurat sub un șervețel uitat acolo. Brusc, din motive numai de ea știute, musca a decolat iar, Îndreptându-se țintă spre obrazul drept al lui Silvio, care a tresărit din cauza zbârnâitului ce amenința să-i străpungă urechea, a Îndepărtat atacul cu o mișcare rapidă din antebraț, iar apoi, dezmeticit, a Întrebat: — Cine naiba mai e și Volkswagen T. Guevara ăsta? V-am avertizat. Puteați Închide această carte de mult
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În tubul fluorescent de pe tavan se zbăteau fâșii de lumină muribundă. Un frigider ale cărui bale se scurseseră până În prag sforăia alene. Dintr-un raft, o combină audio vorbea În somn, scoțând din când În când limba găurită. Gheara pick-upului tresărea Încetișor peste discul așezat pe platan. Discul era spart. Am trecut prin fața liftului care Îmbrățișa cu ușile-i culisante automatul de cafea prăbușit În prag. Din grupul sanitar alăturat se auzea un bâzâit familiar. Uitat pe o policioară, În fața oglinzii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
strecurau pe lângă noi, ca mesageri ai unor vești care nu sufereau amânare. Când ne-am oprit la un semafor, m-am aplecat și am sărutat-o pe Anna, rămânând astfel uniți secunde În șir, departe de toate catastrofele lumii. Am tresărit numai când jetul de spumă a atins parbrizul, lăsându-ne să Întrezărim În spatele ecranului albicios o șapcă albastră. călătorul Eu, domnilor, am fost cea mai mare parte din viață un om cu o sănătate desăvârșită, aș spune o sănătate de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a Întrebat Qwa, curioasă. Vaaai, s-a luminat ea, când am deschis palma, ce mititel și frumușel e! Dă-mi-l și mie puțin. Când i-am așezat mogâldeața În podul palmei, o mică descărcare electrică ne-a făcut să tresărim și să ne căutăm privirile. Qwa a mângâiat ușor bosonul, iar apoi l-a ridicat până În dreptul rucsăcelului ei ciclamen. — Vezi ce bine se potrivesc? m-a Întrebat ea, agățând bosonul de unul dintre buzunarele laterale. Nu-i așa că mi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de secole din arsenalul interogativ al detectivilor și al filozofilor: — Cine și de ce? — Nu știu. Pentru răspunsurile la-ntrebările astea sunt dispusă să plătesc o sută de mii de ruble, plus cheltuielile suplimentare. La auzul sumei, buzunarele mele goale au tresărit ca două urechi de elefant care-și apără posesorul de insecte. Cum tehnica Întrebărilor părea să aibă succes, am continuat: — Mai exact, cum a-ncercat? — În câteva dintre nopțile trecute, m-am trezit din somn cu senzația clară a unei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ban. Țineți puțin de volan, vă rog? Am apucat covrigul, iar moșulețul a Înhățat pistolul cu mâna stângă, ieșind pe geam pentru a trimite un glonț În cauciucul unuia care nu voia să se dea la o parte. Mașina a tresărit ca un taur pișcat de o albină, năpustindu-se Într-un parapet. — Mulțumesc, a spus el, revenind la volan. Unde eram? — Ăla-i zice că nu-i dă nici un ban. — Așa. Spiritele se Încing și cei doi Încep să se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ochi? — Care? a Întrebat dobitocul, Încordându-și degetul pe trăgaci. Vederea periferică proastă, am zis, ațintindu-mi privirea undeva În jumătatea de cameră pe care el, cu un sistem video mono neperformant, nu avea cum s-o acopere. Nătărăul a tresărit, sucindu-și fără să vrea gâtul În aceeași direcție. Pistolul s-a rotit și el câteva grade, iar 0,1732 secunde mai târziu, bila albă de pe masa de biliard Își lua la revedere de la palma mea dreaptă, Începând o scurtă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vivacitate, gândirea ce a dat lumii proverbele cele, - nu neapărat înalte, - dar cele mai subtile și cu o semantică atât de complicată în deschiderea spre umorul uman. P.S.: Nici o legătură muzicală. Dar cînd ascult Mozart, și se anunță... Molto vivace, tresar, și în spiritul meu totul se iuțește...
