1,286 matches
-
publicare. Chiar dacă a fost „executat” într-o mare ședință plenară a CC al PCR, romanul Bunavestire a trebuit mai întâi să fie tipărit. Chiar și autori mai puțin cunoscuți, precum Virgil Mazilescu ori Paul Daian - cel care cântă acum din trompetă la târgurile de carte! - se mai legau cu lanțuri de gardul CC-ului ori al Uniunii Scriitorilor și mai obțineau unele concesii din partea cenzurii. În 1977, Mihai Ursachi a lansat zvonul că semnează protestul lui Paul Goma, iar cenzura a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o lume în alta, din real în poezie ori într-un tărâm al absurdului, cu pasaje onirice de un fior poetic intens. Ritmul alert al epicului, stilistica netrucată, concretețea și vibrația descripției sunt atuuri prezente și în romanul Serenadă la trompetă (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), apariție de succes în epocă, echivalând farmecul unui Alain- Fournier autohton. Proză tipică a tinereții explozive, Serenadă... captează trăirile juvenile din Șcheii Brașovului, cu iubiri adolescentine în descendența „Heidelbergului de altădată”, cu tristeți ploioase și o
POP-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
Romanul se va întâlni, în anii ‘80, cu Îngereasa cu pălărie verde, cartea Adinei Kenereș, iar în anii ‘90 cu Brașovul Simonei Popescu, în linia unei feminități insurgent-evocative. SCRIERI: Nu te lăsa niciodată, pref. Gh. Achiței, București, 1966; Serenadă la trompetă, București, 1969; Viața cere viață (în colaborare cu Gabriela Melinescu), București, 1974; Propuneri pentru paradis, București, 1975; Scrisori din linia întâi, București, 1984. Traduceri: Walter Matthias Diggelmann, Puțin înaintea sfârșitului, București, 1969, Isidor Ruge a fost achitat, București, 1972 (în
POP-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
absolut, baronul de Brinville, juisor cinic și amoral, nefericita actriță Aurélie, un „înger căzut”, încercată, ca și contele, de ardoare mistică pentru sublimități), scriitorul se folosește de foarte multe referințe, îndeosebi din domeniul picturii și al sculpturii. De altfel, în „Trompeta Carpaților” (1865), publică un studiu despre Theodor Aman, P. fiind unul dintre premergătorii criticii plastice românești. El s-a încumetat și în critica literară, articolele fiind reunite în volum abia în 1900, sub titlul Poeți și artiști. Sunt aici aprecieri
PREDESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
festivităților școlare. Aceste discursuri, însuflețite de simțăminte și elanuri nobile, au o elocvență caldă și convingătoare. A publicat în „Curierul românesc”, „Muzeu național”, „Gazeta Teatrului Național”, „România”, „Cantor de avis și comers”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Vestitorul românesc”, „Trompeta Carpaților”. Articolele lui conțin, îndeobște, sfaturi practice pentru lucrarea pământului, învățăminte folositoare în gospodărie sau sunt rapoarte școlare, cuvântări festive ș. a. La 1 octombrie 1843 P. scoate foaia „Învățătorul satului”, cea dintâi publicație, gratuită și oficială, destinată mediului rural. Semnând
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
Elveția, Italia, irepresibil atras de istorie și de artă. Devine, în septembrie 1870, membru al Societății Academice Române, în 1879 fiind desemnat secretar general al forului. Fără a-și părăsi cercetările arheologice și istorice, ale căror rezultate le publică în „Trompeta Carpaților”, „Românul”, „Columna lui Traian”, răspunde solicitărilor Academiei mai cu seamă în chestiunile filologice: traducerile din greacă și latină (Despre condițiunile unei bune traducțiuni a autorilor clasici în limba română, 1874), revizuirea dicționarului latinizant al lui I. C. Massim și A
