1,115 matches
-
erai în stare să taci mai mult, cu-atât mai puternic îți făceai simțită prezența. Ca toți cei din casă, învățasem și eu nu s-aștept ca lucrurile să-mi fie spuse în cuvinte, ci să interpretez la celălalt orice tresărire cât de mică a ridurilor feței, a carotidei, nărilor sau colțului gurii, a bărbiei sau degetelor. Trăind printre taciturni, ochii noștri erau deprinși să discearnă ce simțăminte poartă fiecare cu sine prin casă. Mai mult ciuleam ochii decât urechile. Consecința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ca fiecare să plătească la casă. Inge Wenzel și Jakob te momesc și veghează. Oare clienții se sperie de ei? În orice caz, eu mă sperii. Deși cunosc acum manechinul postat imediat în spatele scării rulante, am de fiecare dată o tresărire când dau ochii cu el. Inge Wenzel și-ar putea chiar închipui că ceva nu-i în regulă cu mine. În fața Ingăi Wenzel și a lui Jakob mă simt suspectă, cei doi măsoară din priviri clienții. Când nu te uiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lor, îți puteai forma cea mai exactă imagine asupra felului cum se vorbea în societatea românească ținută sub supraveghere. și probabil că nu doar sub această dictatură. Orice gând, fie și numai semiautentic, orice vagă sugestie de exprimare personală, orice tresărire și clipire individuală cât de măruntă dispăruseră cu desăvârșire la vorbitori. Priveam și ascultam vorbind niște figuri interșanjabile care, pentru a se conforma deplin cerințelor carierei, își abandonaseră individualitatea și se instalaseră confortabil în mecanismul bine uns al unei poziții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dor și de Paznic, cu toate că nu e nici el decât o verigă a lanțului uriaș care încinge orașul. Asta e. Iubesc tot ce se află aici. Iubesc oamenii. Dar nu pot rămâne mai departe. În clipa aceea am simțit o tresărire în sufletul meu. A mai rămas ceva în el care tânjea după pacea și liniștea de-aici. Am deschis ochii și am mai apăsat o dată butoanele armonicii. Pe rând. Am încercat să caut unele anume. Să le armonizez. Am reușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de a sluji fără plată, slujitoarea săracilor. Episoade candide și detalii aparte ni se desprindeau lent de pe buze, cu mâhnirea că se pierdeau în gol. El, declinant spre sfârșit, rămânea în ascultarea izvoarelor. Dintr-odată, don Giovanni a avut o tresărire, apoi o respirare greoaie, apoi o lungă suspendare, așa încât m-a cuprins îndoiala... aplecându-mă asupra lui am stat ca să-i ascult inima. După o scurtă așteptare, dar care mi s-a părut nesfârșită, suspină: „Acum, ce-am făcut, s-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nu-i păsa. Așa ceva se întâmplă inevitabil când ești încă la începutul vârstei a doua și ai o soție frumoasă. Însă atunci când Nadine flirta fără rușine cu mine - atunci, într-adevăr, plictisul și clișeele suburbiei reușeau să-mi ofilească orice tresărire de entuziasm pentru noua mea viață de bărbat care încerca să se transforme în acel adult responsabil care probabil nu va deveni niciodată. După ce ne-am luat rămas-bun de la copii (Robby stătea prosternat în fața televizorului uriaș uitându-se la filmul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din regia lui. Încerca să inspire stăpânire de sine, încredere că e în control, dar exista în mine o fracțiune lucidă care privea dincolo de teamă și știa că ceea ce rezida în casă avea să ne înfrângă pe toți în final. (Tresărire: Tu ai rezidat în casa asta, Bret.) - Pentru că știe că suntem aici, murmură din nou Miller. Miller se întoarse spre mine. - Pentru că e curioasă. Am așteptat o eternitate. Casa părea să devină tot mai întunecată odată cu trecerea timpului. Într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
gazetar le definește ca sindrom al irealității. „Cel ce vede pe ecran tot felul de violențe, crime etc. pierde treptat percepția adevărată a nenorocirii reale din apropierea sa. Ajunge la un moment dat să capete imunitate la agresiune, nu mai are tresărirea omului normal la o nedreptate comisă sub ochii lui.” Reacția diminuată În fața unei agresiuni din preajmă este efectul obișnuinței cu oroarea vizionată la televizor. Realmente televizorul golește moartea de sens. Proliferarea actelor antisociale care Îmbolnăvesc o națiune, pasivitatea publicului În fața
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
