947 matches
-
faptului că educă “consumatorul” într-un mod negativ de multe ori influențându-l și îndreptâdu-l spre acțiuni violente sau denaturate. ”Vremurile noastre aparțin ambiguității morale puternic resimțite”<footnote Zygmund Bauman, Intimations of Postmodernity, Routledge, Londra, 1992, p. VII apud. Gabriel Troc, Postmodernismul în antropologia culturală, Polirom, 2006, p.178 footnote>. Unii ar putea considera că acela care este un ”creator de artă” nu este responsabil nici în vreun fel, etic sau moral, de efectele ”operei sale” asupra consumatorului de artă și
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
nu merge ca uns. Schimburile, după un anonim În orele fără program, cu cadrele ignorând, după ce pleacă cadrele, între ferestre, „pe caleașcă“, în orele de program, din pușcăriaș în pușcăriaș, sau „la aer“, cică fentând privirea gardianului. Comerțul. Pe bani. Troc. Pentru unii, părăsiți, sursă de mici bucurii, pentru alții, speculații plăcute și apropierea de plăceri de afară. Hoțul nu așteaptă de la stat totul, că moare fără plăceri. Se descurcă. Cea mai proastă țigară e Anghelescu, că e tutunul de așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
îndemnul fratelui său mai mare pentru a-i vinde ca să-și cumpere alții mai mici și un car. Drumul cunoașterii, constituit ca topos al devenirii spirituale, parcurs de Dănilă, are trei etape: etapa cunoașterii senzoriale sau empirice, redată prin motivul trocurilor dezavantajoase, etapa cunoașterii intuitive, soldată cu deschiderea ochiului intuiției, și etapa cunoașterii gnoseologice, asociată cu motivul probelor inițiatice. În prima etapă a drumului cunoașterii, Dănilă nu știe să facă diferența între calitate și cantitate, aproape și departe, bine și rău
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
adevărat și fals, concret și abstract, esență și aparență, deci între categoriile temporale, spațiale si filosoficomorale, deoarece “omul nostru era un om de acela căruia îi mănâncă câinii din traistă și toate trebile câte le făcea, le făcea pe dos”. Trocurile păguboase ale lui Dănilă, care dă pe rând boii săi “mari și frumoși” pe un car, carul pe o capră, capra pe un gânsac și gânsacul pe o traistă goală, seria de schimburi catastrofale, mai întâi amuză, apoi, însă, scandalizează
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
dracul i le dă înapoi. Căci prin întrecerea cu mulțimea de draci, trimiși unul după altul să-l dovedească într-o probă sau alta, Dănilă “schimbă” prostia pe istețime, o prostie de neînchipuit pe cea mai uimitoare istețime (e singurul troc care îi reușește, marele troc al vieții sale). Fiecare element al trocului poate fi interpretat simbolic, pentru desemnarea involuției în plan material, dar și ilustrarea evoluției în planul vieții spirituale, finalizată cu deschiderea ochiului intuiției: “Da’ de-acum, am prins
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
Căci prin întrecerea cu mulțimea de draci, trimiși unul după altul să-l dovedească într-o probă sau alta, Dănilă “schimbă” prostia pe istețime, o prostie de neînchipuit pe cea mai uimitoare istețime (e singurul troc care îi reușește, marele troc al vieții sale). Fiecare element al trocului poate fi interpretat simbolic, pentru desemnarea involuției în plan material, dar și ilustrarea evoluției în planul vieții spirituale, finalizată cu deschiderea ochiului intuiției: “Da’ de-acum, am prins eu la minte!”. Dacă vom
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
trimiși unul după altul să-l dovedească într-o probă sau alta, Dănilă “schimbă” prostia pe istețime, o prostie de neînchipuit pe cea mai uimitoare istețime (e singurul troc care îi reușește, marele troc al vieții sale). Fiecare element al trocului poate fi interpretat simbolic, pentru desemnarea involuției în plan material, dar și ilustrarea evoluției în planul vieții spirituale, finalizată cu deschiderea ochiului intuiției: “Da’ de-acum, am prins eu la minte!”. Dacă vom împrumuta unui element al trocului, zgomotul gânsacului
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
