2,162 matches
-
lezat În propria demnitate, un spirit nu tocmai solid și nu prea bine Întărit În Învățătura creștină poate fi cu ușurință Împins spre crimă. La unii oameni, slăbiciunea morală se poate transforma Într-o armă, dând viață unei neașteptate vigori trupești. Nu este necesar ca răzbunarea să fi fost consumată de toată breasla. Un singur om jignit poate fi și el răspunzător. Găsiți numele cui s-a recunoscut În teracota folosită de Ambrogio și veți avea vinovatul. Foarte dificil, interveni Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
așteptând ca vertijul să se oprească, Își aminti că nu pusese nimic În gură de o zi Întreagă. În afară de vinul lui Baldo, Își zise el clătinând din cap. Agitația spiritului datorată ultimelor evenimente părea să fi șters cu totul exigențele trupești, iar acum trupul, slăbit, se răzbuna. Ducându-și mâna streașină la ochi, zări la capătul celălalt al străzii Însemnele unei cârciumioare și se Îndreptă Într-acolo. — Cu ce vă pot sluji, messere? Îl Întrebă Îndatoritor cârciumarul, care Îi ieșise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cap. Ochii lui mă străpung din fanta măștii ca o lamă de bisturiu. Mă măsoară din dosul ei, dar, dacă l-aș privi, aș ști și eu totul despre el. — Înțeleg perfect situația în care sunteți, doamnă. Veți avea dureri trupești și sufletești. Probabil că n-o să vă vină să credeți, dar pot să fac câte ceva și împotriva celor de pe urmă. Mai mult ca sigur că unul dintre jocurile preferate din copilărie a fost cel când prietenii vă legau la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pudrat ca un clown și cu ochii încleiați de vaselină, umblam pe bulevarde agățând cu privirea ochii tuturor femeilor cu care mă întâlneam. Niciodată și pe nici una dintre ele n-am dezbrăcat-o cu privirea, pentru că nu simțeam vreo dorință trupească. Pășind în starea de transă în care alții, probabil, scriu poezii și uitându-mă încordat în ochii femeilor, așteptam să dau de privirea înfiorată și largă care să semene cu privirea mea. Niciodată nu mă apropiam de femeile care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu care pornisem, devenind tot mai grosolan cu fiecare nouă femeie întâlnită), după trei ore de căutare, obosit, extenuat de atâta mers, cu ghetele albite de praf, cu gura uscată de obidă, nu numai că nu mai aveam nici o dorință trupească, dar mă simțeam pradă unei încăpățânări amare și durerii fierbinți a celui care a fost refuzat pe nedrept și care nu se poate întoarce acasă înfrânt. Cunoșteam din copilărie acest sentiment dificil. Pe când eram un băiețel în clasa I, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
că înainte, trăind numai dorința, de dragul femeii, mă prefăceam îndrăgostit, pe când acum, simțind numai iubire, de dragul Soniei mă prefăceam plin de dorință. Când, în sfârșit, după ce-au depășit bariera îngăduită lor, sărutările noastre au dus la nevoia apropierii noastre trupești, a cărei desăvârșire - mi se părea atunci - promitea suprema apropiere spirituală îngăduită omului pe pământ, atunci m-am decis și i-am cerut lui Iag să-mi cedeze camera pentru câteva ore. În noaptea aceea, am condus-o pe Sonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
al meu. În noaptea aceea, la toate asigurările mele, Sonia a răspuns cu un „o-o-o!“ și și-a luat aerul ei de vulpiță cu ochii chinezești, iar eu, ajuns acasă, m-am simțit fericit nu la gândul bucuriilor trupești care mă așteptau a doua zi, ci închipuindu-mi că, apropiindu-mi-o, o voi supune pe Sonia spiritual și în mod definitiv. 8 Urcam o scară largă, albă și luminoasă, dispusă în semicerc: deasupra scării, în loc de acoperiș, era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
iad...“ „Unii se Învoiesc pentru Împărăția pămîntului, alții pentru Împărăția cerului“, zise Petru, sprijinit cu mîinile de toiag. „Disprețuiește bogăția numai cel avut“, zise Simon, mijind ochii spre el. „Se desfată În sărăcie numai cel sărac; se leapădă de desfătările trupești numai cel ce le-a Încercat.“ „Fiul Domnului a Încercat patimile“, zise Petru. „Minunile lui sînt mărturia nevinovăției“, adăugă un ucenic al lui Petru. „Minunile nu sînt deloc mărturia nevinovăției“, zise Simon. „Minunile slujesc ca supremă dovadă În fața gloatei Încrezătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