din SUA că el acum este fericit cu altă femeie, și are cetățenia americană. Pentru Eliza este foarte dificil să aibă grijă de copii și să și câștige bani în același timp. După experiențele de gringa din America Latină, am o tresărire neplăcută, imaginându-mi că Alfonso îmi va cere bani pentru sora lui. Alfonso continuă: „Hai să vorbești și tu cu ea, să o ajuți să i se întoarcă soțul acasă. Să fie expulzat din America ca să se întoarcă aici”. Rămân
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
durerile, se detașează de prezentul chinuitor, dedicată expertizei ca la tomograf a trecutului ei, de la care va trebui să-și ia rămas bun. Intruziunea fanteziei în realitate șterge contururi ori, invers, le evidențiază până la obsesie, imperativ. Din te miri ce tresăriri ale memoriei, împrejurări de altădată dau năvală. Rama vizuală a computerului devine o scenă populată de oameni, de peisaje puse în mișcare, parcă pentru ea, într-o demonstrație a resurselor apte să țină la respect halucinațiile, incomod balast pentru bunul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
albastrul privirii sale e cerul senin de la malul mării, în zori. Mă reculeg pentru o clipă și-mi dau seama că am privirea fierbinte, învăluită cu înfrigurare în jurul doamnei Teona. Simt cum îi sorb însetat fiecare amănunt, fiecare gest, fiecare tresărire a feței. Am impresia că m-am oprit la începutul căderii mele într-un abis, a cărui beție m-a cuprins deja. Sînt în cumpănă: să fac un efort și să mă întorc la mal, ori să mă las să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
privesc o clipă, goi de orice expresie, după care se închid la loc, prin aceeași mișcare obosită a pleoapelor, împodobite cu gene de păpușă. Mă plec încet, s-o sărut, cuprinzîndu-i ușor buzele într-ale mele. Un fior, ca o tresărire, străbate trupul Cristinei. Are buze umede și moi. Le simt cum se deschid încet, apoi încearcă să se închidă, să-mi cuprindă gura, încremenind în clipa atingerii. Rămîne așa, nemișcată, minute în șir, cu trupul într-o nemișcare totală, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ce-ai face? Sper să nu ajung în locul tău. Ies din bloc, lăsîndu-1 pe Ion locului, nehotărît, frămîntat de gînduri, sub privirea calmă a soției sale, în capul căreia se pune doar întrebarea: "Îl pierd, ori nu-l pierd?" Nici o tresărire în femeia asta: frumoasă, inexpresivă și rece ca o poză. Stă în picioare, lîngă cel care a rămas așezat pe trepte, Ion al copilăriei mele, ajuns la ceasul exclamării: "Mi-e bine!", exclamare izvorîtă din tot sufletul, cu toată durerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
umerii obrajilor aprinși. Genele îi clipesc de cîteva ori, înseninîndu-i și mai mult privirea. Aș fi putut să telefonez la combinat, să întreb, dar... Degetele ei, desprinse de obraz, s-au oprit în aer: rămîn așa un timp, au o tresărire, parcă ar vrea să prindă ceva, apoi se întorc pe obraz, trec apăsat peste buze, rămînînd alăturate în fața gurii, cu palmele lipite ca într-o rugăciune la ceas de taină. Vorbele ei calde topesc încet și sigur în sufletul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mi plimb îndelung palma pe trupul care zvâcnește tot, speriat, ca o vietate sălbatică pe care numai eu o pot îmblânzi, simțindu-l cum se destinde încetul cu încetul. Mă scol cu băgare de seamă, să nu-i mai produc tresăriri, și-mi pun o casetă cu Moody Blues. O pun iar și iar, revenind la aceeași melodie. Nights in white satin, never reaching the end... Letters I’ve written, never meaning to send... La prânz, când ies din curtea școlii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
viziuni și de pupilele care, în mod ciudat, priveau înăuntru, în loc să privească în afară. îi era dor de ea. De glasul ei răstit și răgușit, de ochelarii ei caraghioși și de părul ei zbur lit. De mișcările ei stângace, de tresăririle ei nebănuite, ca și cum vedea mereu ceva ce altora le scăpa. Deseori vorbea cu portretul Clarei. Chiar îi vorbea. îi povestea despre iubirea lui și despre dorința lui de a sta câinește alături de ea, pentru a o ajuta să-și scrie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
