12,312 matches
-
A chi importă îl cielo rovente con ciocche di capelli canuti lasciato dalle nubi ormai insofferenti l’azzurro ? Tantissime domande în me... cui l’universo risponde sempre con îl suo mutismo. CUI ÎI PASĂ ? Cui îi pasă de îngândurarea și tristețea stelelor ce coboară în mine? Cui îi pasă de salciile ce mă plâng, de răul ce se aruncă în lac, unde plutește umbră mea mâna în mână cu imaginea ei în apă? Cui îi pasă de cerul fierbinte cu șuvițe
VIORELA CODREANU TIRON [Corola-blog/BlogPost/380687_a_382016]
-
sua immagine nell’acqua ?A chi importă îl cielo roventecon ciocche di capelli canutilasciato dalle nubi ormai insofferenti l’azzurro ?Tantissime domande în me...cui l’universo rispondesempre con îl suo mutismo.CUI ÎI PASĂ ? Cui îi pasă de îngândurareași tristețea stelelor ce coboară în mine?Cui îi pasă de salciile ce mă plâng,de răul ce se aruncă în lac,unde plutește umbră meamână în mână cu imaginea ei în apă?Cui îi pasă de cerul fierbintecu șuvițe cărunterămas de la
VIORELA CODREANU TIRON [Corola-blog/BlogPost/380687_a_382016]
-
A plecat dintre noi un titan al culturii românești basarabene. Holul Palatului Național a fost neîncăpător. Mii de oameni au trecut într-un șir încontinuu timp de aprozimativ trei ore, luându-și rămas bun. În ochii tuturor se citea o tristețe adâncă legată de urcarea în ceruri a marelui Ion Ungureanu, dar și de faptul că pe frontul unionismului rămân tot mai puțini patrioți. „Ion Ungureanu a fost un ostaș al ... Citește mai mult „Republica Moldova este ca o cetate asediată. Sa
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
A plecat dintre noi un titan al culturii românești basarabene. Holul Palatului Național a fost neîncăpător. Mii de oameni au trecut într-un șir încontinuu timp de aprozimativ trei ore, luându-și rămas bun.În ochii tuturor se citea o tristețe adâncă legată de urcarea în ceruri a marelui Ion Ungureanu, dar și de faptul că pe frontul unionismului rămân tot mai puțini patrioți. „Ion Ungureanu a fost un ostaș al ... IV. VALERIU DULGHERU - DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
ale universului nostru interior și cel al lumii înconjurătoare, dovadă a înzestrării sale cu vocația complexității. Toată gama de stări afective se regăsește în aceste poeme, magistral surprinsă de starea eului poetic: melancolia, spaima, ardoarea, solitudinea, patosul, bucuria, durerea, căutarea, tristețea, nemulțumirea... Tema preferată este iubirea, dăruirea totală, căci numai ea, iubirea, “E prilej de preaplină/ Lumină...” (Numai credința) Creația poetică este cea a esențelor izvorâte din întreaga ființă a poetei: “Un nu știu ce s-a furișat în leagăn/ Purtându-mă-ntre
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
un munte vrăjit, așa cum numai în vis se arată, este în același timp și capricioasă. Pentru că nu e posibil ca gândurile să se întrupeze exact așa cum le zămislim, Domnița Neaga, ca oricare poet, simte că uneori este învăluită în umbra tristeții, în neliniște, teamă, dezamăgire. Apare ca dintr-un colț de umbră câte o durere surdă sau numai amorțită de prea multă așteptare, chiar și atunci când lucrurile par că merg bine. “Când cerul cu gust de mătase/ Albastru ca-n ziua
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
SFATURI,MÂNTUITOARE! Autor: Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Sfaturi mântuitoare! Învață-ne azi,Doamne și pe noi, Să biruim păcatul,pe vecie, Ca dăinuind în raiul vieții de apoi, Să preschimbăm tristețea-n bucurie! Întoarce-ne pe Cale,când greșim, Primește-al nostru rod de pocăință, Ajută-ne pe cei ce ne greșesc,să îi iubim, Căci,doar la Tine, Doamne,toate-s cu putință! Învață-mă să rabd,tot ce primesc, Să
SFATURI,MÂNTUITOARE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380737_a_382066]
-
și nu se mai auzea în veci de ei. Alții, cei născuți cu grave malformații comportamentale, plecau la muncă printre străini cu gând să se chivernisească. Vai de mama lor! Aici în împărăție ei erau subiectele unor balade de o tristețe fără margini iar mentalul colectiv îi vedea ca pe niște rătăciți care având mințile pierdute credeau că averile sunt mai importante decât iubirea de moșie. Asta cu moșia era o chestiune pur lingvistică, fără nici un fel de legătură cu realitatea
BASM POLITICALY CORRECT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380704_a_382033]
-
