485 matches
-
a semnalat că e confecționat numai din certitudini a fost dl Virgil Ierunca. Ca să nu-l ia pe sus briza realității, dl Cornea continuă să-și pună blacheuri de mercur la ciuboțelele de trestie, în care, înfundat ca motanul Jerry, tropăie necruțător. Când și când, scoate de la brâu pușcociul de soc, înghesuie în el plumbi de câlți și ochește către cine nu trebuie. Pe la începutul anului, îl urechea pe dl Vladimir Tismăneanu din scrierele căruia, prin anii ’80-’90 făcea conspecte
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Iiiih! Ihiiih! își cheamă caii din cele patru zări, se alătură lor, apoi ajunge să-i mîne din spate. Și herghelia se îndreaptă spre noi, puhoi, năvălind apocaliptic, ca-n vremea străbunului Gingis-Han, în valuri sure, negre, roaibe sau bălane, tropăind din copitele niciodată potcovite, nechezînd, cabrîndu-se, fremătînd... Și micuța urmașă a lui Ogodai-Han se oprește din galopul ei nebun, într-o cabrare spectaculoasă, cu părul răvășit și trupul aburind prin cojoc. În tot acest timp, lîngă noi fusese sacrificat un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
schimbat în ultima clipă amfiteatrul! Chipurile au manifestări cu niște oaspeți din străinătate! Nu-i nimic. Mergem în clădirea de alături!“. Nimeni nu era dispus să dea examen, stând în rândurile din față. Am rupt-o la fugă care-ncotro, tropăind pe scările în spirală... Din păcate, eu am rămas blocat, am ajuns odată cu profesorul, printre ultimii. M-am pus în prima bancă, fie ce-o fi! Profesorul și-a lăsat geanta și pachetul pe noua catedră și a reluat discursul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
tainele zilei de mâine (Viitorul vă preocupă. Viitorul vă dă insomnii), el se declară fericit de a se fi născut tocmai la Delphi și dezvăluie motorul prosperității orașului asaltat de cei dornici să-și cunoască soarta : Se îmbogățește nu pentru că tropăiți voi pe scenă, ci pentru că pescuiesc eu clienții obsedați de viitor (I, p. 13). Din punctul său de vedere pragmatic, viitorul e cea mai sigură dintre afacerile pe care mintea omului le-a imaginat vreodată, iar clienții săi sunt niște
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu zgomot, lăsând să intre un client înzăpezit până la sprâncene, cu o privire sumbră și scrutătoare: vameșul. Aoleu, șopti învățătorul, trebuie să ne descotorosim numaidecât de el. Dacă vine Constantin, n-o să aibă inima să-l trimită la plimbare. Vameșul tropăi ca să-și scuture zăpada de pe bocancii solizi și luă măturica pe care Grigore o lăsase pe tejghea ca să se deszăpezească: "Bună seara, Gogonea, unde e Grigore?" Ce ton! Pe aici pe undeva, trebuie să vină, îi spuse plictisit învățătorul și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
libertate?" Când a plecat de la Universitate, continua să-l doară capul. Vântul încărcat cu fulgi rari de zăpadă îi răcorea fața și obrajii. Se simte întremat. O țigăncușă, încotoșmănată în niște boarfe vechi, cu un coș de viorele la picioare, tropăie strigând să-ți spargă urechile: "Cumpărați floricelele! Vestesc primăvara, aduc dragostea!" Se aplecă deasupra coșului, unde violetul delicat strălucește sub vrâste albe, și alege un buchețel. Îl scutură de zăpadă și îl amușină ca un câine: Nu prea miros vestitoarele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
deasupra coșului, unde violetul delicat strălucește sub vrâste albe, și alege un buchețel. Îl scutură de zăpadă și îl amușină ca un câine: Nu prea miros vestitoarele tale..." "Ba ai matale nasul înfundat, boierule!" "Ce obraznică poți să fii!" Tot tropăind și lovindu-și palmele ca să se încălzească, țigăncușa observă cu aplomb: "Obraznicul mănâncă praznicul, boierule, timidul face treaba!" "Nu-mi mai spune boierule, sunt un fiu din popor." "Poporul are doar un fiu, boierule!" Izbucnește în râs, uite că până
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fără sens, în lumea finită de aici. Pentru o categorie de bolnavi rulează fără sfârșit filmul hăului universal și al neputinței de a se debarasa definitiv de viciile istorice ori recent adoptate. O viață invadată de cai-verzi-pe pereți ce-ți tropăie obsesiv prin urechi și te lovesc cu copitele direct în lumina ochilor. Bucuria e a paraziților și e infinită. Catastrofa e a luptătorilor și e la fel de nemărginită. Totul e dus de râpă. Abisul abisurilor! Vera își vede de treburile ei
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