brațelor ei tăind valurile? Eduard nici nu-și dădu seama când pătrunsese în mare, în căutarea fetei. Nici nu-și dădu seama că se avântase brusc, cu mișcări de brațe și picioare, înspre larg. Spre surprinderea lui, nu simți nici o tresărire de alarmă, nici din partea lui, nici din partea mării, atunci când se scufundă cu totul în apă. Dimpotrivă. Parcă s-ar fi descotorosit, în fine, de imensa apăsare bolovănoasă dinlăuntrul său. Auzi ca prin vis un glas de departe, parcă de pe un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
decât prima dată eu țin minte ani versarea lui Codrin din 1975. Noaptea aia m-a dat gata! de clară Ionela, apropiindu se cu fața de fața Clarei, cu ochii mari, injectați, gata să iasă din orbite. Clara avu o tresărire de uluire. în fața ei nu mai era micuța doamnă Neacșu, îndesată și ștearsă, cu tunsoarea ei banală și cu un chip pe care îl uitai de cum îți luai ochii de la ea. în fața ei apăruse dintr-odată o ființă necunoscută și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se potrivește la sacou și cravata la nimic. Numa' de-astea..." "Că cămașa...Da, că cam nu ți se potrivea", mai urcă o treaptă în ironie demoazela, surâzând acid. Bărbatul se întoarce spre ea, mijindu-și ochii, nu tocmai a tresărire de amor, și plusează sec: "Bine că ești tu deșteaptă! Te dai mare intelectuală, ce să-ți zic!" "Normal. Da' nu că mă dau, ci află tu că, virgulă, chiar și sunt! A doua promoție de Filologie de la Spiru, băiatule
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Am înțeles. Foarte interesant. ă Cred că este un fel de spiriduș, nu credeți? ă Eu înclin spre o explicație mai rațională. ă Un vrăjitor atunci? Sau ceva de genul ăsta. ă Cred că mai degrabă, începu Porfiri cu o tresărire plăcută a genelor, l-ai scos tu afară. Privirea confuză a băiatului se transformă într-una de groază. ă În geamantan! ă Oaspetele, domnul care te-a trimis în misiune și pe care pi-, domnul mai mic, Goriancikov, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
numele fu rostit fără bâlbâială într-o regurgitare bruscă și involuntară. ă Govorv? Ești sigur? Keșa încuviința cu inistență. ă Govorov deci. Ce poți să îmi spui despre acest Govorov? Kesha ridică din umeri fără nonșalanță. Era mai degrabă o tresărire care anticipează durerea decât un gest neajutorat. Părea disperat să afle oare ce voia Salitov să audă despre acest Govorov. Abia apoi ar fi în stare să continue. Doar un singur lucru îi trecu prin minte: ă Are fotografii. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Acum trebuie să caut pe altcineva. ă și ați venit aici să căutați? Alarma Annei Alexandrovna conținea o notă de reproș. ă Am câteva întrebări, atâta tot. Vreau să înțeleg, clar, în întregime, cearta dintre Boria și Goriancikov. Porfiri sesiză tresărirea Annei Alexandrovna sub forța penetrantă a privirii sale. ă M-ați mai întrebat despre așa ceva și înainte. De ce mă întrebați din nou? V-am spus tot ce știam atunci. ă Oare? ă Da! spuse ea în timp ce câteva pete roșii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
viitorii cetățeni să împungă fuga peste hotare, spre marele necaz al tuturor tinichigiilor lumii. Și pentru a nu se dezminte, Băsănău arată încă odată cât poate fi de pervers, tocmai el, care spusese cele enumerate mai sus, deodată are o tresărire aiuristică și emite tam-nesam pe goarnă că școala românească, scoate doar tâmpiți. Curat tâmpiți Măria Ta, Mircea I-ul de Murfatlar! Fiindcă dacă nu erau tâmpiții aceștia chiar așa de tâmpiți mai anul trecut, încât să te voteze, acum cred
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
În colțul lui, unde Își umplea lent pipa, fără să-și ia ochii de la fața industriașului. Acesta se așezase pe scaun și aștepta, În aparență calm. Era Însă o atitudine dramatică, aproape sfâșietoare, și comisarul simțea asta foarte bine. Nici o tresărire pe fața lui. Privirea se deplasa de la un polițist la altul și probabil Încerca să ghicească rolul șters jucat de Maigret. Lecoeur, ca să mai câștige puțin timp, Își aranjă blocnotesul și creionul, murmurând parcă doar pentru el: — Răspunsurile la Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
plecat urechile și pe-aici ți-e drumul spre casă. Între timp, nori grei se rostogoleau cu repeziciune spre noi, tot mai mari și mai negri, striați de un alb vinețiu. Ni s-a arătat o lumină orbitoare roșiatică cu tresăriri de cenușiu și negru și am auzit bubuitul surd al tunetului. - E mai bine să intrăm în casă, am spus. Numai ce am închis ușa odăii mele, când a început să urle un vânt năpraznic. Cu toate că oblonul era tras, auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]