877 matches
-
tenebrele acestei lumi, gradele și onorurile pe care le aveți în această lume și vă veți converti la adevăratul Dumnezeu, Regele veșnic, și veți lupta pentru El, asemenea mie, veți trăi în viața veșnică“. 3. Înfuriindu-se ca un leu, tribunul Zilicentius, și scrâșnind din dinți contra lui, a poruncit ca toți soldații legiunii să se îndrepte în timpul nopții, spre câmpul care se întindea în afara orașului. Abia ajunși acolo înaintea ivirii zorilor, a poruncit să fie înfipți patru pari între care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să se îndrepte în timpul nopții, spre câmpul care se întindea în afara orașului. Abia ajunși acolo înaintea ivirii zorilor, a poruncit să fie înfipți patru pari între care să fie legat preafericitul Theogenes. După ce a fost legat de cei patru pari, tribunul a poruncit să fie bătut cu vergi foarte robuste de pădure de către opt centurioni, până când îl vor face să renunțe. După flagelare tribunul l-a întrebat: „Vei fi soldat? Da sau nu?!“. Theogenes a răspuns: „Eu lupt pentru Regele regilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
patru pari între care să fie legat preafericitul Theogenes. După ce a fost legat de cei patru pari, tribunul a poruncit să fie bătut cu vergi foarte robuste de pădure de către opt centurioni, până când îl vor face să renunțe. După flagelare tribunul l-a întrebat: „Vei fi soldat? Da sau nu?!“. Theogenes a răspuns: „Eu lupt pentru Regele regilor, pentru Domnul nostru Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care va veni să-i judece pe cei vii și pe cei morți. Atunci nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
va veni să-i judece pe cei vii și pe cei morți. Atunci nu va mai fi nici un rege pe pământ, nici principe, care să poată scăpa de El și de ziua judecății sale“. 4. După ce a pronunțat aceste cuvinte, tribunul, de parcă pentru a-și domoli mânia sa nebunească, a poruncit să fie lovit pentru a doua oară. Preafericitul Theogenes sub agravarea loviturilor, cânta un imn lui Dumnezeu în timp ce chipul său tresălta de o mare bucurie și pace interioară. În timp ce 18
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
al tuturor lucrurilor vizibile și invizibile. Te laud și te slăvesc pe tine, Dumnezeul meu, care m-ai învrednicit să pătimesc pentru numele Tău, și m-ai destinat însoțitor al sfinților martiri“. 5. El recita aceste laude lui Dumnezeu, dar tribunul și praepositus au crezut că îi striga să-l elibereze: „Așadar, vrei să prestezi serviciul militar?“. Slujitorul lui Dumnezeu, Theogenes, i-a răspuns mult mai accentuat: „Ți-am spus odată și ți-o mai repet: eu sunt creștin și lupt
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lupt pentru Regele regilor și nu pot dezerta din fața Stăpânului și Regelui meu. Vouă, care din proprie inițiativă mă supuneți la asemenea chinuri, vă sunt pregătite chinuri veșnice. Cele ce tu consideri a fi chinuri pentru mine, nu reprezintă nimic“. Tribunul i-a spus: „Dacă până acum nu ai simțit aceste chinuri, e pentru că vor urma altele mult mai mari“. Theogenes a răspuns: „Eu nu sufăr aceste lucruri: nici nu le simt! Iar voi nu puteți face nimic împotriva mea; prin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
putea să-l separi de Regele meu. Folosește vergi mult mai numeroase și alege oamenii cei mai puternici; cele ce le-ai folosit până acum contra mea sunt ușoare, și nu pot nici măcar să mă zgârie“. 6. După acest răspuns, tribunul a poruncit să fie dus în oraș. Era aproape ora nouă și l-au expus publicului pe mijlocul unei străzi din oraș. Trecând pe acolo un oarecare Optius, și el din legiune, își bătea joc de el spunând: „Unde este
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aș face bucăți cu sabia mea și apoi te-aș arunca la câini“. Fericitul Theogenes i-a răspuns: „Tu nu poți să-mi faci nimic! Dimpotrivă, îți spun că vor veni zile, peste puțin timp, când genunchii tăi și ai tribunului vor fi sparte, iar trupurile voastre vor fi devorate de animalele sălbatice și de păsările cerului, iar toți cei care nu cred în Dumnezeu vor pieri. De fapt, împăratul tău va fi ucis de cei pe care el îi persecută
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cerului, iar toți cei care nu cred în Dumnezeu vor pieri. De fapt, împăratul tău va fi ucis de cei pe care el îi persecută, va fi mare strâmtorare pentru voi cei care luptați pentru el“. 7. Auzind aceste cuvinte, tribunul a poruncit să fie aruncat în închisoare, să fie întins pe pari de lemn și să fie străpuns de patru cuie; el însuși a sigilat închisoarea și l-a închis înăuntru ca să moară de foame și sete. Însă Theogenes a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
