1,097 matches
-
datorează doar atitudinii sale sceptice, proprie celor care țin de filozofia ce se practică în Noua Academie. Nu pune la îndoială ideea de divinație, nici pietatea semenilor săi. Vede însă cum apar tot felul de practici curioase, cel mai adesea triviale. Astfel îi apare orice superstiție, „acea obsesie care nu îngăduie ca spiritul săși afle liniștea“ (II, 72). Ea răspunde nevoii omului de a se proteja în fața tim pului și a unor forțe inexplicabile pentru mintea lui. Sau, pur și simplu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
datorează doar atitudinii sale sceptice, proprie celor care țin de filozofia ce se practică în Noua Academie. Nu pune la îndoială ideea de divinație, nici pietatea semenilor săi. Vede însă cum apar tot felul de practici curioase, cel mai adesea triviale. Astfel îi apare orice superstiție, „acea obsesie care nu îngăduie ca spiritul săși afle liniștea“ (II, 72). Ea răspunde nevoii omului de a se proteja în fața tim pului și a unor forțe inexplicabile pentru mintea lui. Sau, pur și simplu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de fapt eliberați de comportamentele religioase, de teologii și mitologii, fiind uneori prinși într-un adevărat hățiș magico-religios, degradat până la caricatură și, prin urmare, greu de recunoscut. Procesul desacralizării existenței umane a dat naștere adesea la forme hibride de magie trivială și de religiozitate de fațadă. Nu ne gândim nicidecum la nenumăratele "religii mici" care au răsărit precum ciupercile în orașele moderne, la biserici, secte și școli pseudo-oculte, neospiritualiste sau așa-zis ermetice, pentru că aceste fenomene țin tot de sfera religiozității
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să-și schimbe locul..." (fr.). Mulțumit cu puțin, ca să poată suporta viața... Indulgent cu alții, sever cu el însuși. Inspiratorul tuturor endemonologiilor amabil pesimiste. Neînțelese de proști și de porci, care traduc "plăcerea" lui subtilă și detașată în plăcerea lor trivială și-l stropesc cu noroiul indignării lor ipocrite. Sunt interesante aerele aristocratice pe care și le ia în micile stațiuni "balneare" și "climaterice" toată lumea asta, și mai cu seamă femeile. Neavând nici o ocupație și lipsind aici clasa de sus care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
esteticii. În schimb, doamna Sabina Duvid are sufletul delicat și inimă bună, vădită chiar și în ochii ei albaștri, lăcrimoși. Dar doamna Sabina Duvid prezintă și un alt contrast interesant. Tip desăvârșit de ceea ce cu un cuvânt inestetic - peiorativ și trivial în intenția cu care e întrebuințat - se numește o balabustă, ea vorbește cea mai neaoșă limbă 1 Mișcare perpetuă (lat.). moldovenească, cu atât mai moldovenească și mai neaoșă cu cât doamna Sabina Duvid, emotivă și înzestrată cu o înflorită imaginație
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dracu’!»Asta mi se pare deplasat. Ce e altceva decât o formă minoră de rugăciune, când el sau Les sau oricine altcineva trimite totul la dracu’? Nu cred că Dumnezeu e conștient de vreo formă de blasfemie. E o expresie trivială inventată de cler. Îmi pare rău de schița asta. N-am ascultat-o cum trebuie. Scuză-mă. Prima frază mi-a furat gândurile. „Henshaw s-a trezit în acea dimineață simțind că-i crapă capul de durere.“ Mă bizui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nimic. Ar fi generat mai multe discuții, mai multe explicații. Cu toate astea, i se adresa o ființă umană. El era de modă veche. Curtoazia unei replici oarecare era necesară. — Ideea de a face marea crimă a secolului să pară trivială nu e banală. Din punct de vedere politic, psihologic, nemții au avut o idee de geniu. Banalitatea era doar un camuflaj. Ce mod mai bun de-a stoarce blestemul din crimă decât de-a o face să pară obișnuită, plictisitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
au Înțeles că viața e sacră. A sfida Înțelegerea aceasta veche nu e o banalitate. A fost o conspirație Împotriva sacrului vieții. Banalitatea este deghizajul adoptat de o voință foarte puternică spre a aboli conștiința. Oare un asemenea proiect e trivial? Doar dacă viața omului e trivială. Inamicul acestei profesoare este civilizația modernă Însăși. Ea doar se folosește de germani pentru a ataca secolul douăzeci - pentru a-l denunța În termeni inventați de germani. Își face unealtă dintr-o istorie tragică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