avea friguri. A avut oreion? Dar tuse măgărească? Ei, vedeți...“). Poate avea tuse măgărească. Primul simptom, nervozitate, o tulburare generală a organismului. Slăbiciune. Pentru că atunci cînd trupul pătimește, sufletul... Și atunci domnul Benedek dezvoltă teoria interdependenței fenomenelor sufletești de cele trupești, teorie pe care o auzise cîndva, la o partidă de cărți, fără Îndoială de la doctorul Weiss. Dacă n-o citise În vreo carte. Sau În Aradi Napló. (Vă rog, totul va fi În regulă.) Sfîrșitul acestei povestiri Îl aflăm În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a exclude Însă unele „premise anarhiste“. Dacă Îl vom fi Înțeles bine pe Franckel, acest „riguros imperativ moral“ (citatul e din Ben Haas) nu excludea deci, din codexul său, anume premise hedoniste: În ciuda oricăror așteptări votca, cînepa indiană și desfătarea trupească erau așezate pe același plan cu cititul, călătoria și pelerinajul. Franckel vedea În toate astea, și eu nu-l cred prea departe de adevăr, nivelul cel mai de jos al interferenței celor două energii, unde arta și morala se confruntau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la modul elementar „dincolo de bine și dincolo de rău“: adevărata dilemă morală Începea și se termina În planul vanității, restul fiind În afara moralității. Anumite paralelisme pe care Franckel le stabilea din perspectiva Învățăturii budiste ca și a practicii bonzî - unde desfătarea trupească nu era o piedică În calea absolutului și care se numea Tao - s-ar zice c-ar fi fost mai degrabă consecințele speculațiilor lui Ben Haas decît Înrîurirea nemijlocită a Înțelepciunii Orientului. Așadar, faptul că Ben Haas, la cei treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
duce printre pâraiele Dunavăț și Dunavicior, în Obârșie, Poiana Runcului, Siliștea lui Dobromir și Răchiți. Textul documentului: Prea iubitul și bunul la inimă și celui de multă nădejde, întru bunul Dumnezeu, cinstit al nostru părinte, pan Stroici, mare logofăt, sănătate trupească și sufletească de la Hristos - Dumnezeu, din aceasta, cinstite al nostru părinte, îți dăm știre domniei tale că a venit la noi Anton din Fruntești, cu cinstită carte domnească, ca să mergem cu oameni buni și să hotărâm Dunaveciorul, la Obârșia Dunavicorului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Dante era fascinat de mlădierea șoldurilor ei, de gambele lungi și nervoase, de gura Întredeschisă, În care o picătură de salivă lucea slab la colțul buzelor. Dante Își trase brusc Înapoi mâna ce urcase către femeie. Era suficientă o imagine trupească pentru a da peste cap o minte ordonată? Și ce forță extraordinară putea să aibă Eros, dacă doar vederea plăcerilor sale era de ajuns că să dea la o parte orice alt considerent? Tulburat, se pregătea să dea bice, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acest lucru, pe patul de moarte. Și mi-a mărturisit că nu avusese niciodată vreo Îndoială asupra celui care turnase otrava. Îl numea cu dispreț „omul neîntreg”. - Omul neîntreg? Ce voia să spună? - Poate că se referea la un neajuns trupesc. Sau la un cusur moral, un vulnus din conștiința lui. - Și pentru ce nu s-a făcut dreptate, dacă se știa cine este? - Asta l-am Întrebat și eu pe maestrul meu. Mi-a răspuns că bănuielile sale se izbiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
neghiobi care încă nu-nțeleseseră nimic și care, în majoritatea lor, urmau să facă în curând drumul înapoi între patru scânduri din lemn prost de zadă, asta în cazul în care aveau norocul să li se mai găsească niște rămășițe trupești pe fundul gropilor făcute de obuze sau agățate în sârma ghimpată. Tot umblând fără scop și mergând ca un orb, am ajuns în fața ușii localului RĂbillon. Asta m-a zguduit puțin. Apoi m-am gândit că nu puteam merge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din sufrageria domnului Popa îl convinse pe tânăr că abstinența își are rosturile ei și mai ales că misiunea lui se încheiase pentru azi. Așa că se ridică din pătrunjelul ofilit și porni clătinându-se în căutarea unei surse de hrană trupească. * - Bun whisky! Nea Ovidiu nu băuse whisky în viața lui, da-i promisese băiatul că-i aduce din America. Auzise el că whisky-ul are gust de ploșniță, da ăsta era bun, avea gust de apă de gură și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
