1,978 matches
-
în suflet cu toți pasteliștii, vălătucind frunze galbene tristețea miriștii. Poate că e același decor, numai eu sunt altul. Am ajuns modestul citadin și măsor asfaltul. Culorile se amestecă, de la galben, la mov. Sunt cu toate la Alecsandri, Bacovia, Dimov. Tușește pe străzi și prin parcuri, cântă la clavire, se-afundă în fum de tavernă și bea în neștire, îngână știute melopei, allegro, andante, dar coardele, arcușul se rup, țipând discordante. E toamnă cât vrei, pretutindeni, o ploaie livrescă. Ci vreau
CU TIFLA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361309_a_362638]
-
Acasa > Cultural > Artistic > SINUCIDERE PENTRU O ZI Autor: Dorina Șișu Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Încerc să deschid ochii. Lângă mine cineva tușește. Nu e vocea mamei. Unde sunt? De ce nu mă pot mișca? Îmi este frig. Îmi aduc aminte că l-am visat pe tata. Era o umbră și mă certa. Nu l-am cunoscut. Era pentru prima dată când îl visam
SINUCIDERE PENTRU O ZI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361403_a_362732]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > AER - PROZĂ SCURTĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 354 din 20 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Domnul acela tușește convulsiv, se cutremură, își rupe plămânii. Ochii dilatați, buzele cianotice, fața congestionată...Îl privesc de aproape: arată oribil! Deschide gura. Se sufocă. Mâna la inimă, durerea îi flagelează mimica disperată. Cade ca secerat. Mă reped spre el. Oamenii fac cerc
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
în vârstă decât mine, dar mai slab, livid... Studentul renunță... Mă așez pe o bancă. Dau reflex să scot o țigare, renunț, nu ușor... Și eu sunt fumător, unul înrăit, inconștient. Respir mai mult fum: la birou, acasă, pe stradă...Tușesc, expectorez, put oribil... -Bătrâne, îmi explică amicul meu, internistul, n-ai nici pe dracu, uite radiografiile și E.K.G.-ul!...Doar plămânii încărcați, alveolele...Funingine și zgură...Ai senzația, uneori, noaptea mai ales, că te sufoci? Că inima mai bate și
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
de câteva zile!... Hai, nu minți, și pe tata, când l-au consultat, l-au găsit sănătos...Și n-a mai trăit nici două luni... -Fratelui meu îi dăduseră cel mult un an, intervine alt coleg, după ce s-a lăsat tușea de rupea... -În cinci ani se elimină gudronul, nicotina, toxinele... le mai zic. -Da, dar boala lucrează... Degeaba te lași... Îi privesc neprietenos și ies din birou. Da, boala lucrează, știam asta. Este ceea ce nu îmi plăcea să aud. Nu
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
gudronul, nicotina, toxinele... le mai zic. -Da, dar boala lucrează... Degeaba te lași... Îi privesc neprietenos și ies din birou. Da, boala lucrează, știam asta. Este ceea ce nu îmi plăcea să aud. Nu sunt în apele mele de o vreme, tușesc, mă înțeapă în piept, dorm separat de soție, sunt nervos, o reped... -Bătrâne, ce-i cu tine? Arăți oribil, nu te odihnești? Te-a părăsit nevasta? Ești bolnav? mă interoghează un prieten... Acasă insomnii, mă privesc des în oglindă, la
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
ochii aceia care văzuseră mulțime de oameni copleșiți de necazuri, învinși în lupta vieții, păcăliți, nedreptățiți, la un pas de a-și pierde credința. Spre cămările inimii lui blânde își făcură drum șerpii urii. Când odaia se umplu de tăcere, tuși îndelung, de parcă ar fi vrut să-și scoată afară pe gât otrava dușmăniei. - Părerea mea personală, am să ți-o spun la urmă. Deocamdată, vei știi că după halacha trădarea e o faptă de neiertat și cel mai serios motiv
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
deschise. Era room boy-ul îmbrăcat în uniforma hotelului, însoțit de un comisionar care ținea în mână o valiză și o geantă de voiaj. Le recunoscu. David nu glumea. Se prăbuși pe fotoliu cu aripile tăiate. O ardea coșul pieptului și tuși înghițindu-și acreala care i se urcase pe gât. Trebuia să iasă din această colivie, să se așeze într-o braserie sau într-o cafenea, să se ascundă printre oameni, să bea un alcool tare, să se înfierbânteze, să aspire
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