element al trocului poate fi interpretat simbolic, pentru desemnarea involuției în plan material, dar și ilustrarea evoluției în planul vieții spirituale, finalizată cu deschiderea ochiului intuiției: “Da’ de-acum, am prins eu la minte!”. Dacă vom împrumuta unui element al trocului, zgomotul gânsacului, o conotație simbolicometaforică prin trimiterile pe care le putem face la motivul lebedei (asociat cântecului acesteia), atunci acel simbol anunță “moartea lumii materiale”, asociată necunoașterii sau neinițierii prin încheierea etapei cunoașterii empirice, mărturisită chiar de erou: “ș-apoi
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
ceva ca s-o fac să vină cu mine, În gaura mea, dar n-am avut curajul pentru că Moru, blestematul, era cu ochii pe mine și nu m-ar fi iertat. Of, of - atunci, În ziua aceea, s-a făcut troc cu viitorul lui Krog! Siloa aștepta. Eu o priveam. Încercam să mă uit la ea cum știam eu mai bine, În timp ce ceilalți plescăiau și guițau din ce În ce mai abitir, iar ea, săraca, până la urmă s-a plictisit de unul ca mine. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
uscățiv despre cuvinte, despre Ceața Adâncă, despre Tatăl În care nu prea mai credeam, despre cei ce-mi luaseră urma, despre tot. - Aha, zise ea și mă adulmecă din nou, de parcă nu era sigură că mă putea câștiga la vreun troc. Când ai plecat din munții cei Înalți? Mi-am privit degetele dar, deodată, am schimbat vorba: - Știi cumva niște cuvinte care să spună lucrul ăsta? - i-am arătat eu toate degetele unei mâini. Își rășchiră și ea degetele În semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Fugi! răcni Enkim. Moru te-a trimis pe tine, nu pe Enkim! Am strâns din dinți. Cum să-l las pe cel care mă trecuse apa care curge mereu? Cum să-l las singur pe prietenul lui Krog? - Așa e trocul ăsta al tău, măi Krog, Îmi strigă. Fugi! Pruncii de acasă și din Runa o să vorbească cu vorbe de-ale tale! Fugi! Tată care poate că nu ești, am grăit eu adânc, dar am zbughit-o fără să mai privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
animale de pradă, dar locul părea liniștit. M-am așezat Într-un loc bine ales, așa ca vântul să bată dinspre apă și am pândit fără să mă mișc. Am amorțit, dar așa era mereu când pândeai. După cum spunea Moru, trocul vânătorului dibaci era să amorțească. Când a venit turma, nici măcar n-am mai răsuflat. Doar m-am uitat cu luare aminte, ca să văd dacă eram Într-atât de aproape Încât să lovesc cu sulița scurtă a Runei. Apoi am amorțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
născut pe viscol, spuse Vindecătorul. Mda. Dacă te-ai gândit la Siloa, sigur ești Krog. Așa e rămas: Krog să umble ca prostul pe drumuri, iar Siloa să se bucure În liniște de culcușul ei. Bun, sau rău, ăsta e trocul pe care l-a făcut Krog. Nu Krog Îl făcuse, ci Moru În numele lui Krog. Dacă Krog n-ar fi știut cuvinte de la bun Început, ar fi scăpat de molima gândurilor lui Moru, căci nu l-ar fi priceput. Degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el la vânătoare zi de zi, dar măcar ar fi avut-o pe Siloa mereu sub ochi. Orice ar fi avut Krog de făcut, și tot ar fi văzut-o, că așa e În peștera iernii. - Ba Krog a făcut trocul ăsta, nu te mai amăgi, mi-o reteză Vindecătorul. Hai să-ți spun acum ce troc trebuie să fac eu. Trocurile Încep totdeauna cu o poveste. Am să ți-o spun. Și-i dădu drumul. Oamenii lui fuseseră la vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ochi. Orice ar fi avut Krog de făcut, și tot ar fi văzut-o, că așa e În peștera iernii. - Ba Krog a făcut trocul ăsta, nu te mai amăgi, mi-o reteză Vindecătorul. Hai să-ți spun acum ce troc trebuie să fac eu. Trocurile Încep totdeauna cu o poveste. Am să ți-o spun. Și-i dădu drumul. Oamenii lui fuseseră la vânătoare cale de câteva zile spre Miazănoapte și Îi zăriseră pe urmăritorii mei. - Știam că-s plecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Krog de făcut, și tot ar fi văzut-o, că așa e În peștera iernii. - Ba Krog a făcut trocul ăsta, nu te mai amăgi, mi-o reteză Vindecătorul. Hai să-ți spun acum ce troc trebuie să fac eu. Trocurile Încep totdeauna cu o poveste. Am să ți-o spun. Și-i dădu drumul. Oamenii lui fuseseră la vânătoare cale de câteva zile spre Miazănoapte și Îi zăriseră pe urmăritorii mei. - Știam că-s plecați pe urmele tale, căci așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