A sfida Înțelegerea aceasta veche nu e o banalitate. A fost o conspirație Împotriva sacrului vieții. Banalitatea este deghizajul adoptat de o voință foarte puternică spre a aboli conștiința. Oare un asemenea proiect e trivial? Doar dacă viața omului e trivială. Inamicul acestei profesoare este civilizația modernă Însăși. Ea doar se folosește de germani pentru a ataca secolul douăzeci - pentru a-l denunța În termeni inventați de germani. Își face unealtă dintr-o istorie tragică pentru a promova ideile neghioabe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să-și reia practica și avusese loc un proces. Apoi doctorul Gruner aflase că agențiile de asigurări angajau În regim permanent pe cei mai talentați avocați din oraș. Cei mai buni erau ocupați, iar tribunalele erau intenționat Înecate În procese triviale de către agenții, astfel Încât trebuiau să treacă câțiva ani până să-i ajungă procesul pe rol. Dar câștigase. Sau era cât pe ce să câștige. Îi displăcuse meseria lui - cuțitul, sângele. Fusese conștiincios. Își făcuse datoria. Dar nu-i plăcuse meseria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trebuie să fac? — Asta depinde de tine. Dacă-l iubești, poți să Îi arăți cumva. Suferă. E copleșit de furie. E dezamăgit. Și chiar nu cred că din cauza sexului. În clipa asta poate foarte bine să fie doar o problemă trivială. Nu Înțelegi, Angela? N-ar trebui să faci prea mult. I-ar da omului o ultimă ocazie să se adune. — Din câte Îmi dau eu seama, dacă e ceva În ce spui, vrei o scenă clasică la patul de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Albumul cutărică, BUG Mafia etc., 1998”. Ar fi o crâncenă ironie la adresa faptului că nici să tușim nu putem fără citate, dar și că noi recunoaștem legitimitatea epistemică a altor surse de cunoaștere decât cea canonică academic. O reabilitare a „trivialului”. Doar la origini Trivia însemna Arborele vieții și se află la originea simbolică a altor forme trinitare ale sacrului. Eh, dar asta era pe vremea când sacrul mai era și femeiesc, nu doar așa cum a fost el confiscat cu vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bun. Mircea, șezi blând. Nu face să compari România cu Vișegrazii. Totuși, noi am avut, au afară de albanezi, singurul regim totalitar din Evropa. Mai nimeni nu ieșea din țară, cărțile noastre erau cel mult evazionist-extraterestre, rezistența prin cultură se desfășura, trivial vorbind, astfel: se iau concepte și se freacă între ele. Se pune oleacă de rachie, se trimite la origini materne regimul și se servește meniul cu un deget vârât pe gât. Mircea, încă nu am forța să revin la anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
certuri și povești de dragoste între familii, despre căsătorii aranjate, despre copii care s-au născut, despre oameni care au murit și fantome care s-au întors, despre rămas-bun și bun-venit. Citise despre dezastre naturale, inundații și cutremure, despre lucruri triviale, precum lipsa de șampon. Despre orașe mari și sate mai mici decât Shahkot. În unele țări, oamenii făceau baie doar o dată pe săptămână și femeile purtau rochii scurte, chiar și dacă erau bătrâne. Adunase o mulțime de informații interesante. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
brin durmentație... Ji doduji, univerzul ajesta oscur îmi e fameliar... nu pot afirma gă-i gunosc detaliile, dar amsanblul îmi face impreșia de ceva deja văjut, gare mă toropejte, mă gufundă în zomn... Nemaiatașându se de cuvinte, eliberată parțial de servituțile trivialului, grotescului sau macabrului, imaginea se desprinde...” Se” desprinde din sclipirea ochilor tăi, profilându-se vag și plăcut - ca un corp evanescent de ceață colorată, născut brusc în miezul minții tale - în fața ochilor tăi ... trece o clipă prin cameră, ca un
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
în final când după toată „noaptea furtunoasă”, când totul părea că s-a lămurit, Jupân Dumitrache își amintește că a găsit ceva pe patul consoartei sale. Secvența care urmează („Chiriac (înfiorat): Ceai găsit jupâne?...”) evidențiază caracterul comic al personajului Chiriac (trivial iritabil, susceptibil, cinic). Chiriac este ilustrarea unei anume nuanțe de comic: cel de pe treapta de jos a trivialului. După părerea lui George Munteanu, Chiriac este prototipul „mahalalei sufletești”: „În substratul mai adânc, pe care autorul ne înlesnește să i-l
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
că a găsit ceva pe patul consoartei sale. Secvența care urmează („Chiriac (înfiorat): Ceai găsit jupâne?...”) evidențiază caracterul comic al personajului Chiriac (trivial iritabil, susceptibil, cinic). Chiriac este ilustrarea unei anume nuanțe de comic: cel de pe treapta de jos a trivialului. După părerea lui George Munteanu, Chiriac este prototipul „mahalalei sufletești”: „În substratul mai adânc, pe care autorul ne înlesnește să i-l întrezărim, nu neaparat al mahalalei geografic-democratice, dar îndeosebi al celei sufletești, care, indiferent de mediu, i-a prilejuit
