1,997 matches
-
distanța de la ferestrele casei până la peretele translucid. După primele zile, observase că zona-tampon dintre casă și cenușa de dincolo se micșora încet, dar vizibil. Și ea sesiză din camera proprie cum, cu încetinitorul, grădina dispărea, lăsând în urmă cioturi de tufe de trandafiri sau trunchiul scorojit al teiului de care, cândva, era atât de mândră. Când fu martoră la scena în care, din neatenție, pisica ei iubită țâșnise prin peretele translucid și ajunsese dincolo o mână de cenușă, urlă neomenesc și
SFÂRŞIT?! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349125_a_350454]
-
2015 Toate Articolele Autorului ÎN GRĂDINĂ S-a deschis astăzi bujorul, Semn că e aproape vara, Greierul, cantautorul, A luat în mâini vioara. Și-a cântat un sfert de oră, Dar cu câtă gingășie! Două sârbe și o horă, Lângă tufele de vie. Cinci lalele-nflorite Se înalță pe răzoare, Gărgărițe adormite Lenevesc pe-un gard, la soare. Pupăza, pe-o rădăcină, Cântă, da-i cam răgușită: - Pu- pu- pu! Azi, în grădină, Toată lumea-i fericită! Referință Bibliografică: LÎN GRĂDINĂ / Gheorghe
LÎN GRĂDINĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348575_a_349904]
-
nasul cârn, banal, Între ochii de cristal, Dimineața, pe la nouă, Ocolind struguri de rouă, În costum negru, de pluș, Merge pe sub corcoduș Fluierând bine dispus Un cântec de mult apus Despre soarele măreț Răsărind în pădureț. Salută din loc în loc Tufele de busuioc, Și pe cele de căpșuni, Apoi trece printre pruni Și sărută pe guriță Florile de romaniță Gândăcelul cât un bumb, Cu aripile de plumb. Referință Bibliografică: GÂNDĂCELUL CÂT UN BUMB / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
GÂNDĂCELUL CÂT UN BUMB de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348673_a_350002]
-
Ulianov a devenit Lenin ( de la fluviul Lena), Bronstein a devenit Troțki ( după numele unui gardian). Tovarășii se cam fereau de Koba pentru că acesta dormea cu cizmele pe el și mirosea urât. I se spunea „puturosul”, iar la limbi străine era tufă de Veneția. În schimb citea orice era în limba rusă, pe care a îndrăgit-o mai mult decât gruzina. Nu iubea pe intelectuali, era tăcut, se supăra repede. Antipatia lui pentru Troțki, Kamenev, Zinoviev era evidentă. În tinerețe , seminaristul scria
SCURTĂ ISTORIE A VESTITULUI KOBA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349439_a_350768]
-
din cauza condițiilor sociale actuale - mă prefăceam eu nemulțumit de intențiile partenerei. Dacă trece cineva și ne surprinde în timpul “activității”? - Lasă că am avut eu grijă să mă orientez în spațiu și am observat un loc retras sub pinii din spatele nostru. Tufa de măceș din fața lor, maschează așa de bine locul că și dacă ai vrea să te uiți, nu poți vedea nimic. Și-apoi, n-am prea observat mișcare prin zona asta de baltă. - Nu ai dorit un loc retras? Asta
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
la somn? Hai, ridică-te, să iau pătura s-o mut sub pini. Anevoie și parcă fără chef, m-am ridicat, în timp ce ea, grăbită, a luat pătura și a mutat-o la câțiva metri sub umbra pinilor și la adăpostul tufei de măceș. Dacă nu te uitai atent, nu știai că acolo există un loc unde poți să te odihnești, sau să te ascunzi de ochii curioșilor. Era accesul puțin greoi până la locul ales de Miruna, dar ce nu face omul
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
galbene și violet intens sau pal și era normal să pună și culoarea lui în fascinanta brândușe albă. De drag si de voie buna au început să cânte și din corul cântecelor în sărbătoarea zilei s-au înălțat arbuștii în tufe decolorate sau nerușinat de intens colorate. Toată atmosfera fremăta de bucurie, iar aerul în soarele miezului zilei dansa odata cu florile și arbuștii ... și așa în mișcarea lor au colorat fluturi care au semănat în pajiști adierea ierbii. Apriga speranță
POVESTEA ÎNĂLŢIMILOR de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344537_a_345866]
-
tocmai Mirinda, fetișcana cu care, numai cu un an în urmă încă, juca fotbal, împreună cu alții de vârsta lor, pe un tăpșan aflat dincolo de pârâu, la poalele dealului. Și se certase cu ea fiindcă fata dăduse cu mingea în niște tufe de porumbe negre și nu voia să o scoată de acolo, pe motiv că, dacă nu punea el, Ariel, piciorul în calea ei, mingea s-ar fi dus în direcția potrivită. Ciudat era că nici Mirinda, când îi întâlnise privirea
