837 matches
-
am început să mă familiarizez cu Biblioteca, în vraja ei. Eram precum un copil neastâmpărat care zburdă într-un ținut cu minunății, cu ademeniri, cu bucurii și uimiri ascunse, speriat, derutat de neputința alegerii. Mulți ani am hălăduit în Bibliotecă trufaș, cu o semeție a ignorantului. Sfidam tainicele ei legi, credeam că ignoranța mea este mai puternică decât misterul ascuns, că voi putea zburda la nesfârșit, în necuprinsul ei. Că nu mă voi pierde niciodată. Că voi sfârși prin a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Penélopei Aldaya În capul scării l-a Însoțit de-a lungul primelor săptămîni petrecute la colegiul San Gabriel. Noua lui lume avea multe inechități, și nu toate Îi erau pe plac. Elevii de la San Gabriel se comportau ca niște prinți trufași și aroganți, iar dascălii lor păreau niște servitori docili și cultivați. Primul prieten pe care Julián și l-a făcut acolo, În afară de Jorge Aldaya, a fost un băiat pe nume Fernando Ramos, feciorul unuia din bucătarii colegiului, care nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o trăsură, duminica, În toiul dimineții, oferind astfel spectacolul babilonic al depravării În fața ochilor tuturor copilașilor nestricați ce se nimereau pe Paseo de Gracia, În drum spre slujba de la ora unsprezece. PÎnă și ziarele se făceau ecoul privirii semețe și trufașe a negresei, care contempla publicul barcelonez „așa cum o regină a junglei s-ar uita la o ceată de pigmei“. Pe vremea aceea, febra modernismului deja mistuia Barcelona, Însă Jausá le-a indicat În mod limpede arhitecților pe care Îi angajase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să mai stea pe gînduri, se prezentă la birourile pe care consorțiul Aldaya le avea pe Paseo de Gracia și ceru să-l vadă pe don Ricardo. — Și pe cine am onoarea să anunț? Întrebă un lacheu cu o mină trufașă. — Pe pălărierul său personal. Don Ricardo Îl primi, oarecum surprins, Însă bine dispus, crezînd că, poate, Fortuny Îi aducea o factură. Micii comercianți nu ajung niciodată să priceapă cum e cu protocolul banilor. Spune-mi, ce pot face pentru dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca Oamenii din Început și curcubeu se rotea în zările sale. Când trecea înflorea fiorul dragostei pretutindeni. Se unduia în liniște pe răsărituri, pe orga culorilor... Lumina din el era Sărbătoare Veșnică. Nici o suflare nu-i umbrea cărările, nici un gând trufaș nu-l prindea. Se ducea în apele vii ale Împărăției sale și se scălda în Neînceput. Odată plăsmui din gând o cocă ce avea în compoziție Iubire, Adevăr, cântec, mireasmă și Cartea Înțelepciunii. O trecu prin Soare ca să crească, o
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
ori v-ați primejduit viața pentru această crudă frumusețe, câtă amărăciune ați încerca s-o vedeți sacrificându-vă pe toți tânărului țăran care este Medor! Acolo, sub acoperișul scund al casei unui cioban, flacăra iubirii a fost aprinsă pentru această trufașă domniță. Ea a luat-o pe soția gazdei să-i țină loc de mamă, pe țăran și pe copiii acestuia de matori și s-a căsătorit cu fericitul Medor. După nuntă, Angelica dorind să-și învestească soțul cu suveranitatea țărilor
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
bobocii mândri sau florile învolte ale trandafirilor de toate soiurile și culorile, sau te opresc din cale buchetele mărețe de liliac alb sau mov, cu florile simple sau bogat bătute! Boschetele gingașe, ce parcă ascund taine de nedezlegat, își înalță trufașe crengile, împletindu-le în baldachine, pe sub care treci înfiorat de plăcută și neobișnuită emoție, de parcă ai trece pe tărâmul poveștilor din "O mie și una de nopți"! Lacul albastru-verzui oglindește siluetele plopilor înalți, ale stejarilor, arțarilor, brazilor și molizilor, ienuperilor
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
al Moldovei, cuprinzând Cetatea Albă și câmpiile de dincoace de Nistru, văile Prutului, Siretului, Bârladului, și, mai nou, Bistriței, și se sprijineau de zidul Carpaților. Dincolo de acel zid nu se afla decât prietenia slinoasă a lui Laiotă Basarab și ezitarea trufașă a lui Matei Corvinul. Dar direcția principală de Înaintare rămânea, deocamdată, Valea Siretului, pe malul drept. Acolo se afla Ștefan, cu oastea lui ridicolă de nici zece mii de oameni, și aceia pedestrași. Până când Ștefan nu avea să fie prins și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia. $3 1. Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. 2. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie, 3. fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrînați, neîmblînziți, neiubitori de bine, 4. vînzători, obraznici, îngîmfați; iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu; 5. avînd doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85052_a_85839]
