2,886 matches
-
nu Te-a speriat. Când Petru la Roma a rămas, Iar Pavel era în Damasc, Între tâlhari pe cruce Te-au pus, Defăimându-Te pân’ la apus. Fiere, oțet, ei Ți-au dat, Cu spini, făcutu-Te-au împărat, Cu trestie și cu toiag Te-au lovit, Și Doamne, cât Te-au umilit! Cu sulița-n coaste Te-au împuns, Și sângele Sfânt Ți s-a scurs. Soarele s-a-ntunecat, Și luna-n roșeață s-a schimbat. Catapeteasma bisericii s-
PARAFRAZARE A ,,VISULUI MAICII DOMNULUI” de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354048_a_355377]
-
puțin, așezând-o între picioarele lor și pe spinarea cailor. Nu sălășluiesc niciodată în case și se feresc de ele ca de niște morminte oprite folosinței obștești. Nu-i cu putință să găsești la ei nici măcar o colibă țuguiată de trestie, ci în rătăcirile lor prin munți și păduri se obișnuiesc din leagăn să îndure frigul, foamea și setea... (la noi n-au dovedit acest lucru. n.a.) La dânșii nimeni nu ară și nici nu pune vreodată mâna pe plug, căci
CINE SUNT HUNII-UNGRO-MAGHIARII? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353592_a_354921]
-
materie de dans când a ajuns în capitală. Acum se mișca dezinvolt, putea să facă față oricărui gen de muzică de dans. O avantaja și faptul că era suplă și plină de vervă. Îi plăcea să se mlădieze ca o trestie în bătaia vântului. Uneori dansul său era furtunos, trăind cu intensitate ritmul melodiei, alteori era lent ca o plutire a frunzelor îngălbenite toamna, în căderea lor pe aleile din parcuri. Dalia se învârtea în jurul lui Ștefan mișcându-și șoldurile într-
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354066_a_355395]
-
fierbinte ca sticla, lumina fuge desculță pe drumuri sperând c-o s-ajungă la timp în centrul vechi unde se fură întunericul. Și noaptea intră în case ca hoții cu chei potrivite de umbre în clanțele timpului obosit. Ea, Crescută prin trestii de ape străine în bălțile cerului zână, prețuită de stele înflorind ca iedera în dimineți după ploi, lumina fuge desculță dragostea-i fierbinte ca sticla. Referință Bibliografică: În bălțile cerului zână / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ÎN BĂLŢILE CERULUI ZÂNĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354241_a_355570]
-
spre pierzanie. A avut oscilații între raționalism și scepticism (era și foarte tânăr pe atunci; moare la numai 39 de ani), spre finalul vieții alegând credința. Din punctul lui de vedere, gândirea determină măreția omului: „Omul nu este decât o trestie, cea mai slabă din natură, dar este o trestie care gândește.” Concluzia lui este să evităm excesele - atât excluderea rațiunii cât și neadmiterea ei. Despre inimă, Pascal spunea că „Inima are rațiunile ei, pe care rațiunea nu le cunoaște”. Tot
FOCUL PĂCATULUI ŞI APA CURATĂ A VIRTUŢII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354706_a_356035]
-
era și foarte tânăr pe atunci; moare la numai 39 de ani), spre finalul vieții alegând credința. Din punctul lui de vedere, gândirea determină măreția omului: „Omul nu este decât o trestie, cea mai slabă din natură, dar este o trestie care gândește.” Concluzia lui este să evităm excesele - atât excluderea rațiunii cât și neadmiterea ei. Despre inimă, Pascal spunea că „Inima are rațiunile ei, pe care rațiunea nu le cunoaște”. Tot el amintea că în lumea noastră „Iisus a venit
FOCUL PĂCATULUI ŞI APA CURATĂ A VIRTUŢII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354706_a_356035]
-
miliție să întreb de cetățeanul respectiv, în scurt timp am avut legătura cu el, omul recunoscându-mă de rubedenie, după ce i-am expus un amănunțit istoric al originii înrudirii noastre dinspre mamă. De la el făceam rost de niște bețe din trestie și de restul necesar pentru a merge la pescuit. De fiecare dată, după partida de pescuit, nu uitam să înapoiez uneltele și peștele prins, ca să nu mi le confiște pedagogul și să-mi ia prada pescuită pe canal, mai ales
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
poeziilor. Ex. “Degere focul răimea”; Visul împlumbat în vise”; ș.a. Ca procedee stilistice, autorul folosește: metafora, repetiția, oximoronul: Ex. “Sunt aripi de-nălțare și cădere / În lunga noastră scurtă viață ... ” (Rugă fără sfîrșit - 5). “Sunt rupt în două ca o trestie la mal” - spune poetul, în lupta dintre pământesc și ceresc, eterna dispută a omului. Faptul că participă la ridicarea unui edificiu spiritual care nu se va dărâma în timp, îl îndreptățește să se socotească un zidar, un meșter care adaugă
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
