45,634 matches
-
rănile dar nu și-același timp înfrigurați ne privim în oglindă vedem un chip ridicol și dragostea rîde de noi într-o bună zi dragostea se uită și ea în oglindă cu nasul ei de Pinocchio și rîde de sine. Trupul tău Trupul tău: o sală de clasă plină cu elevi neastîmpărați unii ascultă alții visează unii citesc alții șoptesc măscări din cînd în cînd sîngele îmbujorează ferestrele aidoma Soarelui oasele scot rîsete de copii. Scriptică Să scrii să cauți să
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
nu și-același timp înfrigurați ne privim în oglindă vedem un chip ridicol și dragostea rîde de noi într-o bună zi dragostea se uită și ea în oglindă cu nasul ei de Pinocchio și rîde de sine. Trupul tău Trupul tău: o sală de clasă plină cu elevi neastîmpărați unii ascultă alții visează unii citesc alții șoptesc măscări din cînd în cînd sîngele îmbujorează ferestrele aidoma Soarelui oasele scot rîsete de copii. Scriptică Să scrii să cauți să plictisești să
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
încearcă să scânteieze cuvinte, piatra și cenușa amarnic le-ndoaie, încearcă să scânteieze cuvinte. Eu stau la hotarele morții ca azi după ieri. De ieri nu pot vorbi decât bătrânii și piatra care i-a văzut. 6. Speranța într-un trup și un suflet toate ale ei, speranța întrupată și însuflețită, să nu-mi cadă ca urâta ploaie resemnată, pustie, lacrima pieirii. Speranța zgribulind în ploaia tristeții, noi, în noiembrie, amăgiți, departe, uitând aproape firul de iarbă, abia crescut prin amândoi
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
Aura Christi Lecția lui Porfiri Petrovici Basta. Am atins desăvârșirea: locuiesc într-o sferă de iederă. O, ce forfotă, ce vacarm de pomină e aici! M-ai smuls din mâna iadului, Doamne. Ca o bufniță printre dărâmături, pe marginea trupului am respirat un timp. În sfârșit, am dat bir cu fugiții. Sunt departe de trup. Peste șapte mări, șapte țări sunt. Și fug. Și tot fug. Am lăsat trupul în urmă. El îngrașă durerea; eu o alint și o laud
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
de iederă. O, ce forfotă, ce vacarm de pomină e aici! M-ai smuls din mâna iadului, Doamne. Ca o bufniță printre dărâmături, pe marginea trupului am respirat un timp. În sfârșit, am dat bir cu fugiții. Sunt departe de trup. Peste șapte mări, șapte țări sunt. Și fug. Și tot fug. Am lăsat trupul în urmă. El îngrașă durerea; eu o alint și o laud în tratate savante roase de acarieni, citite de vânt, exotice plante... El e mielul crud
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
din mâna iadului, Doamne. Ca o bufniță printre dărâmături, pe marginea trupului am respirat un timp. În sfârșit, am dat bir cu fugiții. Sunt departe de trup. Peste șapte mări, șapte țări sunt. Și fug. Și tot fug. Am lăsat trupul în urmă. El îngrașă durerea; eu o alint și o laud în tratate savante roase de acarieni, citite de vânt, exotice plante... El e mielul crud, pregătit. Mielul prostit. Da. Trupul - cobaiul, navigând prin râuri de sânge. M-am dezbrăcat
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
țări sunt. Și fug. Și tot fug. Am lăsat trupul în urmă. El îngrașă durerea; eu o alint și o laud în tratate savante roase de acarieni, citite de vânt, exotice plante... El e mielul crud, pregătit. Mielul prostit. Da. Trupul - cobaiul, navigând prin râuri de sânge. M-am dezbrăcat de trup, de trecut - ca de o haină. M-am rupt de ceea ce-mi era pământ, stranie ancoră într-o lume rămasă străină, departe. Da. Trupul - abis în care alte
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
urmă. El îngrașă durerea; eu o alint și o laud în tratate savante roase de acarieni, citite de vânt, exotice plante... El e mielul crud, pregătit. Mielul prostit. Da. Trupul - cobaiul, navigând prin râuri de sânge. M-am dezbrăcat de trup, de trecut - ca de o haină. M-am rupt de ceea ce-mi era pământ, stranie ancoră într-o lume rămasă străină, departe. Da. Trupul - abis în care alte dăți mă aruncam ca delfinii. Pe ordinea de zi aruncată pe
