2,024 matches
-
îi urează maestrului ani mulți, cu sănătate și să ne ducă și mai departe faima în lume, prin creația sa. De astăzi, timp de o săptămână, cele mai cunoscute melodii ale compozitorului răsună în peste 500 unități de transport public: troleibuze, autobuze și microbuze. Eugen Doga este un compozitor de talie universală. A scris muzică pentru circa 200 de filme; romanțe, cantate, piese instrumentale, simfonii, cântece de estradă etc. Celebra compoziție din filmul „Tandra și gingașa mea fiară” este supranumită cel
MAESTRUL EUGEN DOGA LA 75 DE ANI de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CHIŞINĂU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374550_a_375879]
-
2171 din 10 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului de ce ... de ce ne furăm drumurile pe care trebuie să mergem? de ce ne murdărim iarba care râde la noi de ce aruncăm pe ea cu hârtii și gunoi? de ce în tramvai, în autobuz sau troleibuz în metrou pe stradă, în magazin sau în scara blocului la școală, chiar și-n noi ne murdărim unii pe alții de parcă am umbla goi? nu suntem sălbateci! nu suntem popor de tâmpiți! de ce să fim gunoiul Europei? de ce sa
DE CE ... de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371597_a_372926]
-
A doua zi, cu forțe proaspete, reluam lupta cu cartofii. Cu toate că nu a durat decât două săptămâni, practica la cartofi parcă nu se mai termina. Într-una din seri, obosită și sătulă de atâția cartofi, mă întorceam spre casă cu troleibuzul 79. Am găsit un loc liber și m-am așezat lângă un domn în vârstă. După o stație, acesta, dornic de vorbă, mi s-a adresat: - De unde vii, tată?, m-a întrebat. - Fac practică la cartofi, la Heliade între Vii
LA CARTOFI, LA HELIADE ÎNTRE VII (O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI AL ANULUI 1981) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371089_a_372418]
-
murit, a continuat domnul. Nu l-a durut nici măcar o unghie, niciodată. A fost sănătos tun. Și ieri, odată s-a arcuit și a murit. - Dumnezeu să-l odinească, i-am spus. A urmat un moment de tăcere. Între timp, troleibuzul a ajuns la intersecția străzii Lemnea cu Calea Victoriei. - Vezi, tată, aici, la parterul blocului vechi de după restaurant..., a reluat discuția vecinul meu, arătând cu mâna dincolo de Restaurantul Podul Mogoșoaiei, înspre capătul Căii Victoriei. - Da, am zis eu. - În ’44, acolo
LA CARTOFI, LA HELIADE ÎNTRE VII (O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI AL ANULUI 1981) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371089_a_372418]
-
transformat într-un șantier. Pe principalele artere, circulație rutieră se desfășoară cu greutate. Lumea se grăbește spre casă... în sfârșit, repausul așteptat de o săptămână a început... Circulația e infernală: prin mulțimea de autoturisme care înaintează bară la bară, autobuze, troleibuze și tramvaie se strecoară cu greutate, ducându-i pe ultimii întârziați de la locurile de muncă, spre casă, spre libertatatea oferită de sfârșitul de săptămână. În aceste condiții, un loc ideal de a scăpa de caniculă și de stresul orașului, este
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
și care întâmplător supraviețuiesc... - În trecut nu egzista curent și nici orașe în care ei locuiau în structuri de rocă, ei nu mâncau ca în ziua de azi doar carne vie adică nu o prăjeau. - În trecut nu egzistau mașini troleibuze și așa mai departe, nu egzistau materiale dar vânau animale și din blana lor își făceau haine, deci erau și ei un fel de haini. În trecut nu egzista ce egzistă astăzi. Astăzi egzistă mult mai multe alte lucruri. - Alte
PERLE DIN EXTEMPORALE (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348967_a_350296]