spațiale, temporale și de conștiință, pe o simbolistică greu de descifrat: „La facerea lumii/ rana din care s-a desprins viața/ a rămas deschisă pentru întoarcere” („Adevăr”, pag. 23), pe fondul neputinței omului de a înțelege misterele „facerii lumii”: „împreună cu tristeți acceptate/ și cu bucurii amestecate/ în toxinele spaimei”, totul eșuat într-o „filosofie” a neputinței și a neantului: „Adevărul fiecăruia, spart din întreg,/ sporește deșertul care ne acoperă lent/ amintirile) (Ibidem). Pe ritualica unui sindrom al spaimei venită din necunoaștere
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
poți să dai! Care e marea durere? Nu e boala trupului! E păcatul în plăcere, Spre osânda omului! Care e nădejdea mare? Domnu-i milostiv și bun! Și-mi va dărui iertare, De păcatul plâng și-l spun! Care e marea tristețe? Este viața ce s-a dus, De-ai ajuns la bătrânețe, Și-ai trăit fără Iisus! Care este marea frică? O fi moartea ce ne-așteaptă? Domnul oare ce-o să zică, Când voi sta la judecată? Cine inima străpunge? Gândul
ÎNTREBĂRI DESPRE VIAȚĂ! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380754_a_382083]
-
bucuria împlinirii, a desăvârșirii voastre ca oameni. Dragilor, nu vă îmbăt cu apă chioară... Doamne Ferește... însă vreau să știți că tot începutul are un sfârșit... fie că este vorba de un lucru bun sau rău, de bucurie sau de tristețe, de iubire sau de ură... totul, dar absolut totul are un sfârșit, totul are un rost, totul ne este dat spre a fi împlinit... iar după această experiență, să mai câștigăm un război cu noi înșine... și să devenim mult
DURERE, DURERE... ŞI IAR DURERE... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380762_a_382091]
-
-Ne-au vândut fără rușine impostorii fără carte... XXIII. ECOU ROMANȚEI “CĂTRE NIME”, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016. Ecou romanței “către nime” S-a dus romanța vieții zbuciumate Nu mai vibrează coarde de piane Tristețea a născut singurătate Dar eu rămân soldat pe bastioane Nu deslușesc cum de plutesc fantasme Cum nici de-i vis ori doar ignor realul Nu am crezut și nici nu cred în basme Deși cu fiere, îmi golesc paharul! Citesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
Ascult cu detașare zurbagiul Ce domină-n prezentul arvunit Nemărginirea clipelor senine O savurez în liniștite nopți Dar deslușesc tăceri adulterine Când valul mării bântuie la porți Atingerile stelei călătoare Au dispărut pe-un drum din ani lumină Am alungat tristețea și-ncordarea Dar ai rămas în mintea mea, regină... Părea că viitorul e pe-aproape Și-ncrederea și dorul se unesc! Cum pribegesc, ades pierdut pe ape, Nu mai visez la raiul pământesc Luceafărul ce prin tăceri clipește Va încălzi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
Spre viitorCând uragane mătură pustiulși cade noaptea peste infinitAscult cu detașare zurbagiulCe domină-n prezentul arvunitNemărginirea clipelor senineO savurez în liniștite nopțiDar deslușesc tăceri adulterineCând valul mării bântuie la porțiAtingerile stelei călătoareAu dispărut pe-un drum din ani luminăAm alungat tristețea și-ncordareaDar ai rămas în mintea mea, regină...Părea că viitorul e pe-aproapeși-ncrederea și dorul se unesc! Cum pribegesc, ades pierdut pe ape, Nu mai visez la raiul pământesc Luceafărul ce prin tăceri clipeșteVa încălzi umila mea ființăNepieritor, destinu-mi ocroteșteSă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
pricepere de predecesorii lor și se baza pe o infrastructură instituțională (inclusiv administrația Curții Regale) bine pusă la punct. Regele Carol al II-lea, în ciuda imprevizibilul său comportament public, va fi petrecut Crăciunurile, la Palatul Regal și la Sinaia, în tristețe și neîmplinire. Deși avea alături pe fiul său și era înconjurat de o serie remarcabilă de intelectuali interbelici, Regele a domnit într-un deceniu straniu, crud și neiertător. Crăciunul nu putea, așadar, arăta altfel decât restul anului pe care îl
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
înțelegere de oamenii simpli, de oamenii obișnuiți, cărora le relevă viața cotidiană într-un registru afectiv și în același timp, realist. Viața pulsează în scrierile sale așa cum o vedem și noi în fiecare zi, cu toate ale ei, cu bucuriile, tristețile, cu visele împlinite sau năruite, cu întâmplările aparent simple lăsându-ți impresia la prima vedere că nimic nu ai de descoperit, dar mai apoi se întipăresc în memorie și te invită la meditație cu trimiteri la povețele șlefuite de străvechime
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > TĂCERE Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Astăzi a fost o zi plină de tristețe: l-am condus pe ultimul drum pe George Scutariu, elevul, colegul și prietenul nostru. Dumnezeu să-l ierte ! TĂCERE In memoriam George Scutariu Scrâșnește firul de nisip, ce cade De pe clepsidra noastră, grea și rece, În timpul fluviu, care curge, trece