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
de metafora existențială, de praguri, esențe, transsubstanțieri. Cântărețul de sticlă, poemul titular al primei plachete, rezumă metoda prin care descrierea unor sinestezii - sunetele „de sticlă” ale bluesului unui jazman virtuoz - primește reverberări magice: „și el despică arșița/ Cu pasul jaguarului/ [...] trompeta se-ntoarce spre umăr,/ vibrațiile cerului se sparg/ în mii de sunete colorate/ și oamenii aleargă desculți/ în urma picioarelor lui goale”. Dominantă într-o primă etapă este comunicarea într-un orizont epopeic, dar și cerebral încifrată - tiparul de adâncime e
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
muncii științifice, devenind în 1868 membru al Societății Academice Române. În tot acest timp și-a susținut opiniile sau și-a făcut cunoscute rezultatele cercetărilor printr-o vie colaborare la periodice din Iași și București - „Instrucțiunea publică”, „Revista Carpaților”, „Românul”, „Trompeta Carpaților”, „Analele Societății Academice Române” ș.a. La fel de interesantă este și corespondența sa, din perioada 1845-1867, cu Timotei Cipariu, George Barițiu, Iacob Mureșianu, Simion Bărnuțiu, Iosif Hodoș, Ion Ghica. A înființat și condus Societatea Transilvania, destinată susținerii tinerilor studioși din provincia
PAPIU-ILARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288680_a_290009]
-
versuri și proză. Format în epoca pregătirii mișcării de la 1848, A. este unul dintre cei mai aprinși publiciști ai vremii, colaborator la „Curierul românesc”, „Pruncul român”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „România”, „Steaua Dunării”, „Secolul”, „Dâmbovița”, „Naționalul”, „Reforma”, „Concordia”, „Trompeta Carpaților”, „Opiniunea constituțională”, „Poporul”, „Columna lui Traian”, „Națiunea”, „România liberă” și, evident, la ziarele al căror administrator era. Publicistul își afirmă încrederea în progres, pledează pentru democratizare și moralitate, apără drepturile țăranilor, are opțiuni antimonarhice. Scrie Istoria Câmpulungului, prima residență
ARICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
domn, a lui Al. I. Cuza în cele două țări române. În 1860 devine membru al Curții Apelative din București. Reapare în decembrie 1862 „Buciumul”, suspendat în decembrie 1864 de M. Kogălniceanu, dar reluat, în martie 1865, sub alt nume, „Trompeta Carpaților”. Director al Arhivelor Statului (1864), ales, în sfârșit, deputat, după tentative infructuoase, B. își continuă, periodic, excursiile și cercetările arheologice, începute în 1845. E desemnat președinte al Comitetului arheologic din București, iar în continuare, inspector al muzeelor, membru al
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
este nevoit să editeze doar trei numere pe săptămână. În același an, la 5 decembrie, ca urmare a unui aprig atac împotriva guvernului și a lui M. Kogălniceanu, B. este suspendat. Bolliac îl va înlocui, trei luni mai târziu, cu „Trompeta Carpaților”. Atitudinea ziarului este aceea a unui oficios liberal moderat. Militând, mai întâi, alături de rosettiști, începe apoi o violentă campanie împotriva „roșilor” (C. A. Rosetti, I. C. Brătianu), apărând reformele impuse de Al. I. Cuza; după puțină vreme va redeveni un
BUCIUMUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285890_a_287219]
-
T. Codrescu la început, un ziar propriu - „Noul curier român” (1871-1873), la care a colaborat și Ion Creangă. În 1874, în urma unui scandal politic, este nevoit să plece la Viena. Un timp, a fost redactor la ziarele bucureștene „Românul”, „Pressa”, „Trompeta Carpaților”, iar mai târziu, la „Timpul”, alături de M. Eminescu, I. L. Caragiale și I. Slavici, și la „Țara de Sus”. Între 1881 și 1884, a fost revizor școlar în județele Neamț, Suceava, Botoșani și Dorohoi. Scurt timp director al Școlii Normale
BADESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285535_a_286864]
-
membru al Societății „Orientul”, a primit însărcinarea de a culege, împreună cu Miron Pompiliu și N. Droc-Barcianu, folclor ardelenesc. Primele texte le-a publicat în „Foaia Soțietății pentru literatura și cultura română în Bucovina”, apoi în „Convorbiri literare”, „Noul Curier român”, „Trompeta Carpaților”, „Globul” și, în sfârșit, „Curierul român”. Procedând aidoma lui Miron Pompiliu, B. nu modifică textul, dar nici nu dă indicații asupra provenienței lui, decât cu totul sumar (cele mai multe sunt culese din Maramureș). Majoritatea textelor sunt doine (unele de cătănie
BADESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285535_a_286864]
-
dușmanului (1921), inserate inițial tot în foileton, în cotidianul „Românimea”, sub titlul Jurnalul meu sub ocupație (semnate cu pseudonimul Radu Țandără). Bazându-se pe o foarte bună memorie, reîmprospătată și prin foiletarea atentă a colecțiilor unor ziare din epocă („Românul”, „Trompeta Carpaților”, „l’Indépendance roumaine”, „Adevărul” ș.a.), Bucureștii de altădată se constituie, pentru perioada 1871-1914, la care se referă în episoade dispuse cronologic, într-o cronică fremătând de viață, colorată și densă, a unui oraș aflat în plin proces de trecere
BACALBASA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
poartă aceeași amprentă a efemerului, a aparențelor în culori stridente sub care se ascunde adevărul adevărat - o jucărie stricată, marionete țepene, peste care se revarsă amărăciunea lumii: pavilionul în care cântă orchestra este din carton, tobele-s „înfundate”, viorile „plângăcioase”, trompetele-s „surde”; publicu-i „muced, cenușiu, resemnat” și chelnerii-s „murdari”,o sirenă urlă cu spaimă pe mare și parcă din ea izbucnește „întreaga tristețe a lumii” (Balada ploilor marine). În poeziile lui C. se repetă imaginile iarmarocului și carnavalului vieții
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
cu părul încrețit, fetele păreau de la oraș. Uitându-se intimidați pe-alături, băieții dădeau mâna cu ele și râdeau exagerat, scuipând coji de semințe. - Vasilică, ce faci, mă, băiatule ? - Ce să fac, îmi merge bine. - Păcat ! Când apăru nașul, o trompetă începu a suna bășit pe sub ferestre, de trezi socrii cei mici. Nunta ieșise în uliță și bucătăresele aduseră cozonacii. Rupându-i bucăți, îi azvârliră în mulțime iar tinerii săreau să-i prindă din zbor. La ultima îmbucătură întrebau : - Cu asta
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
speriați. În Detroit, tot pe Întuneric, mama mea era la cinema. Michael Antoniou, logodnicul ei, se Întorsese la Sfânta Cruce și acum avea sâmbetele libere. Pe ecranul cinematografului Esquire pâlpâiau numere ...5 ...4 ...3 ...și Începu un buletin de știri. Trompetele sunară În surdină. Un crainic Începu să dea știrile din război. Era același crainic de la Începutul războiului, așa că lui Tessie i se părea că-l cunoaște deja; aproape că făcea parte din familie. Săptămână de săptămână, el o informase despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că Însușirile impresionante, ușor deranjante, ale chipului meu au fost cauza distragerii atenției tuturor de la complicațiile de mai jos.) Imaginați-vă pătuțul meu ca pe o dioramă dintr-un muzeu. Apăsați un buton și mi se luminează urechile ca două trompete aurii. Mai apăsați unul și Începe să-mi strălucească bărbia. Încă unul și pomeții Înalți, celești, răsar din Întuneric. Până acum efectul nu e prea promițător. După indiciile date de urechi, bărbie și pomeți, aș putea fi bebelușul Kafka. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și Phyllis Fioretos. Gus și Helen Panos. Peter Tatakis. Buickurile au plecat de pe Middlesex, lăsând În urmă un gol apăsător În sufrageria noastră. De atunci n-au mai fost mese de duminică. Nici bărbați năsoși suflându-și nasurile ca niște trompete În surdină. Nici femei care să mă piște de obraji și care arătau ca Melina Mercouri În anii ei târzii. Dar, mai ales, n-au mai fost dezbateri În sufragerie. N-au mai fost certuri și exemple și citate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vrea să văd și eu cum se face, rostește rugător. Rufus nu e atent la el. Nerăbdător, tânărul îl împinge cu umărul și se ridică pe vâr furi să vadă ce se petrece afară. — Au ieșit din arenă cei cu trompetele? vrea să știe Rufus. Că nu-i mai aud. Un vuiet prelung îl contrazice. Germanul își bagă și mai mult gâtul lung prin deschizătură: — Au apărut doi gladiatori cu măști pe față. Una e a lui Cha ron, da’ cealaltă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
subînțeles: — Cu o mie de nume. Și cu asta se despart. Fiecare cu inima grea, presimțind că nu se vor mai revedea niciodată. Dinspre arenă se aude dintr-odată cacofonia unei orchestre. Sunetul flautelor se îmbină strident cu cel al trompetelor, un corn armonizează cu orga hidraulică. Rufus încuviințează încet din cap. Muzica deschide seria duelurilor. Imediat se înalță un strigăt ascuțit. Instantaneu, i se alătură nenu mărate alte glasuri. Par să se izbească în aer unele de altele. — Ce-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Îi flutură capa pe la nări cu o mână ca să arate că-l fixase pe taur și se Îndepărtă. Nimeni nu aplaudă. Manuel se Îndreptă spre barrera, În timp ce Zurito ieși și el călare din arenă. Cât fusese Manuel ocupat cu taurul, trompetele sunaseră anunțând Începerea celui de-al treilea act - banderillas. Manuel nu fusese conștient de sunetul lor. Servanții acoperiseră cadavrele celor doi cai cu niște pânze și acum Împrăștiau rumeguș În jurul lor. Manuel se apropie de barrera ca să bea niște apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
are moț roșu și nu se umfă-n pene. Iar curcanii bunicului nu sunt albi, sunt toți negri. Să fie cocoș? Ei, cocoș! Pe ăsta-l cunoaște tare bine. E un fălos fără pereche. Bate din pinteni și cântă cu-curiguuu! din trompeta-i nevăzută, că ai zice că-i un soldățel gata de luptă. A, da! Ăsta-i rățoiul. Seamănă cu un rățoi, dar parcă-i mult mai mare decât el. Nu, trebuie să fie altceva, chiar dacă are penele, capul, ciocul și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
lângă ele, livezi de arbori de cauciuc cu frunze portocalii, roșii și cafenii. De ambele părți ale șoselei, era o explozie de vegetație: mănunchiuri de lantana În culori aprinse și trandafiri japonezi roșii-purpurii cu florile larg deschise În formă de trompetă, de parcă ar fi salutat acea după-amiază perfectă. O după-amiază perfectă irosită pentru Harry și Marlena. Autocarul intră pe o porțiune de drum neasfaltat, foarte accidentat, moment În care toți cei care moțăiau se treziră. Lulu se sfătui cu șoferul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-și palmele înroșite, cu câte un cuțit înfipt în ele. Cu gesturi iuți și abile, saltimbancii scoteau panglici multicolore pe nas și flăcări pe gură. Pitici cu zurgălăi la încheieturi și tichie conică pe cap suflau congestionați de efort în trompete disproporționat de mari. Se scălămbăiau în fel și chip, spuneau măscări și zeflemiseau cu vorbe nerușinate privitorii, trăgându-i de mânecă sau vârându-se pe sub poalele muierilor. Se făcură nevăzuți, pentru a reapărea într-o clipă, unul trăgând de un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]