543 matches
-
binelea. I-am luat pistolul calibrul 38 din toc, l-am azvârlit pe scaunul din față și l-am îndesat pe Johnny pe bancheta din spate. M-am strecurat lângă el, iar Russ a urcat la volan. Am pornit în trombă de pe alee. Boschetarii ridicară degetul mare: „Bravo, băieți!“ Drumul până la El Nido ne-a luat o jumătate de oră. Johnny mai scotea câte un chicotit în somnul lui de drogat și era de vreo câteva ori gată să se trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
făcut de lucru cu niște țevi de lângă zid. S-a îndepărtat la aproape douăzeci de metri, după care și-a descărcat revolverul de serviciu, trăgând într-acolo. Gazul a explodat și casa a fost cuprinsă de flăcări. Am plecat în trombă, cu farurile stinse. Russ mi-a aruncat următoarea replică: — Obscenitatea aia nu merita să rămână în picioare. Apoi m-a cuprins o sfârșeală de nedescris - urmată de somn. Russ m-a lăsat la El Nido. M-am aruncat în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
achiziție și eu eram geloasă. Dar am vrut să-i fac rău doar ei, nu și ție. Îmi veni în minte imaginea lui Lee la secția University, vorbind la telefon în timp ce eu eram în biroul alăturat, apoi Lee pornind în trombă spre La Verne’s când a fost scos din minți de Sclavele infernului. — Martha, povestește-mi sincer și restul, i-am spus. Martha se uită în jur și se crispă toată. Își ținea picioarele apropiate, brațele pe lângă corp, pumnii strânși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
printr-o Estrella de Mar tainică, o lume de umbre, a barurilor clandestine, a magazinelor cu casete video hardcore și a drogheriilor dubioase. Nu se produse niciun transfer de bani și am bănuit că scopul primordial al acestei călătorii În trombă era inspirația, o extensie a rolului său de responsabil cu buna-dispoziție de la Clubul Nautico. Către sfîrșitul excursiei, a parcat iar În Plaza Iglesias, a ieșit din Saab și-a plonjat direct În mulțimea de oameni care se călcau pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la ceasul amiezii și, fără ca sultanul să fi dat poruncă, jocul se opri, căci fiecare simțea pe umeri povara bolții cerești. Un fulger brăzdă cerul, tunetul bubui, apoi un alt fulger se văzu, iarăși se auzi un tunet surd, apoi trombe de apă se abătură peste noi. Știind că era vorba de o furtună mai curând decât de un blestem, eram mai puțin înfricoșată și, luându-mă după miile de persoane îngrămădite pe Sabika, am încercat să dau de un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Am tăcut în cele din urmă. Nu că aș fi obosit, ci din pricina vântului. Dintr-o clipă într-alta, pornise să sufle atât de puternic că devenise asurzitor. O dată cu el se învârtejea o zăpadă deasă, care amenința să pătrundă în trombe întregi în micul nostru adăpost. Deloc deranjată, Hiba supraveghea acum cu ochi de cunoscător dispozitivul ei de apărare și de supraviețuire. Minunată Hiba! Cu siguranță nu așteptasem împrejurarea asta pentru a începe s-o iubesc. Însă ea nu fusese niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atârnate sus, În jurul cărora fulgii de zăpadă treceau și se Întorceau, cu o mișcare grațioasă, aproape deliberat lentă, de parcă ar fi vrut să-ți arate care e secretul ei, cât de simplu era. Dintr-un alt unghi, puteai vedea o trombă mai generoasă de zăpadă Într-un nimb mai strălucitor de lumină de gaz bătând În violet și atunci protuberanța casei În care stăteam părea că plutește ușor sus, tot mai sus, ca un balon. În sfârșit, una din săniile fantomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
minuni. Au existat doar complicitatea, doar târgul, trocul. Cât îmi dai, ca să-ți dau. Vidanjorii știu prea bine și se bucură când aruncă vulgului câte o nouă mărturie din haznaua mizeriilor. Când l-am întâlnit pe acel unchi al frizeriței, Trombă parcă-i spunea, mi s-a făcut teamă. Mă vedeam deja implicat în cine știe ce secrete care, odată cunoscute, aveau să-mi aducă numai necazuri. Eram ferm convins pe atunci că, cu cât știi, cunoști mai puțin, cu atât ești mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