-
absorbire destul de puternică pentru a-i schimba atitudinea calmă, aproape placidă. Buna Lina avea aerul ei de doctor, cel de zile mari. Bine observase Mini că verișoara și conacul ei îi erau foarte de aproape Linei. De mirare! Nimfa asta trufașă, așternută nesățios pe patul acelui amor conjugal, nu avea nimic comun, în făptura și traiul ei, cu biata Lina, înghesuită grăsun în umerii ei și a cărei viață era o abnegație permanentă către păcatele altora: la spital, la dispensării, în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
au făcut în chip nelegiuit, și de toate cuvintele de ocară, pe care le-au rostit împotriva Lui acești păcătoși nelegiuiți." 16. Ei sunt niște cîrtitori, nemulțumiți cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufașe, și slăvesc pe oameni pentru cîștig. 17. Dar voi, prea iubiților, aduceți-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos. 18. Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85107_a_85894]
-
Mea, zice Domnul. Și mai întrebați: "Ce-am spus noi împotriva Ta?" 14. "Ați zis: "Degeaba slujim lui Dumnezeu, și ce am cîștigat dacă am păzit poruncile Lui, și am umblat triști înaintea Domnului oștirilor? 15. Acum fericim pe cei trufași; da, celor răi le merge bine; da, ei ispitesc pe Dumnezeu, și scapă!" 16. Atunci și cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, și a ascultat; și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
18. Și veți vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit și cel rău, dintre cel ce slujește lui Dumnezeu și cel ce nu-I slujește. $4 1. "Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toți cei trufași și toți cei răi, vor fi ca miriștea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oștirilor, și nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. 2. Dar pentru voi, care vă temeți de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
tocmai acest detaliu m-a determinat să i le dau totuși: îmi ia numărul și pierd pe urmă o groază de timp să mă duc la circa sectorului 4. ― Mă urmați până la primul stop, zice individul plin de sine și trufaș se îndepărtează cu actele mele în mână silindu-mă să-l urmez. Trebuia, altfel, cum am spus, să umblu eu pe urmă pe la miliție să-mi caut actele, dacă nu lămuream atunci incidentul. Ne oprim la milițianul care regla, pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în apropiere, pe Strada a Patra. Dimineața, în mahalale se auzeau imnurile slujbelor religioase din Templul Honno, iar seara, clopotul bisericii răsuna pe alei. Poarta Templului Honno era foarte impunătoare, iar călugării care locuiau acolo mergeau pe străzi cu expresii trufașe, însă misionarii, când treceau, se arătau umili și prietenoși cu localnicii. Văzând un copil cu plăgi pe față, îl mângâiau pe cap și-i explicau cum să și le trateze; dacă auzeau că cineva era bolnav, vizitau persoana. Se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
insulte și blesteme. Ofițerul îi astupă gura cu pământ. Biciuind burta calului, soldații porniră grăbiți cu prizonierul, spre tabăra lui Hideyoshi. În aceeași noapte, un ascet muntean fu oprit de altă patrulă. Spre deosebire de stilul smiorcăit al falsului muzicant, călugărul era trufaș. — Sunt discipol al Templului Shogo, anunță el arogant. Noi, asceții de la munte, mergem, adeseori, toată noaptea fără a ne odihni. Mă duc unde poftesc, cu sau fără cărare. Cum vă permiteți să-mi puneți întrebări vulgare, cum ar fi, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
