1,293 matches
-
fi prezentat sub diverse perspective și a privi o clipă pentru totdeauna nu Înseamnă a o privi În timp ce trece. De aceea Jacopo rămăsese țeapăn, insensibil chiar la căderea cartușelor trase care i se rostogoleau la picioare, nici nu-și pusese trompeta la șold, ci o ținea Încă la gură, cu degetele pe taste, În poziție de drepți, cu instrumentul ațintit În diagonală spre cer. El suna În continuare. Nota lui finală, foarte lungă, nu se Întrerupsese deloc: imperceptibilă pentru cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la gură, cu degetele pe taste, În poziție de drepți, cu instrumentul ațintit În diagonală spre cer. El suna În continuare. Nota lui finală, foarte lungă, nu se Întrerupsese deloc: imperceptibilă pentru cei de față, mai ieșea Încă din pâlnia trompetei ca o suflare ușoară, un firicel de aer pe care el continua să-l insufle muștiucului, ținând limba Între buzele abia Întredeschise, fără să le apese pe ventuza de alamă. Instrumentul se menținea Îndreptat Înainte, fără să fie apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
său și ar fi trebuit să-i ajungă pentru toată viața. Nu-l recunoscuse, Își petrecuse restul zilelor căutând altul, până la a-și pierde sufletul. Sau poate că bănuia, altfel nu s-ar fi Întors atât de des la amintirea trompetei. Dar și-o amintea ca fiind pierdută, Însă o avusese. Cred, sper, mă rog ca În clipa În care murea oscilând Împreună cu Pendulul, Jacopo Belbo să fi Înțeles asta și să-și fi găsit pacea. Apoi se comandase pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cedat el În orice caz, pentru că n-ar mai fi avut suflu. Întrerupsese contactul, apoi țipase o singură notă, Înaltă și de intensitate descrescătoare, blând, ca să obișnuiască lumea cu melancolia care-o pândea. Comandantul spusese: „Bravo, tinere. Poți pleca. Frumoasă trompetă“. Parohul Își luase tălpășița, partizanii se Îndreptaseră către o poartă din spate unde Îi așteptau vehiculele lor, groparii plecaseră după ce astupaseră gropile. Jacopo ieșise ultimul. Nu-i venise să părăsească locul acela fericit. Pe platou furgoneta oratoriului nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
trecuseră prea multe veacuri, băieții Îl așteptaseră până pleșuviseră, și muriseră, iar pulberea lor se Împrăștiase și formase ceața aceea ușoară care acum Înălbăstrea Întinderea colinelor În fața ochilor lui. Jacopo era singur. În spate un cimitir acum gol, În mâini trompeta, În față colinele care fumegau tot mai albastre, una În spatele celeilalte, către un fel de nesfârșire vătuită, iar deasupra capului său, răzbunător, soarele În toată libertatea. Hotărâse să plângă. Dar, pe neașteptate, apăruse dricul cu vizitiul lui Înzorzonat ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acasă?“ Omul era binevoitor. Jacopo se urcase alături de el, și cu dricul pentru morți Începuse Întoarcerea către lumea celor vii. Acel Charon, aflat În afara programului, Își mâna taciturn telegarii lui funebri peste hurducături, Jacopo ținându-se drept și hieratic, cu trompeta strânsă sub braț, cu viziera lucioasă, pătruns de noul său rol, nesperat. Coborâseră colinele, la fiecare cotitură se deschidea o nouă Întindere de vii albăstrii ca piatra-vânătă, Într-o lumină tot mai orbitoare, iar după un timp incalculabil, ajunseseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un timp incalculabil, ajunseseră În fine la ***. Străbătuseră marea piață cu colonade, pustie așa cum numai piețele de prin Monferrato pot fi, duminica pe la două după-amiaza. Un coleg de școală din colțul pieței mari Îl zărise pe Jacopo În dric, cu trompeta sub braț, cu ochii țintă În infinit, și-i făcuse un semn de admirație. Jacopo intrase În casă, nu vrusese să mănânce, nici să povestească nimic. Se ghemuise pe terasă și Începuse să cânte la trompetă, ca și cum i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Jacopo În dric, cu trompeta sub braț, cu ochii țintă În infinit, și-i făcuse un semn de admirație. Jacopo intrase În casă, nu vrusese să mănânce, nici să povestească nimic. Se ghemuise pe terasă și Începuse să cânte la trompetă, ca și cum i-ar fi pus surdină, suflând Încet ca să nu tulbure liniștea acelei sieste. Tatăl său ieșise după el și fără răutate, cu calmul cuiva care cunoaște legile vieții, Îi spusese: „Cam peste o lună, dacă totul merge cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sieste. Tatăl său ieșise după el și fără răutate, cu calmul cuiva care cunoaște legile vieții, Îi spusese: „Cam peste o lună, dacă totul merge cum trebuie, ne Întoarcem acasă. Nici să nu te gândești c-o să mai cânți la trompetă În oraș. Stăpânul casei ne-ar da afară. Așa că să Începi s-o cam uiți. Dacă chiar ai pasiune pentru muzică, o să te dăm să iei lecții de pian“. Și, văzând cum Îi străluceau ochii, adăugase: „Haide, prostuțule. Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cam uiți. Dacă chiar ai pasiune pentru muzică, o să te dăm să iei lecții de pian“. Și, văzând cum Îi străluceau ochii, adăugase: „Haide, prostuțule. Nu-ți dai seama că zilele grele au trecut?“ A doua zi Jacopo Îi restituise trompeta lui don Tico. După vreo două săptămâni, familia părăsea târgul ***, reîntorcându-se spre viitor. 10 MALKUTH 120 Dar ceea ce mi se pare că trebuie deplâns e că-i văd pe unii idolatri neștiutori și proști, care... imită perfecțiunea cultului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fără să simți coaja catifelată, care Îți dă fiori fugari de la limbă până la Încheietura picioarelor. Odinioară pe-acolo pășteau dinozaurii. Apoi o altă suprafață a acoperit-o pe-a lor. Și totuși, ca și Belbo În momentul când cânta la trompetă, când mușcam dintr-o piersică pricepeam Regatul și eram una cu el. Ceea ce vine după nu-i decât arguție. Inventează, inventează Planul, Casaubon. Este ceea ce au făcut toți, ca să explice dinozaurii și piersicile. Am Înțeles. Certitudinea că nu era nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
când aceasta face incitant o lectură inițiatică a propriului corp, În postura de hierofantă gravidă. Dar oare toată această eclatantă energie inventivă, toată această gigantică gândire cabalistică să poată fi atât de lesne parodiată? 5. „L’objet d’amour“ și trompeta lui Jacopo Belbo Dacă, În finalul cărții, vom reuși să ne desprindem din fervoarea lecturii ocultiste pentru a contempla cu minimă detașare fastuosul edificiu construit, cu o putere de invenție diavolească, de către teoreticianul Umberto Eco, vom descoperi că există și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
complexul lacanian cel mai profund introdus În roman cu bună știință de autor. E vorba de incapacitatea și imposibilitatea actantului-scriitor de a-și afla instrumentul scriiturii, de a fi În posesia lui concretă. Aici menită să insistăm puțin asupra motivului „trompetei“. }n adolescență, Belbo Își dorește să cânte la trompetă În orchestra oratoriului din localitatea natală pentru a o impresiona pe Cecilia, o fată cam de aceeași vârstă, care e Îndrăgostită de alt băiat. Episoadele ce descriu aceste aurorale momente capătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
bună știință de autor. E vorba de incapacitatea și imposibilitatea actantului-scriitor de a-și afla instrumentul scriiturii, de a fi În posesia lui concretă. Aici menită să insistăm puțin asupra motivului „trompetei“. }n adolescență, Belbo Își dorește să cânte la trompetă În orchestra oratoriului din localitatea natală pentru a o impresiona pe Cecilia, o fată cam de aceeași vârstă, care e Îndrăgostită de alt băiat. Episoadele ce descriu aceste aurorale momente capătă frisonul scriiturii adevărate. Mai Întâi, lui Belbo i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
orchestra oratoriului din localitatea natală pentru a o impresiona pe Cecilia, o fată cam de aceeași vârstă, care e Îndrăgostită de alt băiat. Episoadele ce descriu aceste aurorale momente capătă frisonul scriiturii adevărate. Mai Întâi, lui Belbo i se refuză trompeta pe care și-ar dori-o intens, apoi este obligat de Don Tico să cânte la alt instrument. Totuși, Într-o ocazie solemnă, la Înmormântarea unor partizani, În lipsa titularului, i se Îngăduie să o facă pe trompetistul. }n acel cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
notă muzicală, să expieze odată cu aceasta, intuind că s-a identificat, poate pentru o clipă, fie chiar și Înlocuind pe altcineva, cu ceea ce Lacan numește „l’objet d’amour“. În mod paradoxal, pe mai multe pagini, Însuși Lacan descrie o trompetă extrasă din textul unui trubadur pentru a ilustra modalitățile de definire ale subiectului. Frustrarea de un anumit instrument/obiect poate duce la Îmbolnăvirea subiectului. Ceea ce se poate constata la modul lacanian e faptul că Belbo n-a reușit niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din textul unui trubadur pentru a ilustra modalitățile de definire ale subiectului. Frustrarea de un anumit instrument/obiect poate duce la Îmbolnăvirea subiectului. Ceea ce se poate constata la modul lacanian e faptul că Belbo n-a reușit niciodată să aibă trompeta lui; o caută de nenumărate ori În Încercarea narativă repetată, căci, nu-i așa, găsirea