trebuie să aștepte partenerul, un Tu: Sophie. În realitate sunt scârbit de dorințele mele, dar aceste dorințe sunt mai puternice ca mine. Și iubirea mea față de tine e mai puternică decât sunt eu însumi. Ea este însă lipsită de dorință trupească, pe care noi o sublimăm. Rahat, spune Anni, iubirea nu‑i altceva decât atingerea dintre două epiderme. Nu‑l mai suport pe Adalbert Stifter ăsta nici un minut în plus, asta e clar, zise Anna. Cine își înfige sub unghie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Astăzi Anni vrea să exerseze copios la pian, iar apoi să facă o plimbare cu Hans; Rainer, în schimb, trebuie să‑l ducă pe tata la Zwettl, unde acesta are mare chef să meargă, fiindcă vrea să‑și potolească poftele trupești. O să încerce să‑și înșele soția, ceea ce n‑o să‑i reușească, dar oricum merită să sacrifici în scopul ăsta o cămașă curată. Tăticul e mereu ca scos din cutie. Are de gând să caute femei mai tinere chiar decât mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aude totul dintr‑o parte în alta; ca adolescent n‑ai nici un pic de viață privată. Nu poți să te dezvolți fără ca celălalt să observe și să se dezvolte și el. De exemplu, în Anna se dezvoltă astăzi o poftă trupească de Hans, iar Rainer și‑a și lipit urechea de peretele despărțitor ca să învețe și el câte ceva, ce ar putea practica apoi cu Sophie. Dar nu trebuie să observe nimeni că el are ceva de învățat. Așa e întotdeauna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dorințele fiecăreia, știe să evite și o sarcină. Primiți acuși pupicul, deși nu‑i voie să faci asta cu un om total necunoscut. Provincialul e dezamăgit și îi cam scade elanul, pentru că spusele fetei denotă o oarecare familiaritate cu treburile trupești, pe care la început suflețelul ăsta neexperimentat nu părea s‑o aibă. Să vezi că la urmă o să trebuiască să scoți și banul, ceea ce în mod obișnuit, cu alte femei, n‑ar fi necesar, doar livrez de atâția ani marfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Îi va putea satisface cu adevărat și Într-un mod cât mai concret acele dorințe ascunse. Bărbatul acela nu putea fi decât un sadic, cineva căruia putea să-i poarte un respect profund. Un bărbat care să-i accepte poftele trupești, care să-i ceară să se umilească În fața lui, un bărbat În fața căruia să se poate dezvălui așa cum este, În momentele În care și-ar depăși ultima rămășiță de rușine. Cu siguranță că era un paradox. Își dorea ca acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că nu e posedat de ea; în sfârșit, el aduce într-o zi trei prostituate până în pragul casei, dar le lasă la poartă, considerând renunțarea la fel de semnificativă ca și trecerea la fapte. în toate cazurile, Aristip recomandă neîncrederea în cele trupești, nu ca fapt în sine, ci pentru că îți pierzi libertatea cu aceste povești carnale. Măsura, o dată în plus... Față de bani, femei, dar și putere, Aristip vrea să găsească distanța potrivită. Lui Socrate care, dacă e să-l credem pe Xenofon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
face să apară și nu-l duce dincolo de limitele ființei sale, ci îl lasă între ele, să-și locuiască propriul sălaș. Adevărata jubilare constă în a nu te lăsa nici mistuit, nici ars de plăceri, ci încălzit de ele. Dezmățul trupesc și orgia, în care conștiința, rațiunea se diluează, în care trupul se pierde, nu-l interesează pe Aristip, așa cum nu-l interesează nici pe Platon. Hedonistul nu se privează de instrumentul care-i permite să-și construiască plăcerea: conștiința clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
încarna niște idei-forță? Una, Virtutea, are o alură semeață: ținută nobilă, o reală grație, ten de o mare puritate, privire plină de pudoare, atitudine rezervată și veșminte albe, bineînțeles... Cealaltă, Fericirea, nu reușește să-și ascundă natura: îmbibată de plăceri trupești, senzuală, voluptoasă și marcată de moliciune, machiată ca să pară mai albă, mai trandafirie, ea își forțează atitudinea ca să dea impresia unei rezistențe pe punctul de a ceda; ochii ei au luciri provocatoare, îmbrăcămintea sa descoperă mai multe decât ascunde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu bună știință. Astfel, în Grădină sunt admise și femei, ceea ce nu se întâmplă la adepții filosofiei oficiale, și ele sunt considerate egale cu bărbații; acest fapt este suficient pentru a le imagina nu atât filosofând, cât servind pentru desfătarea trupească după meditație: un pas este de-ajuns pentru a-l transforma pe stăpânul Grădinii în proxenet - și, de ce nu?, în proxenet al propriului frate; desigur, bugetului pentru hrană îi erau consacrate sume importante, atâta doar că era vorba de facturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]