convins pe atunci că, cu cât știi, cunoști mai puțin, cu atât ești mai liber. Libertatea de a nu fi sâcâit, de a nu fi amenințat, de a nu fi complice. O astfel de libertate îmi doream și îmi apăram. Trombă, aflând că sunt un „june publicist“, începuse să-mi vorbească despre slujba lui la cenzura de odinioară. Povești cu oameni cunoscuți de mine din cărți, din presă, unii dintre ei încă în viață, cu funcții importante la scriitori, la veteranii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mine din cărți, din presă, unii dintre ei încă în viață, cu funcții importante la scriitori, la veteranii de război, la antifasciști și prin alte părți. Unii făcuseră și ani buni de pușcărie, dar scăpaseră. Mă năucea nonșalanța cu care Trombă povestea întâmplări amuzante din lumea lor, a cenzorilor. O lume, așa cum mi-o prezenta el, vie, de oameni normali, cu necazurile și bucuriile lor, care, pur și simplu, își făceau o meserie, ca multe altele. Încercam să-l aduc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Mă scârbea și că mânca merdenele în plin Lipscani, lihnit, lacom, ca și cum o foame cumplită îl chinuia. Foamea de texte ostoită cu merdenele... De ce nu? Istoria nu-și potolește lihneala cu cenzurarea întruna a vieților noastre? ...Acele seri petrecute cu Trombă m-au făcut să-mi descopăr, dintr-odată, contururile precise ale fricii purtate în mine până atunci. Cu care trăisem în toți acei ani tulburi, nu pentru că vremurile erau tulburi, ci doar pentru că nu deslușeam, în toată acea pâclă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ani tulburi, nu pentru că vremurile erau tulburi, ci doar pentru că nu deslușeam, în toată acea pâclă, un semn de ordine. Un liman spre care să tind sau dinspre care să mă întorc. Veneam din goluri și mă îndreptam spre goluri. Trombă devenise, în tot cinismul lui, un astfel de despărțitor al cețurilor. Ceea ce intuiam el îmi adeverea. Cenzura nu era doar un instrument al puterii, ci constituia mizera condiție duplicitară a textului care încerca să ordoneze vieți, destine, istorii. Frica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
părăsite. Durea renunțarea. Dar mai mult, mai adânc decât toate acestea, durea frica în care mă dezmeticisem. Mă pomenisem singur, rătăcind fără însoțitor, fără sfătuitor, fără alinător trupului meu prăbușit în fel de fel de spaime. Dintr-odată, discuțiile cu Trombă, mărturisirile lui mi-au dezvăluit că același text poate zidi și poate dărâma. Nu literatura, am constatat, mă făcuse să înțeleg aceasta, ci un amărât de fost slujbaș al cenzurii de demult. Un moșneguț simpatic, firav, cu privire vioaie, iscoditoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acesta, alții vor veni, străduindu-se și ei să construiască un altul. Schiloade, false, ciuntite. Textul Lumii se construiește el însuși, cu acea putere de nepătruns cu care Dumnezeirea îl ordonează, zidindu-l și pierzându-l întruna. Vichi și cu Trombă, acum, când îi duc după mine în coborârea mea, nu mai înseamnă nici măcar privirea pe care, adeseori, o mai arunc sus, spre o fereastră de pe Bulevard, deasupra unui cinematograf, „București“ sau oricare altul. Locuia acolo cineva, cândva. Și tot cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
semeață, o complicitate ghidușă, o bucurie a faptului că ne recunoșteam noi între noi, necunoscuții cu lumânări, că puteam trece prin fața Miliției Capitalei spunându-ne cuvintele de adeverire ale Învierii. Acasă la Vichi a început dezastrul. Ne aștepta unchiul ei, Trombă. Stătea pe treptele de lângă lift, de la etajul ei. Părea beat. Ne privea cu ochi cețoși. Am tras de el până l-am vârât în odaie. Gemea întruna: „Unde ați fost? De ce m-ați lăsat singur? De ce m-ați părăsit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
neîncrezător. Fusese agent de siguranță. Îi turnase întruna pe cei de la cenzură, apoi, prin ’47-’48, de teamă să nu fie arestat, s-a oferit să colaboreze în continuare cu noile autorități, pe urmă cu Securitatea. „Am turnat întruna“, plângea Trombă. „Ori pe unde am lucrat sau m-am dus, am turnat. Am crezut că ajut regimul ăsta nou, ăsta care v-a crescut pe voi și vrea să vă facă oameni. Mai întâi din frică am turnat, că și aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-l mai ascult. Frica, cumplita frică, dintr-odată se prăvălise peste mine. Îngrozit, am urlat doar la Vichi: — Nenorocito! Îți dai seama în ce m-ai băgat?! Curvă afurisită, cu tot neamul tău! Te-ai prins ce mi-ai făcut?! Trombă a sărit și a dat să mă lovească. Țipa și el. — Ce-o înjuri, bă? Eram în apărare! Eram atacați. Erau cu bolșevicii. Trăgeau și ei. Ea n-are nici o vină! N-a știut. Nimeni n-a știut. Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce dreptate vreți să mai faceți? Încerca să se repeadă la mine. Să mă strângă de gât. Vichi se agățase de el și se chinuia să-l tragă în pat. — Da’ de tovarășu’ Paulescu ai auzit? continua să se agite Trombă. Tovarășul Moriț Paulescu, de la cadre, de el ai auzit?! Tu ce-ai fi făcut când ți-ar fi arătat dosarul ăla și ți-ar fi spus: „Ai greșit, așa era cu vremea de atunci, poate putem să înțelegem, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poate chiar două, și am plecat. Coborând spre Cișmigiu, încercam să-mi revin. Să-mi înfrâng frica prin gândul că, de fapt, nu avea de ce să-mi fie teamă. Îmi repetam că e o prostie, o țicneală de-a lui Trombă. La fel de bine însă știam că nu-i de glumă cu așa ceva. Dacă o făcuse, avea să plătească, așa era legea. Intuiam că nu mai este iertare. Coboram și căutam cu privirea un local deschis. O votcă mi-ar fi limpezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o dușcă, urmărind cum puturoșenia aceea îmi descoperă și-mi descrie interiorul. Hălăduia prin mine, de parcă gonea în căutarea sufletului. Dinspre Sf. Ilie Gorgani băteau clopotele. Chemau la cea de-a doua Înviere. 32tc "32" Nu știam atunci, discutând cu Trombă, că eu însumi, peste mulți ani, aveam să dau, din pură întâmplare, peste niște documente ale cenzurii din anii de prin preajma războiului și aveam să le studiez, după ce făcusem prostia să-i spun directorului nostru de descoperirea mea. Mă pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tipa, în iubire niciodată să nu spui aimstori“. Cinefil înrăit, directorul meu își presăra întotdeauna finalurile de muștruluială cu replici din filme celebre. Să nu-i mai poți replica tu, strivit de-atâta filmografie. Nu l-am găsit menționat pe Trombă printre cenzorii de atunci. Inși, de altfel, simpatici, din câte am putut constata din acele însemnări. Cam boemi, cam neglijenți, chiulangii adeseori, căutând mereu să-și fenteze șeful care, la rândul lui, încerca să mai atenueze dispozițiunile superiorilor săi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
geme a fi salvată, ciclic, electoral și cu eterna-i disperată credință în mai bine. Instinctiv îmi era silă de turnători, ori de ce fel ar fi fost, și de cenzori și de tot mecanismul lor, deși, atunci când îl ascultam pe Trombă, nu știam mai nimic despre toate acestea. Îmi era pur și simplu silă de insul acela, de zelul lui de a povesti fel și fel de întâmplări, cu acel aer superior, de șmecher atoateștiutor care credea că de el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ormă aprinde focu’, aci e talent, tolomaci, vă dați seama ce v-am dat io?...“, și până la trepădușii care, cărând un dosar dintr-un birou în altul, sunt siguri că numai datorită lor nu s-a aprins cutare foc internațional. Trombă era dintre aceștia. Încerca să mă facă să înțeleg că el avusese roluri hotărâtoare în momente-cheie, zicea el, în acei ani. Cum evitase el un atac românesc asupra Bulgariei, în vara lui 1939, când unui curier diplomatic de la legația noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
el un atac românesc asupra Bulgariei, în vara lui 1939, când unui curier diplomatic de la legația noastră din Sofia i s-a furat valiza cu documente pe care urma să le ducă la Belgrad. Curierul, speriat, s-a sinucis și Trombă a făcut în așa fel încât afacerea s-a mușamalizat, spunându-se că valiza aceluia era goală. De parcă diplomații noștri făceau schimb de aere între Sofia și Belgrad. „Putea să izbucnească atunci al doilea război mondial“, spunea convins Trombă. „Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și Trombă a făcut în așa fel încât afacerea s-a mușamalizat, spunându-se că valiza aceluia era goală. De parcă diplomații noștri făceau schimb de aere între Sofia și Belgrad. „Putea să izbucnească atunci al doilea război mondial“, spunea convins Trombă. „Cu câteva săptămâni mai devreme. Dacă l-am scurtat cu nu știu câte luni, după cum văd că au descoperit tovarășii acum, atunci am fi avut și meritul că l-am declanșat cu câteva săptămâni în avans. N-am numărat zilele, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]