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
pregătit. Mielul prostit. Da. Trupul - cobaiul, navigând prin râuri de sânge. M-am dezbrăcat de trup, de trecut - ca de o haină. M-am rupt de ceea ce-mi era pământ, stranie ancoră într-o lume rămasă străină, departe. Da. Trupul - abis în care alte dăți mă aruncam ca delfinii. Pe ordinea de zi aruncată pe foc: același trup - mai străin ca străinii. Am spus da suferinței. Și torturii și morții și subteranei și pierzaniei da am spus. Și-am luat
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
ca de o haină. M-am rupt de ceea ce-mi era pământ, stranie ancoră într-o lume rămasă străină, departe. Da. Trupul - abis în care alte dăți mă aruncam ca delfinii. Pe ordinea de zi aruncată pe foc: același trup - mai străin ca străinii. Am spus da suferinței. Și torturii și morții și subteranei și pierzaniei da am spus. Și-am luat-o la sănătoasa. Am spus da infernului, bolii, vacarmului ei desăvârșit. De secole mă prosternez în fața altarelor ei
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
sufletul pe alta. Precum capul retezat, descris de pacostea de Mîșkin, știu totul. Da, totul. Imposibilul? Ușă deschisă într-o tăcere care mă umple de dangătul tuturor clopotelor. Regatul Ce zeitate parșivă și-a găsit în mine regatul? Oho, același trup - străvechea arenă de luptă, unde armate de spaimă se tot încaieră precum fiarele pe o coamă abruptă... Suferința-i enormă, spun. Din ruinele ei m-am ridicat, fără să știu pentru ce, până când. Iubește viața așa cum iubești ghizii ei fără
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
știut prin noaptea istoriei să lupte... Le-auzi cum se răsfață în leagăn dulce seara? Cel mai frumos din cântece mi-e Țara! 1982 RĂZBUNARE Te-ai strecurat ca ielele în vis Și semănai într-adevăr cu ele Când albul trup al nopții l-ai ucis, Când pe zăpezi ard negrele drapele. Nu focul din priviri, nici rugul pus Să mistuie credința mea deșartă Mă vor întoarce-n zori sau în apus La dragostea ce prea ușor te iartă. Vei aștepta
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
n-avea casă, Eu rătăceam pe dealuri, fără țel. Îndrăgostit de liniștea rămasă După plecarea toamnei de mătasă Spre naltu-nchipuirilor castel; Nici așteptarea nu știa să fie, Iarna părea doar un târziu de gând, O depărtare albă și pustie Cu trup de vânt și haine de stafie Spre care fuge vremea tremurând; Doar lângă cer, pe-un nor de amăgire, Se aduna din unde și-ncropiri Un chip al meu de dincolo de fire, Neștiutor din slăvi să se deșire Către pământul umbrelor
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
-n cer, Purtând în gând oceanele de stele, Și flori de-nchipuire care pier Întind câmpii culorilor din ele; Nicio minune nu mai urcă-n pas Nălucilor să le răsară-n cale; Doar umbra din cuvinte mi-a rămas, Cu trupul mori, înveșmântat în zale Ce-a fost a fost Iubirea e o țară de-ntâmplare Spre care n-am știut să mă îndrept; Când te-am găsit n-a fost un ceas oricare, Un semn de drum se zvârcolea în
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
de lună lovindu-se de geam precum... În fine - auzeam cum creșteam simțeam cum puțin câte puțin mi se îndepărtează capul de picioare și nicidecum nu uit acel simț nici în inevitabila succesiune istovită a uitărilor deja în ne-creșterea trupului și a lăsării puțin câte puțin a capului mai spre picioare... 2 ...după care va fi iarăși atâta liniște în jur încât se va re-auzi creșterea ierbii și cum razele de lună vor lovi în geam dar mai ales pentru
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
cuie în palme, în tălpi - iubitul meu, iubitul meu, de ce m-ai părăsit - mîine, le spune celor nevăzuți, veți fi cu mine în barul din colț, unde voi fi și eu, crucea mea coborînd ca o umbră după apus în trupul care i-a dat naștere - voi dormi la nesfîrșit în brațele ei.