în toate culorile, adunate dintr-o peșteră numai de ea știută. După aceea, a pus brâul la păstrat pentru ziua când nepoțica va împlini 12 ani. Sya avea 11 ani, dar părea mult mai mare. Era înaltă și mlădioasă precum trestia, fața-i albă ca floarea de iasomie, părul bălai îi cădea în cascadă inelată pe umeri, iar ochii limpezi, albaștri și cu gene umbroase. Ochii erau safire magnetizate. În plimbările sale pe potecile misterioase ale pădurii, animalele sălbatice o însoțeau
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
fie prin zăpadă sau noroiul negru și lipicios pe timp ploios, fie prin praful lăsat de o căruță în mijlocul verii. Când mergi spre sat, de la Balotești ai în stânga la o aruncătură de băț din șosea, gârla, cu malurile pline de trestii și cu apa limpede. Pe mijlocul ei se legănau câțiva nuferi, iar malurile erau ticsite de trestii și de sălcii plângătoare. Tot gârla era paradisul agitat al peștilor și al broaștelor și tot în apele ei se oglindea pădurea. De
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
căruță în mijlocul verii. Când mergi spre sat, de la Balotești ai în stânga la o aruncătură de băț din șosea, gârla, cu malurile pline de trestii și cu apa limpede. Pe mijlocul ei se legănau câțiva nuferi, iar malurile erau ticsite de trestii și de sălcii plângătoare. Tot gârla era paradisul agitat al peștilor și al broaștelor și tot în apele ei se oglindea pădurea. De mult, se întindeau și pe aici, faimoșii codrii ai Vlăsiei, care înconjoară până astăzi lacul Snagov. Gârla
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
podișcă în față. Cei puțin mai înstăriți înconjuraseră prispa cu un gard din stinghii cam de un metru și ceva înălțime. Acestea aveau diverse desene sculptate în lemnul vopsit în albastru, verde sau roșu. Acoperișurile caselor, la început erau din trestie, pe care mai târziu au înlocuit-o cu țiglă sau cu tablă. Îmi plăcea trestia pentru că primăvara păsărelele își refăceau ușor cuiburile, cu toate că țăranii aveau grijă în fiecare vară să o curețe sau să o înlocuiască pe alocuri. Toate casele
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
de un metru și ceva înălțime. Acestea aveau diverse desene sculptate în lemnul vopsit în albastru, verde sau roșu. Acoperișurile caselor, la început erau din trestie, pe care mai târziu au înlocuit-o cu țiglă sau cu tablă. Îmi plăcea trestia pentru că primăvara păsărelele își refăceau ușor cuiburile, cu toate că țăranii aveau grijă în fiecare vară să o curețe sau să o înlocuiască pe alocuri. Toate casele aveau spre drum o grădiniță plină de flori, după anotimpuri, care era îngrădită cu sârmă
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
între veghe și somn... ... Tudorel își bălăcea picioarele în apa limpede ce curgea alene pe sub podul de lemne pe care se așezase și încerca să numere peștișorii care se hârjoneau în grupuri micuțe aproape de malul acoperit de vegetație bogată. Din trestiile crescute mai alături, la vreo cincizeci de pași de pod, printre păpurișul des, alesese una mai mare, pe care o tăiase cu briceagul cu două limbi primit în dar de la bunicul său în ziua în care împlinise șapte ani. Legase
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
limbi primit în dar de la bunicul său în ziua în care împlinise șapte ani. Legase o ață de vârful ei, dar nu avea un ac să-l prindă la capăt pentru a-și face undiță. Întinse mâna în care ținea trestia, o trecu în sus spre spate și o plasă, destul de îndemânatic, în față, cât îi permise brațul. Ața, destul de ușoară, nu se întinse cum ar fi dorit el, dar nici în adânc nu se afundă. Plutea tremurând odată cu unduirea ușoară
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
mi s-a spus că acest anotimp se numește aici primăvară. Eram lângă o câtime de apă, numită lac, auzeam o vietate, am făcut conexiunea cu enciclopedia acestui pământ, mi s-a spus că e brotac, cânta printre fire de trestie, ce chestie, am văzut mai mulți fluturi colorați , aș fi vrut să fie ...o mie, alte lighioane ciripeau pe sus, din apă cred că le aplauda sau poate certa cu orac-rac batraciene săltărețe. Am zărit apoi venind de după niște alte
PARADOXUL MODERNITATII IN CONTEXT RURAL de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357197_a_358526]
-
fie prin zăpadă sau noroiul negru și lipicios pe timp ploios, fie prin praful lăsat de o căruță în mijlocul verii. Când mergi spre sat, de la Balotești ai în stânga la o aruncătura de băț din șosea, gârla, cu malurile pline de trestii și cu apă limpede. Pe ... Citește mai mult Capitolul IPRIMII PAȘI AI COPILĂRIEICele mai frumoase amintiri le-am trăit într-un sat, în apropiere de București, în casa bunicilor. Satul, pentru un trecător, nu are nimic deosebit, dar pentru mine