TĂCERE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380817_a_382146]
-
și prietenul nostru. Dumnezeu să-l ierte ! TĂCERE In memoriam George Scutariu Scrâșnește firul de nisip, ce cade De pe clepsidra noastră, grea și rece, În timpul fluviu, care curge, trece Și-ajunge uneori și în cascade. Iar unda monotonă ne petrece, Tristețea lângă masa noastră șade, Lumina zilei tremură și scade Și clipa se grăbește ca să plece. E sufletul cel trist, în piept, fântână, În care soarele nu se răsfrânge, Doar noaptea ce se lasă e stăpână Și liliacul, în grădini, se
TĂCERE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380817_a_382146]
-
mare. Toate scrierile mele, inclusiv acest volum, sunt mărturii ale luptei pe care am dus-o pentru biruința binelui, frumosului și omenescului din noi prea adesea căzut în umilință, suferind înfrângeri, dureri, răni și prea adesea cuprins de însingurare și tristețe. Pentru mine scrisul devine un altar pe care sufletul meu se reconstruiește din țăndările unor lovituri și din durerile neplânse, înăbușite în cămara inimii. În același timp, scrisul este și o înălțare spre zările pure ale respirației fiintei mele interioare
SĂRBĂTOAREA LANSĂRII CĂRŢILOR MELE ÎN ROMÂNIA 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380802_a_382131]
-
cu rană cu tot, Doar pe al tău îl văd, deseori, valsând, Mări străbați pe-nserari inocente curgând. -Bună ziua, adorato, mă tulburi, Unde ești, ce mai faci,când te bucuri? Păcatele le-am lăsat într-un foc Mânate de tristeți, ce mai joc, Dușmănii printre lupte rebele Ale iubirii nebune în tăcerile grele, Rădăcini într-un veac tremurând În amurgul călit, derbedeul flămând, Afumat de vulcanul ce arde, erupe, Curge-n trecutul cărării pierdute, Te mai mistui sorbind o chemare
TORENȚI DE IUBIRE ARD ÎN RÂNDURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380821_a_382150]
-
-mă, profesoara îmi răspunde: suntem din Tiraspol. La școală se predă numai în limba rusă. Și acasă, insist eu, nu vorbesc și românește? Văd că dumneavoastră vă puteți adresa într-o limbă curată, românească... Pe față i s-a instalat tristețea...apoi a dat din umeri, a neputință... Departe bătea o toacă, pentru slujba de seară, vestind spre toaca altei biserici vremelnicia omului dar și veșnicia credinței. Se auzea un inedit concert de toacă - simfonie ireală, din care, întotdeauna se deslușesc
DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380813_a_382142]
-
de-o fi vreodată, auziți voi, să aveți grijă să recuperați căruța și plugul! Ele reprezintă viața mea și este lucrul cel mai de preț pe care aș putea să vi-l las. Cu el am cărat toate bucuriile și tristețile mele! Voi ați apucat alte vremuri. Ați plecat care încotro, dar de Galiciuica să nu uitați, să vorbiți copiilor și nepoților voștri pentru că eu aici m-am născut și voi de aici ați plecat. Și acest car, pentru a-l
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
Domnul Președinte să solicite intervenția trupelor NATO și a Marinei Militare americane. Sigur că nu a răspuns nimeni și astfel ne-am dat din nou seama că Instituția Prezidențială se eschivează atunci când trebuie apărată onoarea națiunii. Aceasta spre frustrarea și tristețea Antenei 1, de altfel, singurul post de televiziune care se ocupă în mod constant de spectacolul salvării pisicilor de prin copaci... Revizie tehnică până a doua zi, când invitatul lui Robert Turcescu, la emisiunea "100%" de pe Realitatea Tv, domnul Theodor
"Noi râdem unii de alții,iar Aghiuțăde toți!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10247_a_11572]
-
vă place la România". I se răspunde în nr. 136 al DILEMEI VECHI. Să nu ni se ia în nume de rău, dacă vom începe citîndu-l pe colegul nostru Cristian Teodorescu, cu articolul România care mă revoltă, cu ale cărui tristeți Cronicarul se simte solidar: "Încep să mă satur de vechea consolare că dacă în țara asta lipsesc multe, ea îți oferă în schimb marele avantaj că te împiedică să te plictisești. România e o țară obositoare, cu tot mai puține
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10284_a_11609]
-
pe primarul general al Capitalei, Adriean Videanu. Domnia sa, moderatoarea adică, într-o ținută (vestimentație + podoabă capilară) dând binișor spre negru, sobrietate și Brahms (v. Marșul spre eșafod...), ne-a cam derutat făcând-o pe soacra lui Haralampy să întrebe cu tristețe în glas, dar și ușor disperată: - Apoi, aiasta nu-i Mihăiluța noastrî ? Noroc că Mihaela Rădulescu tocmai zicea cu hotărâre, pentru a-și convinge telespectatorii că ea era chiar ea: - "O să vă obișnuiți cu mine, o să fiu și mai a
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]