844 matches
-
ca niște vârtejuri de buruieni, vuind prin camerele din Middlesex. Părul ca o tornadă neagră, Învârtindu-se În jurnalul filmat de un amator. Părul atât de vast Încât părea să posede propriul lui sistem climatic, pentru că vârfurile, uscate și despicate, trosneau de electricitate statică, În timp ce mai spre interior, aproape de pielea capului, atmosfera devenea caldă și umedă, ca Într-o pădure tropicală. Părul Desdemonei era lung și mătăsos, dar eu moștenisem soiul mai țepos al lui Jimmy Zizmo. Pomada nu reușea niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Pervazul era plin de sticle goale de bourbon. Pereții erau acoperiți cu fragmente Îngălbenite din ziarul local, știri despre concursuri de pescuit și de carting. Mai era și o știucă Împăiată, cu gura căscată. Pentru că avea prea puțin kerosen, lampa trosnea. Lumina avea culoarea untului, iar ghirlandele de fum Îngroșau aerul. Era o lumină de bârlog de opiomani și se potrivea, căci Rex deja scosese din buzunar o țigară cu hașiș și o aprinse cu un chibrit. Rex stătea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pătat de sânge, dar rănile îi fuseseră deja cusute și îngrijite de Sarah Medico. Părul îi era murdar și fața lividă, iar pe ea avea o expresie senină de împăcare. Era inconștientă. Pieptul i se urca greu când respira și trosnea ușor când cobora. Își încrunta ușor sprâncenele uneori, atunci când în corp i se mai trezea vreo durere ce nu putea fi adormită de morfina la care era cuplată. Când o văzu, furia și tot ce era în sufletul său se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Plescăie de câteva ori din limbă, ca să și ascundă curiozitatea. Cască zgomotos și se întinde leneș. Apoi cască din nou. Se freacă somnoros la ochi. Între două căscături, o întreabă cu indiferență în glas: — Și ce ți-a zis Flaccus? Trosnește ostentativ din fălci. În realitate, trepidează de ne răb dare. E musai să-i înșele însă vigilența. Mi-a vorbit de un prieten de-al său..., nu... o simplă cu noștință, se corectează ea repede. — Cine? face adormit Augustus. — Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
flagrantă. Și criminală. De aceea a plecat. Suspină adânc. Până la urmă și gestul lui a fost inutil. Căci lumea este condusă de un destin inexorabil și impersonal, căruia uite că și el i-a căzut victimă. Tapiseria din dreptul ușii trosnește ușor. — Au sosit și te așteaptă în atrium, Nero, îl aude spunând pe Aelius Seianus. Tiberius Nero clipește buimac. Cine îl așteaptă? Își amintește imediat. Aici nu e în campanie, ci la Roma. De la primele ore ale dimineții, toată lumea - cu excepția
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lumea-n promoroacă, Ce sate și câmpie c-un luciu văl îmbracă; Văzduhul scânteiază și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar. Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghiază, O cucuvaie sură pe una se așează, Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca, Și străveziul demon prin aer când să treacă, Atinge-ncet arama cu zimți-aripei sale De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână, Și prin ferestre
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
învinși și i-a ajutat să scape. Stăpânul nu uitase una ca asta și poate că de aceea le dăduse tocmai pământurile acestea sălbatice în locul domeniului de la Kurokawa. Așa credea tatăl lui. Vreascurile pe care samuraiul le aruncase în foc trosneau amintind de văicărelile și de bombănelile tatălui și unchiului său pentru deserviciul ce li se făcuse. Ușa bucătăriei se deschise și apăru soția samuraiului, Riku. Femeia îi servi pe cei doi cu sake și supă miso în boluri făcute din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care îl zăreau pe chipul misionarului. Tanaka îi îndemnă pe ceilalți, ca pentru a arăta că de acum el era cel care dădea ordine în locul lui Velasco: Atunci, hai să mergem! Curând o să apună soarele. Lăsând în urmă hambarul ce trosnea din toate încheieturile sub limbile mistuitoare ale flăcărilor, japonezii porniră di nou la drum, înaintând cu urechile ciulite prin crângul întunecat de bananieri. Printre trunchiurile albicioase, se zăreau petece de cer înăbușitor și dealuri de măslini ce păreau niște pisici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la gândul că feciorul său drag, singurul moștenitor, se rostogolise în cine știe ce prăpastie sau fusese ucis de tâlhari, sau sfâșiat de lighioanele văgăunilor. “Cine știe ce zimbru l-a spintecat gândea el, cine știe ce urs l-a strâns în brațe de i au trosnit oasele”. Ca să mai uite de amar Negură-Împărat căuta tot felul de cazne și desfătări. Parcă tot vânătoarea era cea mai crâncenă, că-i fura gândurile, îi mai astâmpăra dorul și jalea. Din zorii zilei, până în faptul nopții, bătea bătrânul coclaurile