infame urzeau cei doi? Cu inima grea Încercă să descifreze ce Îi rânduise soarta, dar se dădu bătut. Așa că se mulțumi să-și aștepte În tăcere sfârșitul. IV — M-au lăsat muritor de foame, blestemații, se văită starețul. Asinul rotofei tropăia mărunt alături de calul uriaș al ministerialului din Opfingen. și el, și stăpânul lui răsu flau greu, neobișnuiți cu ritmul precipitat al nobilului animal. — M-au făcut cerșetor, blestemații. Mai bine m-ar fi omorât. — Cerșetor? Nu s-ar zice, preasfinte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aceste voluminoase acoperământuri pentru cap sunt oare prinse cumva prin interior?). Traiectoria cutezătoare a acestor acrobați ai spiritului care, odată atinsă viteza de eliberare, nu mai încetinesc nici nu accelerează alura, mă lasă cu gura căscată. Uneori vezi în urma lor, tropăind cu pași repezi sau chiar alergând, femei sau fete care profită de aceste breșe și merg apoi ca aspirate de golul de aer creat. Cum se explică o asemenea capacitate de absență din contigent la aceste obuze negre cu șosete
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
SAU ADEVĂRUL ÎNAINTE DE TOATE A doua întâmplare privește tot pe niște femei, dintre cele mai tinere, mai frumușele și mai inteligente. Sunt studente în medicină, sârguitoare; umblă la cursuri, la cantină și la căminuri cu gente de piele sub braț, tropăind mărunțel. Din când în când se opresc cașicum și-ar fi adus aminte de părinți ori le-ar fi fulgerat în cap o descoperire: deschid geanta și se privesc cu mare grabă într-o oglingioară, apoi scoțând tot din aceiași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în anul 2007, în revista "Ramuri", într-un editorial: "Uniunea Scriitorilor nu este o fortăreață păzită strașnic de niște străjeri fioroși, o fortăreață ce se cade să fie asediată pentru a fi cucerită. Mesajul celor dinăuntru pentru cei dinafară, care tropăie plănuind un asalt sângeros, e foarte clar: cetatea nu trebuie atacată și distrusă, în ea se poate intra firesc, nu are porțile ferecate. Dar pentru reformă e nevoie de participarea ambelor părți; și cei dinăuntru să descuie poarta, dar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Își petrecea cel puțin jumătate din timp la bulău pe Insulă, efectuînd cele cinci luni și douăș’nouă de zile pentru dat cu jula. În seara asta Herman se dăduse pe „nemb” și capul Îi tot cădea pe tejghea. Whitey tropăia În sus și-n jos de-a lungul barului după cineva să-i facă cinste. Băieții din bar stăteau imobili și Încordați, strîngînd paharele În mîini și vîrÎndu-și iute restul În buzunare. L-am auzit pe Whitey spunîndu-i barmanului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
isteț, Si cinstit și îndrăzneț. Ion Roată se numea, Si povestea-ncepe așa: Ion Roată: Ba eu, să vă spun cinstit, Mai nimic n-am priceput. Să ne punem noi, prostimea, Colo-n rând cu boierimea? Că țăranul când merge, tropăiește, Și când vorbește, hodorogește. Boierul: Ba nu, acum s-a dus vremea Când boierii porunceau, Si țăranii ascultau. Astăzi spunem fără frică De la Vlădica pan’ la opinca De-s nevoi și datorii Sau drepturi, sau bucurii, Luăm povară toți pe
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
chiar el, Biță. Când nouă, celor obișnuiți, ni se părea că e liniște, pe el îl dureau timpanele de zgomot. Tipul cu pricina percepea orice foșnet ca pe un zgomot formidabil. Și când pășea musca, lui i se părea că tropăie. Era în stare să audă de la nu știu câți kilometri foșnetul frunzelor în pom ori ce-și spun doi oameni care stau de vorbă. Și plutirea norilor pe cer pentru el se transforma în sunet puternic, era audibilă, totul era pentru el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
justițiari și imaculați cei care vor să știe cât de demn m-am purtat în comunism, voi fi foarte îngăduitor cu ei. Ca să fii deștept, nu-i suficient să nu te naști prost. Mai trebuie să fii iertător, să nu tropăi cu bocancii de firmă în viețile oamenilor și, mai ales, să nu măsori virtutea cu același metru cu care măsori treptele de la fundațiile sponsorizate de Soros. Potriveala Trei din patru chestii se potriveau: casa avea coloane - sau, mă rog, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu morți în jur cât vedeai cu ochii. Unii oameni sunt o sursă permanentă de zgomot. Așa s-au născut, așa le e scris lor, să nu se simtă întregi decât dacă o țin într-un scandal, dacă trântesc lucrurile, tropăie, grohăie, vorbesc toți odată; sunt exagerați și când dorm. La orice soluție m-aș fi gândit, până la urmă, tot otrava mi se părea cea mai scuzabilă. Într-o zi, s-au mutat. Mă pregătisem pentru un calvar de durată, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
