673 matches
-
care are ca scop ultim conducerea omului spre comuniunea cu Dumnezeu. Prin intermediul lui Cristos, care este „inima existenței divine”, Dumnezeu Tatăl se implică într-un dialog cu oamenii (cf. In 14,10-12), comunicând iubirea ce există în viața intimă a Trinității. Dumnezeu descoperă omului imaginea sa trinitară, astfel: Tatăl care creează, Fiul care mântuiește și Duhul Sfânt care se dăruiește. În fața acestui triplu dialog, omul are posibilitatea de a răspunde de trei ori „cred”, sau de a răspunde tot atât de des „nu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
simtecu atât mai tare legat de sensul niceean al lui oJmoouvsio", cu cât înaintează în vârstă; ba, mai mult, ceea ce se observă în ultimele salescrieri este cu deosebire accentul pus pe unitatea lui Dumnezeu șimult mai slab cel pus pe trinitatea persoanelor dumnezeiești.În gândirea teologică a Sfântului Atanasie cel Mare, evident căprincipala idee exprimată prin oJmoouvsio"este unitatea ființei di-vine. Dar, în același timp, este de notat că nu termenul în sine prezenta pentru Sfântul Atanasie cea mai mare importanță
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
The Cambridge History of Early Christian Literature, edited by Frances Young, Lewis Ayres, Andrew Louth, Cambridge University Press, 2004, p. 289. footnote> . Cei trei Capadocieni reprezintă „o splendidă constelație pe firmamentul Bisericii din Capadocia. S-a spus că, în această trinitate, sunt concentrate toate razele acelei strălucite epoci a creștinătății”<footnote Otto Bardenhewer, Patrology: the Lives and Works of the Fathers of the Church, translated from the second edition by Thomas J. Shahan, Freiburg im Breisgau & St. Louis: B. Herder, 1908
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
inteligibil. Este o lume care se pretează raporturilor numerice, simbolismului matematic care a fost susținut înainte de pitagoreici, care astăzi se numește numerologie. Philon a relevat mistica numărului 7, ca expresie legică naturală, cu care se completează cartea Genezei, unde completează trinitatea. El credea că astrele cerești sunt ființe, că influența lor este certă, dar că astrologia este o preocupare periculoasă. Philon a afirmat că sufletul este incognoscibil și că ființa umană este compusă din două elemente eterogene de bază: unul corporal
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
garanta" că înălțarea creaturii nu se preschimbă în disoluție" (Miklos Vetö, Philosophie et religion, L'Harmattan, Paris, 2006, pp. 114, 81, 87). 67 În "substanța lui Dumnezeu care face lucruri schimbătoare fără să se schimbe ea însăși" (Sf. Augustin, De Trinitate, I, c). "Noi, cei care suntem schimbători, schimbați în mai bine - adaugă el -, suntem făcuți să participăm la Verbul care e neschimbător" (Epist. 140, 4, 12). 68 Pe munte (E), p. 193. 69 Cunoaștere (E); Tu (PD), Împărăteasă, iubirea (E
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
îndoielii, încercînd să le apere originalitatea, și-au argumentat poziția apelînd la corespondența personală a autorului Discursului și Meditațiilor. El menționează într-o scrisoare din 1640 că a citit textele lui Augustin, De civitate dei, De libero arbitro și De trinitate, ce ilustrează lesne asemănarea frapantă între cele două cogito-uri, după publicarea Discursului asupra metodei și cînd Meditațiile erau “deja en chemain pour aller a Paris”. Ar fi incorect și naiv însă a considera afirmațiile din această scrisoare drept purul adevăr
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și Descartes sunt nete, prezentarea substanței cogito-ului augustinian va dezvălui o stare de lucruri contrară și anume o clară filiație de doctrină a cogito-ului cartesian din cel augustin. Augustin își prezintă cel mai limpede și complet argumentul cogito-ului în De trinitate. Acesta apare însă și în Solilocvii și De libero arbitro, dar considerarea exclusivă a fragmentului ce înfățișează cogito-ul în De libero arbitro ar duce la concluzia eronată că între Augustin și Descartes, în privința cogito-ului, nu există nici o asemănare. Aceasta pentru că
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
libero arbitro ar îndreptăți respingerea ideii că la Augustin întâlnim o conștiință la fel de bine delimitată ca și cea cartesiană ce presupune o repliere a gîndirii asupra ei înșiși. Pentru o concluzie corectă însă trebuie să ne raportăm și la De trinitate unde, așa cum s-a menționat deja, argumentul cogito-ului este prezentat cel mai bine. Există pasaje în această lucrare ce relevă nu doar similitudini de formă cu Descartes, dar și unele ce vizează modul în care a fost concepută natura exclusiv
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