-
E plină de-un trecut umbrit": Așa spune poetul englez Byron, în „Ghiaurul”, o poveste verificată. Fetiță a tăcut. Mergeam tăcuți unul lângă altul și zăpada scârțâia sub tălpile noastre. Puținii trecători de pe strada se îndreptau grăbiți spre stațiile de troleibuz. Privirea ne alunecă peste vitrinele viu luminate. Zidurile burgului, parcă, ieșeau din istorie. Undeva, un clopot coloră noaptea cu-n sunet de bronz. Din umbră unui zid al cetății s-a desprins o umbră. Un fior mă cuprinsese când aceasta
EVADARE DIN ZID de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348970_a_350299]
-
Sindicatelor, unde a căzut victimă o fetiță de până în zece ani, răpusă de gloanțe în fața blocului, pe casa scării unde locuia. Această întâmplare mi-a relatat-o un nepot, care a apărut și el alături de zeci de alți tineri, cu troleibuzele sau cu camioanele pline cu manifestanți, în fața gării. Cine a organizat ad-hoc acest transport al maselor de manifestanți? De unde au luat camioanele și, de asemenea, steagurile și lozincile? De obicei, în asemenea împrejurări spontane, fiecare este pe cont propriu. Dar
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346915_a_348244]
-
doar trei cartușe la prima tragere de inițiere. Îmi amintesc că i-am spus ferm și chiar am insistat, să nu-și înstrăineze arma, dacă vrea să nu ajungă în fața Curții Marțiale și să stea liniștit. Apoi, am văzut un troleibuz plin cu manifestanți care, după ce s-a apropiat de gară și au coborât toți pe strada din fața gării, s-a repezit gol și cu toată viteza direct în ferestrele gării, rămânând acolo înțepenit. Șoferul (dacă era adevăratul șofer!!!), sărise din
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346915_a_348244]
-
Cartușe, trasoare.. se vedeau cum zboară de-a lungul terasamentului de cale ferată și se pierdeau undeva, deasupra blocurilor din acea zonă. Cred că erau câteva sute de oameni prezenți în zona gării, care asistau la acest „spectacol”. In afara troleibuzului înfipt în pereții gării, au mai apărut și alte câteva camioane pline cu manifestanți, care veneau din zona Casei de Cultură a Sindicatelor. Dacă doreai să părăsești zona gării nu ai fi reușit, deoarece nu mai circula niciun mijloc de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346915_a_348244]
-
care iubirea ne-a ajuns sub teiul verde unde-am așteptat din ochi-ți un raspuns îmi amintesc de rochia-ți viorie în vis când te vedeam și cum în suflet vântuia pustie când trist te părăseam mă năpădesc tramvaie, troleibuze în care mă urcăm mă aduceau, ursuze călăuze să bat la tine-n geam îmi amintesc de toamnă cea târzie îmi amintesc de mine îmi amintesc de-o dimineață aurie îmi amintesc de tine ANGEL WITH DEW DROPS Cattle horns
BILINGUAL POEMS (1) / POEME BILINGVE (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345339_a_346668]
-
ai unei familii extinse, un fel de rude mai îndepărtate. Meticuloși în a ne organiza distracțiile, suntem excesivi doar când ne calcă cineva pe bombeu, și oricum numai dacă acel intrus are talpa groasă și pasul indecent de apăsat. Sibiul troleibuzelor curate, în care lumea citește ziarul, ne poartă meticulos prin cartierele cu nume imperiale (terezian) sau mondene (hipodrom, ștrand), prin care clădirile odihnesc înconjurate de ziduri vechi, solide, inspirând stabilitate și ducând cu gândul la disciplina cazonă a nu tocmai
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