tocmai mi se învârtea prin cap în palmă. Cu condiția, bineînțeles, să-mi împrumute pentru câteva clipe un pix. Aceștia au fost cei mai expliciți: „La pensia noastră, de unde pix?“. Ca la un semn, prin creier au început să-mi tropăie tot felul de gânduri negre și antiromânești. Dar și altele despre lumea în care trăim, despre soarta ingrată a indivizilor cu idei, despre sfârșitul civilizației și așa mai departe. Deși în București există o mulțime de parcuri, iar eu întrebasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
totuși ceva. Și ce parlamentar băgăcios și agresiv fusese! Probabil că aceasta e definiția politicianului: există cât timp dă din coate și vorbește, câtă vreme nu poți să-l eviți, atât cât reușește să ți se bage în suflet, să tropăie cu funcția lui publică în cotidianul tău privat. Un mare intelectual acordă trei interviuri scurte într-o viață și jumătate, iar vorbele pe care le rostește ajung înțelepciuni de patrimoniu. Deputatul turuie mai multe mandate și nu naște nici o frază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se oprea de fiecare dată la intrare. Atunci lucrurile au început să se clarifice. Dar ce motive aveau acești oameni ca să-mi facă rău? Cu Dosoftei am avut probleme încă de la început (din 1978 când m-am mutat), dădeau petreceri, tropăiau toată ziua până târziu și nu puteam să dorm, băteam și eu în perete, iar la un moment dat mi-a izbit cu piciorul în ușă, era băut și a sărit la bătaie. L-am dat în judecată, aveam și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
ei! Degeaba va veni un Eugen Lovinescu să le spună că nu e cazul săl acuze pe Arghezi de pornografie, că „singura pornografie în artă este lipsa de talent“. Rinocerii de ieri, ca și cei de astăzi, vor continua să tropăie neabătuți. În momentul de față, cele mai multe televiziuni de la noi nu sunt nimic altceva decât niște facțiuni beligerante. Singurul lor rost de-a exista este să fie aruncate în luptă. Lupta politică și de fapt pentru pozițiile de putere pe care
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
asemănător mai degrabă cu un mistreț decât cu un porc de casă (pecari! Îmi amintesc creatura de la un joc de cărți cu animale din copilărie). Cobor în mâl și merg către fata mirată în timp ce pecari-ul se repede spre mine tropăind cu picioarele scurte și greoaie. Fata îl interceptează, îi dă un șut răsunător și animalul se retrage câțiva metri privindu-mă în continuare cu vrăjmășie. Dacă ar fi om m-ar înjura, porc fiind cred că mi-a pus mie
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
e debil și libidinos, o aberație, dar măcar e o aberație de libertate, cum ar spune Academia Cațavencu. Probabil că mulți dintre cei 7.550.000 de romîni care au intrat să-l vadă au rîs, au fluierat și au tropăit de la un capăt la altul, simțind că în Romînia e la fel de bine ca în orice altă țară, iar în ceea ce mă privește, prezența acestui film îmi dă un sentiment ceva mai bun față de întregul clasament. Nici cu numărul 8 Haiducii
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
malefică, pentru că demonologia privilegiază inversiunile. Reacția lui Lefter are ca și în celelalte episoade caracte- risticile unei crize de isterie : „ș-a-nceput să se jelească, să se bată cu palmele peste ochi și cu pumnii în cap și să tropăie din picioare, făcând așa un tărăboi, încât a trebuit bancherul să ceară ajutorul forței publice ca să scape de d. Lefter...”. Discursul său îl știm, este la rândul lui un decalc după discursul politic de gazetă gen Răcnetul Car paților. Îl
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
acest tunel cufundat În beznă, unde mai Întârziam un pic ca să ascult muzica din urechile mele - acea vibrație singulară atât de familiară băiețașilor ascunși În cotloane pline de praf - și după aceea, cuprins de o delicioasă panică, o zbugheam rapid, tropăind În patru labe, spre capătul Îndepărtat al tunelului, dădeam pernele la o parte și eram Întâmpinat de rețeaua de raze de soare de pe parchet, sub Împletitura de trestie a unui scaun vienez, și de două muște jucăușe care se așezau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]