au plasat-o adepții materialității sufletului. Se conturează astfel o ierarhie a tipurilor de cunoaștere, în care cunoașterea de sine a sufletului este superioară celei corporale întrucât este imediată și desăvârșită. În acest fel își prezintă Augustin cogito-ul în De trinitate. Pornind de la motivul îndoielii, se pot identifica punctele în care cele două cogito-uri se intersectează și uneori chiar se suprapun. Atât Augustin cât și Descartes au respins rezultatele cunoașterii sensibile ca fiind purtătoare de eroare. Chiar la începutul Meditației I-
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Aceeași idee apare la Descartes, doar că exprimată mai precis: Un alt aspect ce dezvăluie o identitate aproape perfectă între Descartes și Augustin este cel referitor la dogma metafizică cea mai apropiată cogito-ului, spiritualitatea sufletului, absoluta lui imaterialitate. În De trinitate, capitolul X al cărții a zecea este intitulat “Mens quomodo intelligit quid non sit”, avînd ca scop demonstrarea faptului că sufletul nu este un corp material. Atât în Discurs cât și în Meditații, Descartes extrage din «cogito ergo sum» aceeași
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Aceasta este dublată și de pasajele din De libero arbitro, cartea a II-a capitolul 3 din De civitate Dei, cartea a XI-a capitolul 6 din Soliloquia, cartea a II-a capitolu 1 și cel mai important în De trinitate, cartea aX a capitolul 10. Mersenne și Arnauld, după apariția Meditațiilor, l-au atenționat pe Descartes în legatură cu toate aceste texte, dar el a găsit întotdeauna, cu abilitatea ce-l caracterizează, motive pentru a-și demarca scrierile de cele
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
preot fiind, cât și în De civitate Dei (413-426) scrisă cînd devenise deja episcop, Augustin prezintă și dezvoltă cogito-ul și conștiința de sine purtătoare de ființă. În cea de-a doua lucrare el ne înfățișează, într-un mod inegalabil, imaginea Trinității din ființa umană. Existența, Cunoașterea și Voința sau cele trei facultăți: Puterea, Înțelepciunea și Iubirea ce alcătuiesc Trinitatea, se regăsesc în om conform asemănării cu Divinitatea. La fel se întâmplă și cu indivizibilitatea lui Dumnnezeu care se regăsește neștirbită în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cogito-ul și conștiința de sine purtătoare de ființă. În cea de-a doua lucrare el ne înfățișează, într-un mod inegalabil, imaginea Trinității din ființa umană. Existența, Cunoașterea și Voința sau cele trei facultăți: Puterea, Înțelepciunea și Iubirea ce alcătuiesc Trinitatea, se regăsesc în om conform asemănării cu Divinitatea. La fel se întâmplă și cu indivizibilitatea lui Dumnnezeu care se regăsește neștirbită în substanța imaterială a sufletului omenesc. Augustin conchide că nu putem fi nimic în afara conștiinței și iubirii de sine
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Descartes a catalogat toate aceste idei ca avînd un caracter exclusiv teologic, dogmatic, cu scopul de a și pune scrierile proprii într-o lumină originală. El a vorbit despre cogito-ul augustinian ca despre un instrument menit a sluji exclusiv dogma Trinității, ignorînd voit și textul din De trinitate în care Augustin, pornind tot de la « Gîndesc deci exist», folosește preponderent argumente filosofice atunci cînd apreciază că între suflet și corp există o distincție de natură. Date fiind toate acestea s-ar putea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
avînd un caracter exclusiv teologic, dogmatic, cu scopul de a și pune scrierile proprii într-o lumină originală. El a vorbit despre cogito-ul augustinian ca despre un instrument menit a sluji exclusiv dogma Trinității, ignorînd voit și textul din De trinitate în care Augustin, pornind tot de la « Gîndesc deci exist», folosește preponderent argumente filosofice atunci cînd apreciază că între suflet și corp există o distincție de natură. Date fiind toate acestea s-ar putea spune că marea șansă a lui Descartes
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Această independență a rațiunii în raport cu credința este pentru Descartes întreaga filosofie: ) Autonomia filosofiei se datorează în principal regulii evidenței. Evidența rațională nu se opune certitudinii religioase. Ea nu încearcă să dezvăluie misterele credinței creștine. Lui Mersenne care îl întreabă despre Trinitate, el îi răspunde: După cum nu cunoaștem toate proprietățile triunghiului, nu cunoaștem misterul Trinității și totuși, rațiunea ne permite să știm, fără să înțelegem, ce este Dumnezeu. Există așadar în gîndirea lui Descartes un paralelism între credință și rațiune, între incognoscibil
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
se datorează în principal regulii evidenței. Evidența rațională nu se opune certitudinii religioase. Ea nu încearcă să dezvăluie misterele credinței creștine. Lui Mersenne care îl întreabă despre Trinitate, el îi răspunde: După cum nu cunoaștem toate proprietățile triunghiului, nu cunoaștem misterul Trinității și totuși, rațiunea ne permite să știm, fără să înțelegem, ce este Dumnezeu. Există așadar în gîndirea lui Descartes un paralelism între credință și rațiune, între incognoscibil și cognoscibil: . ) Această simetrie armonioasă ar fi extrem de apreciabilă, dacă istoric, ea nu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