de alune! Într-o mână ținea o pungă transparență de plastic în care ducea o farmacie ambulantă. Un calup de șervețele, rinofug, aspirine, paracetamol forte, bomboane antiseptice... Toate pentru cel mare, care părea al naibi de bolnav. Acesta strănuta și tușea de se zgâlția avionul. Hapciu! Cel firav, cu ochi de veveriță s-a așezat pe fotoliul din mijloc, lângă mine. Parcă ar fi vrut să mă protejeze de ploaia de virusuri care erau aruncați în atmosferă cu fiecare strănut. Hapciu
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
nu răcească, o învelește cu o "felie" din lințoliul razelor de lună, iar ca să se liniștească "inimă ce mi te zbați?..." îi pune gândul ca pe o floare în buzunar. Ca să scuture praful zilelor din suflet, poetul care aude cum tușesc rândurile melancoliei, ca un grădinar mulțumit de rodul lujerului care a dat fructe dulci, ca să nu se plictisească... începe și gustă afrodisiacul elixir la fiecare prânz, răcorindu-și buzele însetate de iubire. Și tot ne duce gândul prin palate fermecate
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
mâinile în buzunar și își rotea privirile de-a lungul și de-a latul, căutând parcă ceva. - Ce se întâmplă aici? ridică medicul tonul, aruncând priviri tăioase asistentei. - Domnule doctor, domnii sunt de la poliție și au venit pentru Ilona. Medicul tuși de câteva ori, sec, și își potoli vocea: - Cu ce vă putem ajuta, domnilor... - Comisarul Simionescu, se prezentă acesta, întinzând mâna. Iar dumnealui este Mihai Romanescu, soțul doamnei Romanescu. Zece cutremure de-ar fi avut loc în acel timp și
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
luai tare. Ia vezi! Ce zâce!? Și mă apucară mii de draci când auzâi comedie. Auz’ să îl învăț io cum să pună cloța pe oauă. Ete drace! Da’ sângură nu s-așază, zâc? Ce-are dacă s-așază singură? Tușește, ai!? Și plecai de-l lăsai cu gura căscată, cu gura căscată, ce mai... Abia cam la vreo săptămână, așa, o văzui pe Veta că alegea oauăle la lambă, că ne căzusă și nouă găina a porumbacă. Treburi muierești... Cum-necum
GĂINA (SCHECI A LA NEA MĂRIN) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363418_a_364747]
-
Publicat în: Ediția nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului scena întâi pe un platou de poezii veștejite cade o frunză transparentă prin care se vede întrebarea din rândul patru așteptând să se-întâlnească cu o atingere femeia tușește-n culise se șterge de ciori pe copaci trage o gură de aer prin plămânii unei picături de ploaie căreia îi intrase o rază uscată de soare în ochi plânge și regizorul țipă tăiați căci nu are lacrima în ton
TEATRU-N PIAŢĂ DE TREI de VASILE PIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361009_a_362338]
-
pe care le citea cu multă plăcere iar după aceea mi le povestea. Era o plăcere să-l ascult citindu-mi poeziile lui George Coșbuc sau Ștefan Octavian Iosif. Își răsucea mustața imensă ce acoperea buzele roșii ca de mac, tușea de două-trei ori și începea poezia El-Zorab, care-mi storcea lacrimi, sau Peneș Curcanul a lui Alecsandri. Citea frumos, din suflet, parcă era un școlar ce recita pe scenă o poezie. Din când în când bunica ofta fie de dorul
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
Când?” o întrebase pe un ton rece, profesional. „Acu’ vreo oră și ceva, venise răspunsul. Numai ce am primit telegramă că o murit biata doamnă Augusta. I s-o pus așa, ca o greutate, în piept, și o început să tușească și să lapede sânge.” „I-ai administrat hemostatice? Vezi că ți-am lăsat fiole, seringi!...” Proasta! Tot nu știa încă să se descurce. „Ba, i-am făcut, dom’ doctor, se precipitase femeia să răspundă. Îu, ce m-am speriat că
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
obosit. Aparat de zbor bondăresc, zumzăind ușor și livresc. Din mine ies fire, antene, cu vârf subțire, perene. Am multe butoane, rotite, mufe și banane, chichițe. Toate-s neunse, coșcovite, adânc pătrunse de termite. Dau să pornesc, iau avânt, sughit, tușesc, rămân la pământ. Mă-ntreb de-s eu, mă ascult: aicea un zeu era, mai demult. Unde-ai fugit din al meu piept ... Citește mai mult Sunt un aparatîmbâcsit,aproape gripat,obosit.Aparat de zborbondăresc,zumzăind ușorși livresc.Din mine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
aparatîmbâcsit,aproape gripat,obosit.Aparat de zborbondăresc,zumzăind ușorși livresc.Din mine ies fire,antene,cu vârf subțire,perene.Am multe butoane,rotite,mufe și banane,chichițe.Toate-s neunse,coșcovite,adânc pătrunsede termite.Dau să pornesc,iau avânt,sughit, tușesc,rămân la pământ.Mă-ntreb de-s eu,mă ascult:aicea un zeuera, măi demult.Unde-ai fugitdin al meu piept... XXX. AȘA, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1307 din 30 iulie 2014. În tonurile Absolutului pictează-ți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