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
fie prin zăpadă sau noroiul negru și lipicios pe timp ploios, fie prin praful lăsat de o căruță în mijlocul verii.Când mergi spre sat, de la Balotești ai în stânga la o aruncătura de băț din șosea, gârla, cu malurile pline de trestii și cu apă limpede. Pe ... XIV. PRIMĂVARĂ ARABĂ, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012. Despre “Primăvară arabă“ s-a vorbit mult, s-a scris la fel de mult, a mirat prin amploarea ei și i-
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
este dragostea noastră, Nu ne vedem niciodată, ca doi orbi Închinându-se la aceeași icoană, Îmi lipesc urechea de calculator, Aud voci, Orfeu, Euridice? Absență umilitoare sau nu? Spațiul seamănă cu un uter ori cu o deltă. Ne zărim printre trestii, unde e fiica Faraonului? Prin transparență vom ajunge pe un tărâm mirific Acolo te voi întâlni, te voi lua în brațe. A trecut un secol, mi-ai spus, Mai mult decât trecerea prin Sinai. Trebuie doar să mergem înainte, Nici un
CIUDATA DRAGOSTE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357336_a_358665]
-
național pentru toate instinctele care se există.Zvâcul festiv se distribuie cu generozitate spre toate elementele gonflabile ce duc la obezitate, aciditate și încăpățânate indigestii. Dacă sunteți cuminți, bunătățile vă vor îndulci mustățile.Frumoase, blânde, seducătoare și flexibile ca niște trestii, în inconștiența lor, aceste urări de bine sunt, în fapt, urări de rău.După excesul de senzații rustice sau exotice, vine excesul autohton de lehamite.O vegetație cărnoasă și carnală inundă luncile stomacului, rupe ... Citește mai mult URĂ,URĂRI,URĂTURI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
invitație fățișă la dezmăț național pentru toateinstinctele care se există.Zvâcul festiv se distribuiecu generozitate spre toate elementele gonflabilece duc la obezitate, aciditate și încăpățânate indigestii. Dacă sunteți cuminți, bunătățile vă vor îndulci mustățile.Frumoase, blânde, seducătoareși flexibile ca niște trestii,în inconștiența lor, aceste urări de bine sunt, în fapt,urări de rău.După excesul de senzații rustice sau exotice,vine excesul autohton de lehamite.O vegetație cărnoasăși carnală inundă luncile stomacului, rupe ... XX. ȚARĂ SFÂNTĂ, de Janet Nică , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > O ZI DE VIS Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 319 din 15 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Trecuse noaptea, umbră peste ape, Și trestii lungi ar fi ținut în mână, Un timp egal cât irișii sub pleoape Au adormit cu capul în fântâna. Dar nu se știe timpul câtă dezlegare În ierburi dus să se îmbrace mire, A risipit prin spațiu-n alergare Să
O ZI DE VIS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357361_a_358690]
-
înainte ... // Și-atât de mult am căutat / Îmbucături în cele sfinte, / Sau ceva haine de-mbrăcat, / Sau cald, sau frig, pe dinainte ... // Nu am găsit, spre ajutat, / Nici măcar mâna de părinte, / Nici mamă, viață să-mi fi dat, / Nici cuib ... Doar trestii de cuvinte ... // Târziu, am înțeles curat / Că tot ce-am așteptat zadarnic / În mine e ... . Și e de dat ... / Prin mine, Cerul este darnic. // Așa, un blestemat exemplu, / Am învățat că eu sunt Cer. Că Universului, sunt Templu. / Pe cât ofer
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
facă mai bine în acel moment. Începuse ca o izbucnire de tristețe, ca un plâns în triluri ușoare, prelungi, un sentiment interogativ cu variații dulci, în repetiții ale întrebării, de cinci-șase ori, modulând sunetele ca dintr-un flaut fin de trestii sau din fluierul unui păstor. După o mică pauză, minunea a revenit într-o explozie de veselie cu triluri melodioase, precum sunetele claviaturii unui armoniu, aruncând spre cer un imn al cutezanței, al sfidării imposibilului. O altă pauză - o altă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
frunză căzută în apus. Ești așa de frumoasă, ca un pârâu în care se scaldă luna după ce norii au iubit-o pe-ascuns. Ești așa de frumoasă, ca un psalm lipsit de sfințenie, într-un fior de rugăciune, curs. EȘTI TRESTIA CARE RÂDE Ești trestia care râde când pleoapa vântului îi rupe trupul. Lacul plânge ca un îndrăgostit, arborii se destramă în vreascuri, seara e o fereastră prin care trece luna terfelită, cu pardesiu mov și furou de paparudă. Ești trestia
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357853_a_359182]