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vorbesc două limbi diferite. Dar când și când, Walter se gândea la blestemul pe care-l reprezentase limba engleză pentru familia lui. Oare el urma? Cum se va Întâmpla? Și când? Autocarul se oprise. Încet-Încet, se treziră și prietenii mei trosnindu-și gâturile amorțite. Walter se ridică: — Mă tem că nu ne-am oprit să facem poze. Acesta este un alt punct de control. Vom rămâne aici o jumătate de oră sau mai mult. Pentru siguranța și protecția dumneavoastră, v-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
i-ar fi făcut vechi de șase sute de mii de ani. Nu Îi stătea În fire să mintă; numai că se Înfuria când cineva Încerca să o intimideze. În sufletul ei, era un ghem Încărcat cu electricitate statică, plesnind și trosnind, deși părea a fi ușor de dominat. Însă nu avea atitudinea supusă a celor biciuiți și condamnați. Rămânea verticală, cu capul sus. Dar nu se apăra, stătea ca o pisică, cu urechile blegite, gata să țâșnească la prima provocare. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Privește fix În sus, Înregistrând fulgii de cenușă care se ridică În fumul auriu și cuvintele scrise cu roșu. Urechea camerei ascultă imparțială, Înregistrând ca un simplu martor bolboroselile și țipetele, foșnetele și suspinele, din când În când lemnul care trosnește consumat de foc. Împachetează aceste ultime momente, punându-le la păstrare, Într-o memorie care duce Înapoi În trecut, dar Într-o zi se va derula Înainte. La asta se uita Harry. Se lăsase absorbit de lumea aceea și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
însă, cu toate că se depărtaseră, zgomotul crescu în intensitate. Se întoarseră amândoi și rămaseră înmărmuriți în fața imaginii la care se așteptau cel mai puțin. Iarmarocul era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mult pe loc, parcă special ca să simți la un moment dat, tu ditamai masculul feroce, că nici nu mai ai aer. Cred, că dacă ai sta atunci într-o cameră numai cu bărbați, ai auzi pe ici, pe colo, cum trosnește amețitor, testosteronul. Atâta tinerețe și feminitate, ar da oarecari idei până și unui bătrân general de brigadă ,ieșit la pensie din secolul trecut. Totuși, cică orice minune nu ține mult, așa că și de data aceasta, se adeverește vechea vorbă, în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
junghiuri săgetându-i gâtul și pieptul, astfel că preferă să renunțe. Relaxându-se, își dădu seama că se găsea înfășurat într-o pătură sau poate chiar în mantaua sa. Un miros de fum de lemn ajungea până la el și auzea trosnind undeva un foc; foarte curând, observă o lumină roșiatică pâlpâind slab, ceea ce îl ajută să înțeleagă că se afla într-un spațiu închis, destul de mare - o clădire de piatră, mai exact, cu tavanul înălțat pe grinzi mari de lemn. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din piatra cenușie cu care țăranii se aprovizionau din munții dimprejur, erau înnegrite de foc, dar, cu toate acestea, majoritatea încă în picioare; însă acoperișurile de ardezie se prăbușiseră înăuntru împreună cu bârnele în flăcări, care ici și colo încă mai trosneau. Aerul era îmbibat de mirosul acru al fumului și de acela al cărnii arse. Romanul se găsi curând în centrul zonei, nu prea mari, care până atunci fusese punctul unde se aduna comunitatea minusculă: fără îndoială, un clan de coloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Iar când pleacă și mă lasă Doru-n suflet mă apasă. Și mă iau răcori în spate Inima-mi n-o simt că bate, Aprind candela și-n sine Mă rog să le fie bine. Sunt de toate frământată, Ca focul trosnesc de- odată, De parcă aș fi pământul Fără ploaie, bate vântul. Sufăr vreme-ndelungată, Vreau în ușă iar să-mi bată Să-i am iarăși lângă mine Dorul meu să se aline. ÎMI VINE UNEORI SĂ PLÂNG Îmi vine uneori să