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ceilalți nu dobândiseră scrisoarea și se mai așteptau cu groază la dezvăluirea ei), restituie scrisoarea „andrisantului” din instinct profesional cu valoare de „automatism gratuit”. Starea lui alcoolică contrastează cu siguranța cu care respectă mecanismul relațiilor sociale. Acest tip „revoltător de trivial”, cum îl caracterizează dramaturgul, reușește să devină un „tip abstract” și încetează a mai fi un tip real înjosit: „el se ridică sus și ia proporțiile largi și demne ale unui tip abstract: simbolul unui popor întreg... Uite-l! În schimbul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Efectul pozitiv al sporturilor de echipă asupra moralului. Incalificabila ticăloșie a domnului Gandhi și lipsa de igienă care domnește peste tot. Expuneți-le una câte una, ca și cum ați face pasențe. Nu contează dacă crezi în ele. Credința este o senzație trivială la nivelul stomacului. Oricum, pe măsură ce Bobby construiește și dă viață păpușilor sale, înțelege că în englezi există ceva minunat. Viețile lor sunt structurate ca niște piese de motor, de locomotivă sau de vapor, demontate și reasamblate pe malurile unor noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
În redacții își făcea loc veleitarismul. Doar cu preocupări rutiniere, redactorii uitau că menirea lor era să ajute, nu să persecute pe cei mai talentați. Dispărea gustul pentru delectarea artistică ca să se impună cel pentru funcții. Nume indistincte își forjau trivial cariera, călărind pe șeaua lingușirii și pretinzînd la rîndul lor să fie adulați. Încet, încet se instala banalitatea. Din cauza grijii excesive pe care mi-o arăta mama, în mine se curmase nevoia firească de cruzime. Nu eram un luptător. Războaiele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Să vorbească pe bune. Crezusem că remarca mea legată de Chris de Burgh pusese capăt discuției, ceea ce-mi convenea de minune. Dar dintr-odată, sub ochii mei cârpiți de somn, Chaquie s-a transformat în iepurașul Duracell al discuțiilor triviale. Chestia cu băile și soții nu fusese decât încălzirea pe care o făcuse așteptând să se elibereze calea. Iar acum, răspunzând unui semnal pe care numai ea îl putea auzi, Chaquie începuse să funcționeze la turație maximă. Toți cilindrii munceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întindă stiloul și să mă pună pe mine să fac treaba asta, în timp ce el își savura țigara. Între noi nu a existat niciodată o discuție despre ce anume nu a mers în relația noastră. Dilema s-a hrănit cu amănunte triviale. El se semnează cu o pensulă roșie. Noul împărat. Trecutul este încă foarte clar. Nu pot să uit clipa în care m-am îndrăgostit de bandit! Imaginile mângâie țărmul memoriei mele. Le simt tandrețea. Săptămâni și luni de zile stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
firea omului. Dar lucrurile pot fi privite și altfel : folclorul a rămas un fenomen viu, ancorat în viața reală a maselor anonime. Ce expresie mai sintetică a vieții curente din țărișoara noastră vreți decît versurile de mai sus ? „Dar sînt triviale !”, veți spune. Nu pot decît să fiu de acord. Științific, asta se cheamă însă anomie, iar sociologii vorbesc de mult despre starea alarmantă de anomie a societății românești. Iar folclorul este expresia populară a unei societăți, nu-i așa ? înainte de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
România altfel ? Dar ce înseamnă „altfel” ? Altfel față de Occident, ni se sugerează. Altfel comparativ cu Europa, că doar n-o să ne comparăm cu Bulgaria, pricepe publicul. Dar atunci, din două una : ori avem de a face cu o geografie simbolică, trivială prin răspîn direa sa de larg consum, despre „cealaltă Europă” (mai vulgar spus, Occidentul nu este Orient, și invers), ori România este altfel într-un mod propriu, altfel decît al altor națiuni învecinate, și atunci se închide într-o altfelitate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și voind ca acela ce o ia să o împartă cu câțiva încă. Bineînțeles, s-au repezit mai multe mâini, eu ! eu ! eu !, și ea, intimidată de cererile tot mai imperioase, a dat-o la întâmplare celei mai grăbite. Comentariile triviale ale celor dezamăgiți, care mi-au ajuns la ureche, eu venind chiar în urma doamnei, m-au mâhnit. Chiar m-au revoltat, în acel mod în care de obicei mă revoltă viața, de câte ori, coborând brusc din nori, mă izbesc de ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]