rezistat nici realității unei familii creștin-democrate în fază embrionară, nici examenului relațiilor dintre Sacerdoțiu și Imperiu. La puțin timp după moartea lui De Gasperi (19 august 1954), Étienne Borne a răspuns cu asprime la omagiul omului de Stat italian dispărut: "Trinitatea Adenauer, Schuman, De Gasperi, toți trei la putere în același timp, toți trei creștin-democrați, au făcut să se protesteze împotriva Internaționalei negre, o fabulație ridicolă; dar se mai spunea, că cei trei mari europeni, suferind insurmontabilul destin al originilor lor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de timp este inseparabilă de ideea mișcării. Mișcarea și timpul există numai împreună. Fără energie nu există mișcare; fără mișcare nu există timp; fără timp nu există energie. Este totul sau nimic. Toate acestea (timp, energie, mișcareă sunt inseparabile, constituind trinitatea universului fizic. 9 O cantitate de energie mișcându-se într-o anumită direcție un interval de timp constituie un vector. 9 Experimental se poate demonstra că singura combinație stabilă de vectori este triunghiul. 9 Experimental se poate demonstra că tetraedrul
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
în fața reprezenta nți lor politici. Este necesar ca agenț 85 ii economici și politici să înțeleagă modelele pe care Frieden și Rogowski le au folosit pentru a determina conflictele distr ibu ționale. O ilustrare a problemei o reprezintă așa numita „trinitate nesfântă“, derivată din sistemul monetar Mundell - Fleming. Acesta se referă la argumentul conform căruia ț ări le independente pot alege doar două din următoarele politici: desch ide rea conturilor de capital, politici monetare independente și rate fixe de sch imb
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
auton 10 8 omia politicii monetare, prin intermediul controlului asupra capitalului. Așa cum am precizat deja în subcapitolul anteri or, responsabilii cu po liticile de piață se confruntau cu ceea ce manu ale le denumesc trilema politicilor macroeconomice ale unei economii deschise sau „trinitatea imposibilă“. Pentru economiști, punctul de plecare în analizarea efectelor sis temului global al finanțelor asupra politicii m acr oeconomice naționale este teoria standard Mundell - Fleming. Aceasta afirmă că țările nu pot promo va o politică monetară independentă, cu un curs
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
una dintre zonele centrale cele mai de schise, în care deschide rea către piața de capital mondial constrânge p ute rea guvernamentală în alegerea unui regim pentru rata de schimb. Tril ema politicii macroeconomice pentru economii deschise (cunoscută și ca „trinitatea inconsistentă“) rezultă din faptul că o piață de capital deschi să privează o economie de posibilitatea de a și realiza rata de schimb și de a folosi propri a p olitică mone tară pentru îndeplinirea altor obiective econom ice . Trilema
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
folosi propri a p olitică mone tară pentru îndeplinirea altor obiective econom ice . Trilema rezultă din faptul că reg lt două elemente ale imul politicii macroeconomice poate include cel mu te“, cu trei scopuri politice: ișcărilor de capital peste graniță; „trinității inconsisten libertate deplină a m rată de schimb fixă; o politică monetară independentă, orientată căt re obiective interne. De exemplu, un sistem al cursurilor de schimb f ixe , care lasă oarecare libertate politicilor macroeconomice independente, este incompatibil cu li bertatea
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
Prin comparație, cursurile de schimb flotante oferă țărilor posibilitatea de a adopta politici monetare independente, din moment ce cursul de schimb fluctuează în așa fel, încât să echilibreze ori ce diferență între ratele interne și cele mondiale ale dobânzii. Cu toate acestea, trinitatea inconsistentă sau politica trilemă poate fi considerată doar ca o aproximare. Politica economică se asociază cu forțele socio politice, pentru a decide care dintre cele trei obiective va domina. Mobilitatea capitalului a fost dominantă și s a extins în condițiile
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
oare dacă aș afla că Dumnezeu nu există, aș fi mai puțin moral? Fără în-do-ia-lă!! Nu cred. Și de ce vrei neapărat, de ce vreți voi întotdeauna, să credem nu în Dumnezeu în general, ci obligatoriu în cel al creștinilor, și în trinitate și în zămislirea neîntinată... Dar cu ce ar suferi credința mea, deismul meu filosofic, dacă aș afla că nici o minune evanghelică nu a avut loc? Cu nimic!341. (trad. a.) În același sens, relevante sunt disputele filosofice și ideologice cu
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]