generalii cei mai înalți în grad primiră între trei și cinci mii. „Ce vreau?“ se tot întreba Mitsuhide. „Să conduc națiunea!“ sosea răspunsul, dar avea o sonoritate găunoasă. Trebuia să recunoască, în sinea lui, că niciodată nu îmbrățișase asemenea nădejdi trufașe, neavând nici ambiția, nici capacitatea necesară. Tot timpul, avusese numai un singur motiv: acela de a-l ucide pe Nobunaga. Dorințele lui Mitsuhide fuseseră astâmpărate de flăcările Templului Honno, iar acum nu-i mai rămăsese decât o pasiune atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acea dimineață, cu toate complicațiile sale, îi fusese raportat, în amănunt, lui Katsuie. Când, nu peste mult, Genba îl însoți pe Shogen la tabăra lui Katsuie, acesta din urmă îi aștepta așezat pe scăunelul său de general, cu o expresie trufașă. Katsuie arăta întotdeauna demn, indiferent de situație. Shogen fu primit imediat. — De data asta, ai dat greș, Shogen, începu Katsuie. În timp ce-și arăta adevăratele simțăminte, avea pe chip o expresie ambiguă. Toată lumea spunea că unchiul și nepotul Shibata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în a confunda legătura de sânge dintre unchi și nepot cu relațiile solemne ale comandantului cu subordonatul său. Acum, Katsuie înțelegea perfect. Tot Genba fusese și cauza revoltei fiului său vitreg, Katsutoyo, la Nagahama. Și auzise despre comportamentul neplăcut de trufaș al lui Genba față de Maeda Inuchiyo și nimeni altul, pe câmpul de luptă din Noto. Chiar recunoscându-i aceste defecte, Katsuie era totuși sigur că Genba era altfel decât majoritatea. — Ah, dar acum tocmai aceste calități s-ar putea dovedi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trei drumuri... care acele locuri le-au cumpărat binecinstitorul părintele nostru, Io Vasilie voievod” - am recitat eu spusele lui vodă. --Și acum - a reluat vorba bătrânul - să vedem ce e cu acea “Sfânta noastră rugă nou-zidită”. Ștefăniță Lupu e cam trufaș, lucru dovedit chiar de el însuși: “Sfânta mănăstire a fost întâi făcută și zidită de Zota fost vistiernic și nu a terminat-o, ci a rămas de multă vreme... pustie și începuse și biserica să se risipească și era un
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
fost pregătite pe banii lui Petru (Șchiopu) voievod”. Aron vodă însă nu pomenește nimic despre aceasta, fiule. Trufie domnească, părinte. Dacă ar fi singura manifestare de trufie n-ar fi mare lucru, dar au fost și alți voievozi, chiar mai trufași... Să-l asculți pe Gheorghe Duca voievod cum spune că a ridicat mănăstirea Cetățuia „din pajiște”, deși acolo a existat o zidire străveche, pentru că nu degeaba i se spunea locului Cetățuia. Nu se lasă mai prejos nici Ștefăniță Lupu voievod
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să prinzi dedesubturile hrisoavelor domnești. Nu mă pot mândri cu acest lucru și nici n-aș face-o. Să nu te aștepți la laude din partea mea pentru modestia ta, fiindcă un om cu frica lui Dumnezeu nu trebuie să fie trufaș. Intrăm în curtea mănăstirii și căutăm un loc potrivit pentru a ne așeza să stăm în liniște. Când toate au fost la locul lor, i-am amintit călugărului că la 6 noiembrie 1618 (7127) „Io Radul (Mihnea) voievod” spune: „Am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fruntea cu mâna, mâna tremura, dar își reveni, regăsi cuvintele și mutra. — Poate ți s-a spus sau îți amintești... Sonia, pisica aceea neagră care a aprins deșertul sfânt... Tavi a fost înamorat de Sonia, sora dumitale. Tavi tresări, înălțând, trufaș, capul. Mâna maternă coborâse însă deja, la timp, pe grumazul său puternic, lucios. — A suferit din cauza ei. L-a tulburat. L-a mușcat... ce să mai ocolim cuvântul. N-a mai scăpat. Un tânăr extrem de sensibil, reține. Un tânăr deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Grecia, da, singura Înfrângere cunoscută de Neamul Rusesc... - Ne Întoarcem la profesorul de istorie? - Ne Întoarcem. După ce a regretat că, tot „liberând” Polonia, n-au ajuns până la Elba, zice: «Am liberat pământurile noastre din Bielorusia și Ocraina, cele pe care trufașul Leah ni le răpise!» - Dar cu Basarabia? Ce-a zis de Basarabia? - Mai bine nu-ți spun - ce, n-avem noi, proștii noștri, daco-romani, să ne facem sânge rău și cu proștii-proștilor altor neamuri: Ucrainenii? - Atenție la ce spui: ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cuiva, atunci proverbul ăla cu „răzbunarea e o mâncare bună când e rece“ sună reconfortant, dar nimic nu se compară cu satisfacția instantanee pe care o ai atunci când îți iei revanșa, indiferent cât de insignifiant ar fi. Julia a pufnit trufașă. — Oamenii ar trebui să se ridice deasupra unor astfel de necesități. Sunetul zgomotos al suflării nasului s-a auzit chiar atunci ridicându-se de sub masa unde Susan se îngropase, în căutarea unei batiste, Susan a ieșit din nou la lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]