bine, de bine de rău Chirtoacă a realizat mai multe lucruri în Capitală în pofida subfinanțării cronice: a scăpat orașul de problema mirosului prost de la Stația de Epurare, a construit câteva străzi la nivel european, a înnoit la jumătate parcul de troleibuze, a schimbat rețelele de canalizare din centrul orașului, vechi de peste 50 de ani, după care urmează reparația bulevardului Ștefan cel Mare ș.a.m.d. Într-adevăr este primarul faptelor concrete. Zinaida Greceanîi deocamdată doar ne promite raiul socialist în oraș
SUNTEM ÎMPINŞI PE MARGINEA PRĂPASTIEI de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379677_a_381006]
-
autobuz, care tocmai vine din spate? Coboară gâfâind bietul călător și când să urce în celălalt i se închide ușa, cu satisfacție, în nas. Educație enkadevistă! Starea mijloacelor de transport. S-au făcut investiții serioase achiziționându-se masiv autobuze și troleibuze. De marcă. Fiabile. Primele loturi, fără aer condiționat și geamuri înguste-înguste! Nu cred că este vară în care, cei care le-au achiziționat în frunte cu fostul primar Videanu, să nu sughită adânc. De la un timp, multe circulă fără a
TABLETA DE WEEKEND (160): BUCUREŞTI – CAPITALĂ EUROPEANĂ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374187_a_375516]
-
am râvnit decenii întregi! Civilizată! Fiți în slujba și nu împotriva călătorului prin București! Luați măsuri! Cer relocarea și redenumirea unor stații, interzicerea afișajului pe stâlpi și ale locuri, spălarea mijloacelor de transport în comun, achiziționarea de noi autobuze, tramvaie, troleibuze, instruirea personalului aflat în serviciul călătorilor, bilet comun subteran-suprafață, eliminarea gratuităților totale. Cer prea mult? De aceea, reiau mesajul, poate-poate! * Toate bune!?! P.S. Vrei tabelete? Ia de aici http://blogulluigabu.blogspot.ro/ Ai nevoie de o informație? Mică, mică? O
TABLETA DE WEEKEND (160): BUCUREŞTI – CAPITALĂ EUROPEANĂ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374187_a_375516]
-
au luat măsuri în vederea prevenirii unor eventuale acțiuni necorespunzătoare. III. În ziua de 1 decembrie a.c., orele 22,38, la Dispeceratul Miliției municipiului București s-a primit un telefon din partea unei persoane necunoscute, care a spus că „la Depoul de troleibuze «NIȚU VASILE» la orele 02,00 se va întâmpla ceva deosebit”, închizând apoi telefonul. La fața locului s-au deplasat șeful Inspectoratului municipiului București, șeful Miliției Capitalei, cadre de securitate și miliție, care au efectuat verificări, fără a rezulta probleme
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
pe ape, impregnat de nostalgia edenului pierdut al copilăriei și al adolescenței petrecute într-un sat patriarhal. E prezentă și reacția de respingere în fața orașului tentacular, cu toate neplăcerile cotidiene: aglomerația în așteptarea vreunui autobuz, obligatoria înghesuială din tramvaie și troleibuze, alături de oameni obosiți, veșnic nervoși etc. Și aici, ca și în povestiri, întâmplările sunt polarizate de un moment de cumpănă din viața unei tinere femei. Din punct de vedere arhitectonic, romanul este mai puțin izbutit decât prozele scurte, din cauza verbozității
SIPOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
plece se opri În loc contrariat. Își aduse aminte, nu avea bani românești. Zâmbi, sărutând-o pe vârful nasului. „Ce să fac? Sunt nevoit să mă reped până În centrul orașului să schimb câțiva dollars. Mă Întorc repede...”. Tony Pavone coborî din troleibuzul 89 la Universitate. Tranversă bulevardul Încercând să se orienteze. Cum de fapt, nu avea cunoștință unde se află banca pentru schimbul valutar, se Îndreptă către Strada Doamnei, unde Își reamintea unele instituții și unde se află tot felul de bănci
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