gărzile au alergat spre ușa închisorii, pe care au văzut-o închisă și sigiliul intact. Pândind înăuntru au văzut o mulțime de îngeri îmbrăcați în alb care psalmodiau și spuneau: „Mărire în cer Dumnezeului atotputernic!“. Cuprinși de frică au anunțat tribunul de ceea ce se petrecea. 8. El s-a ridicat și a alergat repede la ușa închisorii: a văzut lanțul la locul lui și sigiliul intact; a auzit și el marele cor al celor care recitau psalmul împreună cu Theogenes. A poruncit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în preajma închisorii, și deschizând larg ușile acesteia au intrat vijelios înăuntru fiind convins că împreună cu Theogenes s-ar fi aflat și alți creștini. Însă, după ce a intrat nu l-a văzut decât pe Theogenes întins pe pari, recitând psalmul. Atunci tribunul și cei dimpreună cu dânsul cu fost cuprinși de o mare spaimă; au închis ușa și s-au îndepărtat. Ba chiar mai mult, tribunul s-a căit de ceea ce i-a făcut și a dat ordin să i se ducă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
după ce a intrat nu l-a văzut decât pe Theogenes întins pe pari, recitând psalmul. Atunci tribunul și cei dimpreună cu dânsul cu fost cuprinși de o mare spaimă; au închis ușa și s-au îndepărtat. Ba chiar mai mult, tribunul s-a căit de ceea ce i-a făcut și a dat ordin să i se ducă pâine și apă. Însă Theogenes, potrivit poruncii primite de la Isus, nu a voit să le accepte: „Mă hrănește Regele meu, și în fiecare zi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ordin să i se ducă pâine și apă. Însă Theogenes, potrivit poruncii primite de la Isus, nu a voit să le accepte: „Mă hrănește Regele meu, și în fiecare zi primesc de la El ceea ce trebuie să mănânc“. 9. Făcându-se ziuă, tribunul a trimis către împăratul său, Licinius, un raport cu privire la tot ceea ce a fost supus să pătimească Theogenes, care refuza să devină soldat. Licinius a spus ca Theogenes să fie aruncat în mare, pentru ca trupul său să nu mai poată fi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
popor și chiar unii din aceiași legiune. După 60 de zile s-a dezlănțuit o luptă înverșunată contra lui Licinius; și toți cei care nu credeau în Dumnezeu au căzut de sabie. Din acest motiv, furibund Licinius a poruncit ca tribunul și Optius, din aceiași legiune să fie duși la 12 mile în afara orașului și să li spargă genunchii pentru a da un exemplu și altor legiuni, după cum prezisese preafericitul martir. 12. După ce preafericitul martir Theogenes a fost aruncat în mare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
petrecut chiar în palatul imperial unde destui militari și servitori contrari politicii iuliane, urându-l pentru mania sa de a voi să readucă în viață cu orice preț vechea înfățișare păgână a Imperiului. Aceștia erau conduși cu mult curaj de tribunii Valentinian și Valens, viitori împărați (364-375, respectiv 364-378), care nu doar creștini convinși ci chiar și cunoscători ai problemelor religioase. Deși au aruncat centironul, anterior constrângerii împăratului, nu au pătimit molestări fiind considerați utili și necesari statului. Apropiindu-se vremea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
capetele decapitate, vor putea să-și exprime rugămințile cu toată încrederea, fiind siguri că vor obține ceea ce doresc din partea Stăpânului cerurilor. Și alți bărbați cu demnități înalte, obișnuiți să apere libertatea de conștiință, au dobândit aceiași coroană. Unul dintre ei, tribunul Valentinian (n. 321), comandantul lăncierilor din paza palatului imperial, nu s-a rușinat de religia creștină; peste puțin timp a ajuns la conducerea imperiului (364-375). Faptul s-a petrecut într-o zi pe când împăratul Iulian intra foarte tulburat în templul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unui federalism total ca și cea a Vald(tains-ilor, iar concepțiile sale economice fiind cele ale unui liberalism moderat după modelul CDC catalan și al majorității formațiunilor neo-centraliste. Trebuie să evităm s-o judecăm după stilul zgomotos al șefului și tribunului ei, Umberto Bossi, un fel de golan, al cărui limbaj colorat și adesea trivial "la lega ha la dura" pune capăt academismului toscan al discursului politic italian. Unită datorită lui Berlusconi, pe care aceasta l-a înlăturat, Lega, care se
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