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
însă, cu toate că se depărtaseră, zgomotul crescu în intensitate. Se întoarseră amândoi și rămaseră înmărmuriți în fața imaginii la care se așteptau cel mai puțin. Iarmarocul era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
franțuzească iar pentru orchestră două sticle cu vin. Ospătarul, cunoscându-și bine meseria și nu mai puțin clientul, frapă sticlele o perioadă de timp, apoi Înfășură una intr’un șervet de un alb inmaculat, În timp ce, cu o ceremonie bine studiată trosni dopul sticlei jonglând de câteva ori de o așa manieră Încât, biata sticlă scăpă ca prin minune să nu fie făcută țăndări, după care umplu paharele urându-le o seară plăcută... În prealabil, Tony Pavone se abținuse să nu consume
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai nesigur! Avea o senzație nelămurită a cavității bucale În timp ce respirația Îi era tot mai anevoiasă! O sudoare rece Îi brăzda fruntea, fiindu-i frică...! Cu ochii puternic injectați privi cu teamă platoșa de ghiață, Încremenind. Uriașa carapace dansa ondulatoriu, trosnind infernal!! Puțin mai lateral un pește crap de dimensiuni uriașe birui Învelișul masiv de ghiață al lacului, se avântă În aer cu masive iceberguri ce alunecau pe spinarea lui solzoasă, făcând un zgomot infernal...! Tony Pavone avea să facă constatarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
patru Emisfere ale orașului. Majoritatea lor inundă piețele orașului În căutare de orice lucru, În timp ce unii patroneză restaurante specifice În care dacă ai Îndrăzneala să consumi preparatele lor culinare condimentate cu perseverență de bucătar ei bine, după primul dumicat, Îți trosnesc măselele de usturime...având senzația unei tentative de otrăvire; In partea de jos a Manhattăn-ului, În apropiere ce Centrul Financiar al orașului și a-l lumii, se află Bazarul Chinezesc. Dacă din Întâmplare nimerești direct În acel perimetru, nu poți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În urmă o dată. Din tufe se vedeau părul roșu și nasul gros. Regretabil, nu exista nici o șansă să ia cămașa. Șosetele Împuțite de lână da. Pe acelea le dorise rău. Era prea slăbit ca să care prada departe. Șezuse sub copacii trosnind de iarnă și mâncase pâinea neamțului. Cu ea, luase zăpadă În gură ca să ajute la Înghițit, care era dificil. Nu avea salivă. Lucrul fără Îndoială că s-ar fi Întâmplat diferit altuia, unui om care mânca, bea, fuma și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a treia În șirul din stînga. Nu se vedea de o altă mașină, așa că n-am zărit-o imediat. CÎnd, În cele din urmă i-am depistat botul, am auzit pe cineva venind În goană spre mine, dinspre gheretă. Pietricelele trosneau sub pașii apăsați. Oare Îmi mai cere bani?... Fața-i era toată un zîmbet pe cînd mă măsura din capi pînă-n picioare. Avea o licărire stranie În priviri. Era subțirel și paltonu-i atîrna de pe umerii largi, drept În jos, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
văd dacă mai apare și altcineva. M-am așezat pe o banchetă pe hol și mi-am omorât timpul urmărind ce se întâmpla în camera de vizavi. Opt tineri împătimiți - în două rânduri de câte patru - băteau din picioare și trosneau, cântând: — O să-mi spăl asta - POC! - din păr, o să-mi spăl asta - POC! - din păr, o să-mi spăl asta - POC! - din păr și o să-l trimit la plimbaaare. În timp ce cântau, un bărbat mai în vârstă, atletic, le zbiera indicații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fața, ținând-o luminoasă și palidă, în orașul închis în inima întunecată a musonului. În timp ce făcea asta, îl simți pe Sampath lovind-o în burtă. Inima îi tresări, prinzând ritmul. O lovea din ce în ce mai tare. Prunul din curte să clătina și trosnea. Ploaia se scurgea prin părul lui Kulfi, spălându-i fața. Soțul ei zbieră: — Pleacă de lângă fereastra deschisă. Nu-i dădu nici o atenție. O înfășură într-o bucată de plastic, dar ea o scutură jos. Ploaia cădea în rafale puternice, măturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]