flori...” Îngână fata sărutându-l. „Pot fi garoafe...?” „În cazul acesta, te voi copleși cu dragostea mea. Totuși, nu țin neapărat...” Atena Îl Îmbrățișă sărutându-l dragăstos iar de la fereastră Își conduse cu privirea prietenul până ce acesta se urcă În troleibuz. Mai contemplă câteva momente spațiul Înconjurător, apoi se așeză În fotoliu Încercând să recapituleze cele Învățate.Repetă unele fraze În câteva rânduri Însă cum, gândurile i se Învălmășeau În cap Într’o oarecare dezordine, renunță. Plictisită, evident posedată de o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dimineții pipăindu-se. Realizând Întradevăr grozăvia visului, răsuflă ușurat. Bucuria de-a trăi, Îl ajută să-și revină din șocul suportat, să aibă Încredere În el, În ziua de mâine...!! O lăsă pe Atena dormind, coborând În stradă. Circulația tramvaielor, troleibuzelor era suspendată. Merse Încet către centrul orașului, făcând unele pauze În jurul unor cercuri de oameni ce comentau dezastrul, ascultând părerea lor, Încercând să centralizeze concluzii. Imaginea Cerului În flăcări ce cu o seară În urmă Îi amplificase imaginația, mai persista
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să-i spun că, în sfârșit, accept invitația de a merge cu ei. Îmi propusese să intru în partidul lor, ceva cu „craților“ în coadă, să fiu șeful propagandei și să mă aleg senator de T. Dacă nu adormeam în troleibuz, mă lua somnul imediat ce intram în casă. Aș putea dezvolta acum, când scriu, șiruri de pagini cu visele mele. Multe în acea vreme, fremătătoare, cu deslușiri înălțătoare. Nu credeam însă în subconștientul meu, chiar beat fiind. Nu am avut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
câmp, să privesc ierburile, să înghit depărtările, să mușc din orizontul cu dunga lăptoasă a ceții ridicându-se, să mă cufund în pământul jilav, să las roua să mă ude ca o apă purificatoare. Am mers doar o stație cu troleibuzul, până la Universitate. Am coborât apoi la pas până la Cișmigiu. Gândul amuzat că pot scrie o carte chiar despre acest drum făcut de sute de mii de ori. În studenție și apoi, mulți ani, treceam cel puțin o dată pe zi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la adunarea aceea. O absență nu însemna mare lucru și nu aveau cum să hotărască fără mine, măcar din ciudă că nu venisem la ședință. Și am plecat. Credeam că este cel mai normal lucru. M-am suit în primul troleibuz și am coborât la „Favorit“. Abia se deschisese restaurantul și mă gândeam că-i firesc să văd cum este această nouă ctitorie a socialismului care biruise iarăși în multilaterala noastră dezvoltată. Am văzut. M-am îmbătat. Pe drumul de întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sigur, acum, că într-adevăr așa a fost... Cum parcă nici nu mai sunt convins că acolo, la cinema „Central“, R. m-a făcut să renunț la primul an de facultate. Cum, mai în jos, în stația de pe vremuri a troleibuzelor din fața Primăriei, am urcat-o cu de-a sila pe Pu într-un troleu, speriat că aș putea rămâne pentru totdeauna cu ea. Cum, chiar pe aici, pe lângă „Colombo“, la intersecția cu Calea Victoriei, în fața Librăriei Academiei de odinioară, am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
statui, oprindu-mă, laș, la intersecția cu Calea Victoriei, unde era fosta Librărie a Academiei. Aveam să fiu aproape arestat douăzeci de ani mai târziu, într-o seară tot din postul Crăciunului și tot pe lângă statuile de la Universitate. Așteptam în stația troleibuzelor, era sâmbătă, pe înserat. Mă uitam fix la o doamnă care tot scotocea după ceva în poșeta deschisă, nu găsea și mai-mai să-i răstoarne conținutul în zăpada mocirloasă de pe trotuar. Citisem nu demult cum își începea Vinea Lunatecii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]