satul lor. Dar cu cei care au auzit de tine și așteaptă vestea de la tine, ce-o să faci dacă te lași păgubaș? - Ne treci apa, sau nu? i-am retezat-o atunci. - N-am terminat Încă vorbele cu care Începe trocul. Cu pruncul ei, mi-o arătă el pe Runa, ce ai de gând? - Pruncul meu o să Învețe să vorbească cu gura, răspunse Runa În locul meu. O să fie primul care Învață să vorbească de la Însuși Krog. - Femeie! - se Înfurie Vindecătorul. Treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui Moru, de la cel ce duce vestea În lume. Am izbucnit În râs. Vindecătorul a râs și el, iar oamenii lui s-au luat după el. - Nu trebuie să fie un nume frumos. Numai, dă-ni-l tu! Ăsta e trocul rămas de la bătrâni. Am stat și m-am gândit nițel. La poalele munților noștri trăiesc niște animale mici, tare asemănătoare șoarecilor. Își fac culcuș În niște găuri pe care le sapă În pământ și mănâncă grăunțe. Deși sunt mici, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cinstit și mi-a spus că da. - Numai că, până o să-i trec Marea cea mare pe toți, voi o să ajungeți tare departe. - N-ai vrea să ne treci doar pe noi, iar pe ei să-i lași aici? - În trocul tău e rămas să fugi de ei. În trocul meu e rămas să vă trecem dincolo pe toți: urmăriți și urmăritori deopotrivă. - Ai putea să le spui că am luat-o spre Răsărit. - Iar ei ar lua-o Într-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
până o să-i trec Marea cea mare pe toți, voi o să ajungeți tare departe. - N-ai vrea să ne treci doar pe noi, iar pe ei să-i lași aici? - În trocul tău e rămas să fugi de ei. În trocul meu e rămas să vă trecem dincolo pe toți: urmăriți și urmăritori deopotrivă. - Ai putea să le spui că am luat-o spre Răsărit. - Iar ei ar lua-o Într-acolo și, după ce n-ar mai da de urmele voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rânjet ce-i dezgolea dinții. Of, of, ce fel de om eram eu să duc vorba lui Moru tuturor neamurilor, dacă nici măcar nu văzusem toate patimile semenilor mei? Mi-am amintit, Însă, de cele spuse de căpetenia Hârciogilor: Krog făcuse troc cu el Însuși ca să plece În călătorie pentru că așa poftise. Iar de poftit, poftise pentru că - și pentru că - și cu asta vreau să-ți spun că fusesem ales tocmai pentru că mă pricepeam să nu mă las atins de cele sortite celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Între ele, apoi am culcat perechile de sulițe până ce toate cele patru cozi au ajuns să se atingă, și le-am legat din nou Între ele, pe toate la un loc. Ei, și acum că făcusem adăpostul, trebuia să fac trocul ca după o vânătoare izbutită, dar nu știam cum. Priveam sulițele, Îmi plăcea cum stăteau și știam că alcătuiau ceva bun, dar habar n-aveam să fac trocul de Împăcare. Nu știam dacă aveam să-i revăd pe Selat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la un loc. Ei, și acum că făcusem adăpostul, trebuia să fac trocul ca după o vânătoare izbutită, dar nu știam cum. Priveam sulițele, Îmi plăcea cum stăteau și știam că alcătuiau ceva bun, dar habar n-aveam să fac trocul de Împăcare. Nu știam dacă aveam să-i revăd pe Selat sau pe Dilc - poate că muriseră În lupta aia de sânge pe care o lăsasem pe meleagurile lor - așa că m-am apucat să scrijelesc cu o piatră de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
privind țintă la scrijeliturile mele de pe pământul nisipos. M-am tot uitat la ele. Care era Selat și care era Dilc? Erau amândouă la fel și nu semănau nici cu unul, nici cu celălalt. Of, of, cum era să fac troc pentru ce Învățasem de la ei cu asemenea scrijelituri neîndemânatice? Selat era bătrân și avea mai puțin păr În cap, așa că l-am scrijelit din nou, fără să mai Încerc să-l fac să semene cu omul cunoscut. I-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
peste picioare. - Te-am văzut Încă de când ai luat-o spre vedenia apei, prostule! De-atunci am văzut că duci copil cu tine. Prost! Se apropie de mine și-mi săltă bărbia În sus, de parcă dorea să mă dea la troc. Mai rău decât prost. Țanțoș! Ca un cocoș. Dar soarele ți-a cam fript penele, Încheie ea și se duse să vadă de Unu. Bietul de el abia mai scâncea. Am dat să mă duc și eu la el dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]