Molto vivace... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9185_a_10510]
-
plecase Anda la munte, Alexandru mergea regulat la Constanța. Fără un motiv anume. Se plimba pe străzile pe care trecuse odinioară cu ea. În fața facultății poposea îndelung... poate c-o s-apară brusc și-o să vină spre el râzând ca altădată. Tresărea întotdeauna când vedea pe cineva cu părul roșcat ca al ei... Iarna la Constanța. Mergea la cafeneaua franțuzească. Singur de astă dată. Câteva mese stinghere, afișe de cinema din anii '60. Alb și roșu" (p. 52). Scriitura Irinei Egli este
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
o asemenea precizie, Încît nici o picătură de sînge nu-i murdărise gulerul, ca și cum trupul ar fi fost În prealabil congelat. Alte observații Vic nu mai avu timp să facă, deoarece În momentul imediat următor sună telefonul - și toți cei prezenți tresăriră. Era Christina. — Bună, ce faci? Întrebă ea. — De ce m-ai sunat? Întrebă el. — Cineva a venit la ușă și m-a Întrebat dacă nu vreau o pisică siameză. Este exact ca aceea pe care altcineva a vrut să ne-o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe pardoseala bucătăriei. Vic vine Într-un tîrziu și spune cu voce calmă, clocotind de nervi: și doar te-am rugat să faci mai puțin zgomot! CÎteva minute mai tîrziu, sunetul strident al soneriei de la intrare o va face să tresară din nou. Doctorul Thomas considera de la sine Înțeles faptul că poate veni oricînd În vizită, fără să se anunțe. Doar venea la vecinul și colegul său cel mai apropiat. De cele mai multe ori, nici nu venea cu vreo treabă anume, ci
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să nu se mai gîndească la nimic, colonelul descoperi că de fapt se gîndea la Iuffo. — Știi, mă gîndesc la soldatul acela... Iuffo parcă ziceai că Îl cheamă. Poate că ar fi bine să stăm de vorbă cu el. Smith tresări, cuvintele superiorului său luîndu-l prin surprindere. Ca să mai cîștige timp, trebui să simuleze o tuse de circumstanță, care Îi reuși așa de bine Încît se Înecă cu salivă și pînă la urmă tuși de-a binelea. — Soldatul Iuffo a făcut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
secretara Florychka - cel puțin așa și i Închipuia, oftînd, Daisy. Deocamdată nu vedea nici un mijloc de a se răzbuna, decît, eventual, să-i pună pe ascuns căpitanului bromură În ceai. — Cu zahăr sau fără? Întrebă ea de acolo. Maiorul Smith tresări, deoarece În acel moment, profitînd de lipsa din Încăpere a asistentei, tocmai Încerca să fixeze „rădașca“ pe marginea inferioară a unui dulap cu medicamente. Socoti rapid că, pentru a pune și zahăr, ea va mai pierde cîteva secunde și de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
căsătorească cu ea, deoarece nu-i plac doamnele În vîrstă. El nici măcar nu le considera doamne În vîrstă, ci babe. Și va Întreba, pe bună dreptate: ce să fac eu cu o babă? Telefonul sună la momentul potrivit, iar Christina tresări, sperînd că e Vic. Mai știi, poate că Tom avea dreptate, cu teoriile lui despre telepatie. Poate că, fără să-și dea seama, Îi transmisese gîndurile ei lui Vic, care acum o suna, pentru a o scoate din Încurcătură... Dar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai multe ori, pînă cînd Femeile Trimise adunate În jurul ei reușiră să se bage și să se ghemuiască În sacii de plastic, pe marginea aceluiași presupus cerc, străduindu-se să imite, atît cît era posibil, forma de ou. Deodată Joanna-Jeni tresări, părînd că-și revine dintr-o stare hipnotică, ridică vocea, iar cîntecul monoton de pînă atunci se transformă Într-un recitativ aproape isteric: Păsările vor rupe cochilia Păsările vor zbura spre Soare Soarele este un Zeu Numele zeului este Abraxas
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
așteptă pînă cînd Pablo, care rămăsese În urmă, se apropie Îndeajuns, ca să-i poată vorbi. Pentru a-l Încuraja, sau pentru a fi mai convingător, Îi puse o mînă pe umăr. Era un gest bărbătesc aproape tandru, datorită căruia Pablo tresări, mai ales că Vic Îi rosti numele. — Știi, Pablo, aș vrea să-mi cer scuze pentru purtarea mea de alaltăieri, cînd ne-am Întîlnit În pădure. Sper că Înțelegi, trebuia să-mi iau anumite măsuri de precauție... — Ai vorbit cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]