o vreme, nu mă-nșel, Semne dă că-i ramolit, Uite,-aseară, a cântat De trei ori, când ai venit, S-a oprit și-ncă o dat', A cântat cam răgușit, Apoi, de vreo două ori A zis “cucu”, a tușit Și-ncă de vreo patru ori A cântat și-a râgâit, Și-n final, așa, cu scârț, Greu de tot a cucuit, După care-aud un pârț Foarte scurt și gâtuit” ... Cucul meu, cadou primit De la tata, când mi-a spus
CUCUL MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367792_a_369121]
-
contracronometru cu moartea. Luptau cot la cot să salveze o viață. Se priveau, înțelegându-se din priviri, care și ce proceduri să aplice. După patru seturi de compresiuni și tot atâtea ventilații, infirmiera a dat primele semne de viață. A tușit puțin, apoi a început să respire. Emanuela și asistenta, privindu-se victorioase într-o ultimă înțelegere tacită, au întors-o într-o poziție laterală de siguranță, pentru a nu se îneca cu propria salivă sau cu o eventuală vomă... Învinseseră
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
De unde vrei să-ți aduc măsline? Crezi că elevii au cules toamna asta de pe câmp măsline? Pă ce pământ trăiești? Bunică-mea făcea de Anul Nou o copaie de scovergi și se veselea toată noaptea cu bunicul. Iar dumneaei... măsline! Tușește fără măsline la masă. Dacă ne-am boierit. -Nenorocitule!..Lasă că am să-ți fac și eu scovergi. Marele director, om cu relații, mănâncă în noaptea de revelion scovergi. Chiar, am să ți-o fac! Bine că mi-ai spus
UN KIL DE MĂSLINE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367867_a_369196]
-
era de 32 de ani. Atingerea lui mă leșină de scârba. Mutăm gândul la viitor, trebuie să fie bine, îl accept, e bine, e foarte bine. Mi-e rău. Mi-e frig. De ce mă tot privește? Molfăie des din dinți. Tușește scurt. Își aranjează regulat pantalonii, cămașă, geantă. E foarte meticulous. Deschide seiful. În seif pune laptopul, o agendă și telefonul. Mă privește lung. Vine spre mine. Mă rog la Dumnezeu să nu mă atingă. Tot la Dumnezeu am ajuns! - Lady
FĂRĂ CRUCE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366813_a_368142]
-
mușchii picioarelor mele decât pe scaunele cu tentativă de canapele. În glasul roților de tren, m-am lăsat furat de gânduri, retrăind anii copilăriei când, cu doi lei mergeam până la Piatra și înapoi. Bineînțeles, cu nașul! Ehei, frumoase vremuri! Femeia tușea de puteai să crezi că e tuberculoasă. Se scula în capul oaselor, se forța să tușească, din palidă cum era se făcea la început roșie ca sfecla, apoi când se mai liniștea revenea, dar mai palidă ca înainte. Lângă ea
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
am lăsat furat de gânduri, retrăind anii copilăriei când, cu doi lei mergeam până la Piatra și înapoi. Bineînțeles, cu nașul! Ehei, frumoase vremuri! Femeia tușea de puteai să crezi că e tuberculoasă. Se scula în capul oaselor, se forța să tușească, din palidă cum era se făcea la început roșie ca sfecla, apoi când se mai liniștea revenea, dar mai palidă ca înainte. Lângă ea, o fetiță de vreo zece anișori, slabă, cu niște ochi mari și negri o mângâia pe
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
-o însă aici, spre a sublinia cât era de apreciat și respectat, de către înșiși colegii săi de breaslă, profesorul Dima... După asta, am mai discutat cu domn’ profesor, un pic mai mult. I-am destăinuit că mă atrage jurnalistica. A tușit, dregându-și glasul (tic de-al său, prezent și când nu trebuia) și mi-a spus: „Dragă, să nu naufragiezi în gazetărie!”... Nu l-am ascultat. Erau și alți magnifici dascăli, pe care-i iubeam. Iar de-nvățat pentru examene
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
cu mâna să nu merg. Părea speriată. Încercam să închid și nu reușeam. - Ce întrebare? - La revedere. Am închis. Mi-am dat seama că tremuram. Îmi era frică. Toată noaptea i-am auzit vocea. Îl auzeam pe holul căminului cum tușește. Îmi părea că ușa se deschide și că întreabă: ce faceți voi aici? Chiar, oare ce făceam noi acolo? - Mami, să nu mergi la el. - Nu merg. Trebuie să mâncăm ceva. - Nu-mi e foame. A venit Mihaela, buna mea
27 IUNIE 2010 de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367094_a_368423]