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4927_a_6252]
-
Nu sunt pasăre migratoare. De ce n-aș sta în parcul părăsit care de abia își mai trage răsuflarea? De ce n-aș uita de mine ca de un gând... O, această zi, mai grea ca o cruce, gâfâie, plimbându-se pe trupul meu... Poem .... Aceste aripi de pe care curg, neîncetat, zidurile unor eternități. Încearcă Calci pe începuturi... Ești într-o zi proastă. Alianța cu ceru l nu te face diafan. Mai bine cu mugetul norilor și cu prăbușirea păsărilor. Oricum, Starea ta
Poeme noi by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/4634_a_5959]
-
să-mi alung spaima. desert la tigaie din aluat de clătite la o masă pentru nebuni uriași. umeri degete brațe chircite șolduri sâni capete alungite colcăie în magma cubului negru. urc tot mai greu poticnindu- mă pe urmele botinelor printre trupuri sfârtecate cu membre încă vii care agită întunericul. hotărâte să-și prindă prada. ajung la capătul scării. doi ochi din lumină albă și rece mă privesc țintă. nu au pleoape nici pupile. o pereche de iriși dilatați două lame albastre
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
cuie în palme, în tălpi - iubitul meu, iubitul meu, de ce m-ai părăsit - mîine, le spune celor nevăzuți, veți fi cu mine în barul din colț, unde voi fi și eu, crucea mea coborînd ca o umbră după apus în trupul care i-a dat naștere - voi dormi la nesfîrșit în brațele ei.
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4945_a_6270]
-
de relativă Deocamdată. Grandomanie Cine sunt se naște în continuare. Ce am fost nici nu s-a terminat. Îmi bag nasul prin viață Fără celofan intermediar. Transfer materia cenușie de la emisfera stângă La emisfera dreaptă, Forfotesc de tsunami și presimțiri. Trupul meu are îngrozitor de mulți ochi Și prea puține brațe, Nimic nu este după cerința pieții. Clădesc lumini din umbre, Sunt eu, sunt eu, sunt eu Nerușinată ca în pat, Alimentez cu surcele focul bârfitorilor Cine sunt se naște în continuare
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
vreme de iarnă Când urgia iernii lovește în casele părăsite demult și câinii urlă în haită, ne strecurăm agili prin zăpadă. E vremea când ai sta în casă la căldura unui șemineu, ai arunca lemne în foc și ai mângâia trupul splendid al iubitei, dar urgia te cheamă afară, urgia vrea să stai bărbătește în fața ei: să nu clipești, să nu scâncești ca un cățelandru, nici să-ți freci mâinile de frig sau de frică. Să vrei să ripostezi și să
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
nebun când în tine îngheață tot scheletul și carnea nici măcar n-o mai simți. Iarna asta e crudă, iarna asta își iubește cavalerii întârziați cu păr alb și alură de Don Quijote, le oferă un menu cu flori de gheață și trupuri de mamuți perfect conservate. Să ne întoarcem în anii preistorici în epoca glaciară, să ne construim un iglu și să ne ungem trupurile cu grăsime de focă. Înăuntru să cunoaștem dragostea în vreme de iarnă. Doina Pologea pânză cutată foarte
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
întârziați cu păr alb și alură de Don Quijote, le oferă un menu cu flori de gheață și trupuri de mamuți perfect conservate. Să ne întoarcem în anii preistorici în epoca glaciară, să ne construim un iglu și să ne ungem trupurile cu grăsime de focă. Înăuntru să cunoaștem dragostea în vreme de iarnă. Doina Pologea pânză cutată foarte des unii aruncă căldări sau munți de ură asupra semenului lor un fel de pânză cutată îl învăluie cum nu se deslușește puiul
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
s-a înălțat la cer iar în afară a rămas doar mișcarea picioarelor pe vârfuri. 7. piciorul meu fuge în timp ce pieptul tău rămâne și caută urma piciorului fugit din imperiu doar șoldurile îți aduc aminte că a existat cândva un trup coerent alcătuit din două tuburi omenești care se înălțau deopotrivă cu pieptul urcând în locurile de unde se zăreau niște inimi piciorul meu fuge viclean el se retrage ca să îl dorești cât mai aproape de tine ca pe o carne de bărbat
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
toc rochia îmi era despicată pe șira spinării te auzeam cum numeri pașii înapoi scârțâind pe parchet între vârful piciorului și călcâi se găsea o viață de femeie iar între gâtul și gura mea se găsea o viață de bărbat trupurile erau niște litere anonime așa cum sufletele erau niște figuri geometrice inventate fiecare șiroia pe muchii resturi de extaz și cruzime. 9. te înțep cu tocul în coapsă acesta e semnul că dansul poate începe și că obrăznicia mea e îngăduită
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]