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
din capete, îi montaseră acolo un grilaj metalic prevăzut cu o deschizătură prin care se putea strecura la nevoie un om, cel mult un om cu o bicicletă. Iar pe grilajul acela, vopsit în alb, lăsaseră să se cațere o tufă de caprifoi. Fără tufa de caprifoi, grilajul, oricât îl înzorzonaseră cu bețe de fier-beton, sudate ba cruciș, ba curmeziș, oricâte arcuri și arculețe îi montaseră deasupra, n-ar fi avut niciun haz. Ca orice grilaj, de altfel. Dar caprifoiul îmbrăcase
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
acolo un grilaj metalic prevăzut cu o deschizătură prin care se putea strecura la nevoie un om, cel mult un om cu o bicicletă. Iar pe grilajul acela, vopsit în alb, lăsaseră să se cațere o tufă de caprifoi. Fără tufa de caprifoi, grilajul, oricât îl înzorzonaseră cu bețe de fier-beton, sudate ba cruciș, ba curmeziș, oricâte arcuri și arculețe îi montaseră deasupra, n-ar fi avut niciun haz. Ca orice grilaj, de altfel. Dar caprifoiul îmbrăcase metalul, semănând cu un
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
și mai cu samă fără vin. Așa ceva nu se există. Dar în anul cela s-o îndurat Dumnezeu și s-o făcut mare belșug de poamă, cum nu mai ține minte nimeni să mai fi fost altădată. Stăteau strugurii pe tufă ca bătuți cu lopata, mai să rupă lastarii. Ș-o mai dat Dumnezeu și o vreme la marea știință: soare-soare, vînticel să vînture tufele și ploaie cu țîrîita, că n-o putrezit nici o boghiță. Citește mai mult La noi în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/348224_a_349553]
-
de poamă, cum nu mai ține minte nimeni să mai fi fost altădată. Stăteau strugurii pe tufă ca bătuți cu lopata, mai să rupă lastarii. Ș-o mai dat Dumnezeu și o vreme la marea știință: soare-soare, vînticel să vînture tufele și ploaie cu țîrîita, că n-o putrezit nici o boghiță. Citește mai mult La noi în sat oamenii calculează timpul după anul în care s-o făcut poama: „Cînd te-ai luat cu Natalița?” întreabă țața Anica. „La patru ani
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/348224_a_349553]
-
și mai cu samă fără vin. Așa ceva nu se există. Dar în anul cela s-o îndurat Dumnezeu și s-o făcut mare belșug de poamă, cum nu mai ține minte nimeni să mai fi fost altădată. Stăteau strugurii pe tufă ca bătuți cu lopata, mai să rupă lastarii. Ș-o mai dat Dumnezeu și o vreme la marea știință: soare-soare, vînticel să vînture tufele și ploaie cu țîrîita, că n-o putrezit nici o boghiță....
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/348224_a_349553]
-
de poamă, cum nu mai ține minte nimeni să mai fi fost altădată. Stăteau strugurii pe tufă ca bătuți cu lopata, mai să rupă lastarii. Ș-o mai dat Dumnezeu și o vreme la marea știință: soare-soare, vînticel să vînture tufele și ploaie cu țîrîita, că n-o putrezit nici o boghiță....
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/348224_a_349553]
-
și mai cu samă fără vin. Așa ceva nu se există. Dar în anul cela s-o îndurat Dumnezeu și s-o făcut mare belșug de poamă, cum nu mai ține minte nimeni să mai fi fost altădată. Stăteau strugurii pe tufă ca bătuți cu lopata, mai să rupă lastarii. Ș-o mai dat Dumnezeu și o vreme la marea știință: soare-soare, vînticel să vînture tufele și ploaie cu țîrîita, că n-o putrezit nici o boghiță. Și s-o făcut vin valuri-valuri
CÂND S-O FĂCUT POAMA de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348219_a_349548]
-
de poamă, cum nu mai ține minte nimeni să mai fi fost altădată. Stăteau strugurii pe tufă ca bătuți cu lopata, mai să rupă lastarii. Ș-o mai dat Dumnezeu și o vreme la marea știință: soare-soare, vînticel să vînture tufele și ploaie cu țîrîita, că n-o putrezit nici o boghiță. Și s-o făcut vin valuri-valuri...Da' era și tare! Nu știu cum, o fi bătut soarele mai chiezîș, că s-o făcut mult și tare. Umblau femeile cu gura pînă la
CÂND S-O FĂCUT POAMA de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348219_a_349548]
-
s-a-ntors la gralul de argint, truditul trup se întrema, iubiți-vă, întreabă-mă, abia atunci urcușul meu se îndrepta spre Dumnezeu, o pantera urma viclean, eu i-am zâmbit, dar ea -salam, o mie de bănuți primești, o graure ce tufa ești, e prima zi că ne-ntâlnim, la anul la Ierusalim, un dulce anotimp plutea că o saltea, ca o sofa, părea că el spre mine vru să se îndrepte carasu, o, pare-se că nu-i caras, e doar
.FARMECUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347605_a_348934]
-
s-a-ntors la gralul de argint, truditul trup se întrema, iubiți-vă, întreabă-mă, abia atunci urcușul meu se îndrepta spre Dumnezeu, o pantera urma viclean, eu i-am zâmbit, dar ea -salam, o mie de bănuți primești, o graure ce tufa ești, e prima zi că ne-ntâlnim, la anul la Ierusalim, un dulce anotimp plutea că o saltea, ca o sofa, părea că el spre mine vru să se îndrepte carasu, o, pare-se că nu-i caras, e doar
.FARMECUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347605_a_348934]
-
că ești un visător, că nu se face primăvară cu o floare, nu te lăsa descurajat de acest verdict. Odată cu prima zi din mărțișor, s-a schimbat anotimpul! Uitată este vremea imortelelor, în parcuri și grădini încep deja să îmbobocească tufele de forsitia, luminând totul cu cântecul lor galben, iar florăresele te îmbie cu noutăți de sezon. Un mărțișor, un pom înflorit și o dorință De sezon este și mărțișorul! El face parte din canonul primăverii, anunțând miniatural și vesel, vremea
MĂRŢIŞOR de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347648_a_348977]
-
grijă un boboc din trandafirul adus de la Mărăști de Cu¬coana Elisa. Ea simte-alchimia dulceței în podul de plante. - Uite, mierloiul rezident! El se uită galeș la fața ei încor¬dată. Ea fuge cu privirea la motanul tărcat camuflat printre tufe de dafin. - Ce mere bune se vor face anul acesta. El o îndeamnă să șadă pe bancă. Ea se-nțepenește-n călcâie și se-neacă-n tusea us¬cată. - Totul arată mai bine dimineața. Ce aer proaspăt. Îl simți? El
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
de sfinți părinți, ilustrate în chip admirabil în acuarelă sau în peniță. Privesc la toate acestea și la Brăila la început de secol XIX, ilustrat grafic cu nostalgic har și parcă simt parfumul suav al magnoliilor din copacii risipiți printre tufele de brăduți și platani din centrul orașului, în părculețul cu vechiul ceas al Brăilei. Dar cel mai mult îi place autoarei să vorbească despre Maica Domnului, despre Măicuța Dunăre: ,, O Dunăre ce dă un farmec aparte și nespus de plăcut
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]
-
vesti venirea primăverii. - Înțelegi, Dragobete? Copila ce-mi îmbrățișa trunchiul, transferându-mi din căldura ei, era o zână. Zâna Primăvară. Melodia suavă a fost auzită și de ea, dar bietul ghiocel, căci așa se numea firavul clopoțel, răsărise sub o tufă spinoasă. De bucurie și plină de compasiune pentru ghiocelul atât de plăpând, ea s-a apucat să îndepărteze ramurile spinoase ce-l umbreau. Înfuriată, Iarna a chemat crivățul care a suflat asupra ghiocelului... și l-a înghețat. Blânda Primăvară a
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
o regală frumusețe Sunt floarea prinsă în citate Rostite cu delicatețe Sunt cala plină de mândrie Ce mă înalț cu fruntea-n vânt Sunt floarea care miri îmbie Să se unească-n legământ Sunt un bujor timid prin lume Din tufă ridicat sfios Sunt floarea ce roșesc la glume Pentru că sunt un rușinos. Sunt floarea soarelui semeață Ce fură dragostea ușor Sunt floarea care-n dimineață Sărută soarele cu dor Sunt gladiola elegantă Și plină de sinceritate Sunt floarea fină și
VERSURI PENTRU VOI, DE FLORII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366050_a_367379]
-
Toate Articolele Autorului C I O C Â R L I A A-nverzit din nou câmpia, și decoru-i minunat, Dar nu cântă ciocârlia, cum cânta la noi în sat Și la margini de pădure, pe sub bolțile de fagi, Peste tufele de mure, trilul ciocârliei dragi, Toarnă farmece-n simțire, îți mângâie lin auzul Și cobori în amintire, cum treceai tu, ca ursuzul, Prin așa concert în pace, în aer îmbălsămat, Ciocârlia nu mai tace din zori până pe-nserat Și. . .pierduți
CIOCÂRLIA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365535_a_366864]
-
simt... e o pădure... Verdele închis al pădurii se pierdea încet, încet într-o ceață densă și întunecată. Ne uitam mirați în jur și spaima începea să ne înconjoare rece și umedă, ca un șarpe. Am dat la o parte tufele negre din fața noastră și ne-am trezit, așa, deodată, într-un parc de distracții părăginit!? Mi-am privit prietenul de drumeție uimită și l-am întrebat în șoaptă: - Ce este aceasta? Unde suntem? - Habar n-am. Îți mai aduci aminte
PARCUL DE DISTRACŢII de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/365174_a_366503]