expresiei celei mai exacte (accesul la scriitura refuzată) ar putea duce la vindecarea de orice complex. Jacopo Belbo moare fiind convins de impotența sa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Filosofilor 5. Și Începe prin a combina acest nume 6. Judá León se dio a permulacioncs 3. BINAH 7. Nu așteptați prea multe de la sfârșitul lumii 8. Venit din lumină și de la zei 9. În mâna dreaptă ținea strâns o trompetă 10. Și, În sfârșit, altceva nu mai provine cabalistic din vinum 11. Sterilitatea lui era nesfârșită 12. Sub umbra alarum tuarum 13. Li frere, li mestre du Temple 14. Ar fi mărturisit până și că l-a ucis pe Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lângă ele, livezi de arbori de cauciuc cu frunze portocalii, roșii și cafenii. De ambele părți ale șoselei, era o explozie de vegetație: mănunchiuri de lantana În culori aprinse și trandafiri japonezi roșii-purpurii cu florile larg deschise În formă de trompetă, de parcă ar fi salutat acea după-amiază perfectă. O după-amiază perfectă irosită pentru Harry și Marlena. Autocarul intră pe o porțiune de drum neasfaltat, foarte accidentat, moment În care toți cei care moțăiau se treziră. Lulu se sfătui cu șoferul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Marius Țeicu, soarele gângav al Angelei Similea și cel isteric al Didei Drăgan, cocul Stelei Enache și ochelarii-fluture ai Evei Kiss, chițăielile inocente ale Angelei Ciochină și mormăitul languros al lui Marian Nistor. Mă trezeam binedispus, cu creierul anesteziat de trompetele lui Sile Dinicu, gata să încep, vesel și laș, o zi nouă. Zilele astea, mai noi sau mai vechi, se prăbușeau toate în spațiile libere ale copilăriei, de care, deși n-aș fi vrut, mă foloseam ca să alung uneori tristețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
științele și artele, disciplinele exacte și cele frumoase, în castroane placate în relief pe brâurile de mahon. În mijloc, plutind pe cupolă, zâmbeau doi îngeri cu sânii tari, ghipsați, perfecți, cum nu vezi în realitate: unul ținea sub braț o trompetă aurie, celălalt îi întindea o coroniță de-aceeași culoare. Se uitau la noi cu ochii scoși, împodobiți, fantomatici. Pe măsură ce festivitatea avansa, îmi dădeam seama că fotoliul în care fusesem desemnat să mă așez mi se lipise de fund; te topeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vă spun tuturor aceste lucruri fiindcă fără să știm ce se Întâmplă În jurul nostru suntem vulnerabili. Am câștigat o mare victorie. Dar, tocmai de aceea, vom avea și În viitor mari dușmani. Mergeți la casele voastre, bucurați-vă și vegheați! Trompetele anunțară sfârșitul adunării, iar participanții ieșiră pe culoar. Unii coborâră scările spre curte, alții rămaseră să discute veștile primite În acea zi. De departe, cea mai năucitoare era cea a eliberării lui Vlad. Voievodul, Împreună cu pârcălabii cetăților de la Nistru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sunt oamenii aceia. Amânăm adunarea Cuceritorilor până la rezolvarea acestei crize. * Caicele pline cu ieniceri se apropiară de corabie până la două lungimi de suliță, dar pe măsură ce pânzele erau ridicate pe toate cele trei catarge, nava câștiga În viteză. Un sunet de trompetă se auzi pe mal, iar două galere de război ale imperiului Începură să ridice ancora. - De asta Îmi era teamă... Îi spuse Morovan lui Gabriel. Marele vizir a ordonat galerelor să ne blocheze la mijlocul golfului. De aici putem scăpa, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
brad. Era un fel de muzică În toată acea Înfățișare a naturii, o Învolburare armonioasă de vârfuri, o sălbăticie care nu ascundea nici o amenințare, o sălbăticie aspră, dar și molcomă. În asemenea locuri, gândi voievodul, nu se poate cânta la trompetă, ci doar la tulnic. Sunetele n-ar fi putut fi decât prelungi, legănate, ca niște chemări venite de pretutindeni. Apoi Își dădu seama că muzica nu are legătură cu nimic din ce se Întâmplase. Și că, de fapt, Își lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ajută a reconstrui și-a împlini cu colori vii conturele istoriei noastre însemnate de cronicari, ci totodată o operă care a avut însemnătatea ei de politică practică și au contribuit a rezolva cestiunea secularizării moșiilor mănăstirești. Atât "Buciumul" cât și "Trompeta Carpaților" au fost în vremea lor ziare foarte mult citite, scrise fiind în graiul viu al poporului, cu acel bun simț și cu acea bogăție de locuțiuni și figuri cari ele abia dau un caracter curat național și propriu limbii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]