și-a realizat vocația pentru poezia socială și patriotică d upă 1843, cu Glasul unui român, și mai ales la 1848 prin poezia „Un răsunetʺ (cunoscută îndeosebi sub titlul „Deșteaptă-te, româneʺ) devenită repede imn popular. Poetul se închipuia un tribun care vorbește în numele neamului oprimat, invocând vitejia străbună și vestind profetic în cadențe ample mom entul decisiv al „Deșteptăriiʺ. Și adaugă: „Imaginea poetului, exponent al unui întreg popor, tonul grav, sumbru și răsp icat , cu rezonanțe biblice, inaugurate în poezia
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
1894 revista Le Sillon. Provenind dintr-o familie burgheză, admis la politehnică, locotenent de excepție, Marc Sangnier va demisiona din armată pentru a-și oferi averea și timpul apostolatului social. Șef carismatic, el era un luptător entuziast, plin de căldură, tribun de o mare elocvență, știind să imprime numeroaselor mișcări Sillon locale și regionale "un suflet comun". Loc de întîlniri și de formare a tinerilor, mișcarea avea scopul de a cîștiga tineretul catolic de partea democrației (deviza sa era "Dumnezeu și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cantoanelor. Mișcarea catolică din Austro-Ungaria își găsise un teoretician în baronul Karl von Vogelsang (mort în 1890), înlocuit de Monseniorul Franz Martin Schindler, profesor de teologie morală la Universitatea din Viena, și un organizator în persoana lui Karl Lueger. Acest tribun al poporului anima Uniunea Creștinilor Sociali, căreia a știut să-i confere o bază muncitorească și populară, dar alcătuindu-și și o clientelă de mici burghezi, meșteșugari, comercianți. Discursul său era antiliberal, anticapitalist, antisemit și ridica în slăvi ordinea medievală
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Noros ori clar ca o amiază, / Eu sunt poetu-acestui neam / Și-atunci când lira îmi vibrează, / Și-atunci când cântece nu am..." Iată-l apoi într-o altă efigie, afirmând că Poetul, "acest duh al vieții", încorporează într-o singură ființă un tribun și un ascet. Tribun fără să pară fusese Grigore Vieru, începând cu cele vreo douăzeci de plachete de versuri pentru copii, scrieri suave țintind modelarea timpurie, cu motivația că: "Un cântec frumos pentru copii poate apăra în viitor o patrie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o amiază, / Eu sunt poetu-acestui neam / Și-atunci când lira îmi vibrează, / Și-atunci când cântece nu am..." Iată-l apoi într-o altă efigie, afirmând că Poetul, "acest duh al vieții", încorporează într-o singură ființă un tribun și un ascet. Tribun fără să pară fusese Grigore Vieru, începând cu cele vreo douăzeci de plachete de versuri pentru copii, scrieri suave țintind modelarea timpurie, cu motivația că: "Un cântec frumos pentru copii poate apăra în viitor o patrie..." Până târziu, întoarcerile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
patos solidarizant, freamăt stimulator necesar istoriei în mers. Pe un versant temperamental, Grigore Vieru e un afectiv, un patetic, un apropiat cântului în latura lui visătoare, de unde aluviuni folclorice, o pasionalitate calmă cu aspirații transorizontice; pe alt versant se conturează tribunul, omul de acțiune destinat să devină personalitate focalizantă ori, mai exact, un re-întemeietor. Atunci când numele poetului basarabean autor al volumelor Un verde ne vede (1976), Fiindcă iubesc (1980), Cel care sunt (1987) și al altora începea să fie cunoscut la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
bucurii simple" configurând plenitudinar sentimentul ființării neîntrerupte. Aflăm ca dintr-un basm: Nu există moarte! Pur și simplu cad frunzele / Spre a vedea mai bine / Când suntem departe..." (Metafora). Invocând (în linie eminesciană) triada Pământ, Istorie, Limbă, verbul vaticinar al tribunului operează aproape sacramental, în mari cadențe lirice. Concomitent, liricul se vrea un hermeneut semeț. Limba (în O mie de clopote) e un însemn capital al identității noastre: O mie de roze, o mie de zâmbete Din fiece cuvânt răsar, O
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în care începe vecia, / precum un cer născându-și propria stea..." Dintr-o Rugă de aed se reține ideea că un poem "ar putea face lumea mai bună..." Legat prin mii de fire de fenomenul basarabean în toată complexitatea lui, tribun, rapsod și evocator, Nicolae Dabija continuă, alături de alții, cântul atât de repede întrerupt al lui Alexie Mateevici. Întoarceri afective în istorie îi vorbesc de Marele Mușatin luptând la Lipnic, de Toamna voievodului (voievod fiind de astă dată Cantemir), de ctitoria
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]