1,983 matches
-
speriați. Domnul Ionescu ținea frâiele cu amândouă mâinile și încerca să-i strunească. Abia prin Valea Cucutei s-au mai liniștit caii și cei din sanie. Însă nimeni nu mai îndrăznea să vorbească. Priveau speriați la siluetele copacilor și ale tufișurilor, ce li se păreau ireale, îmbrăcate ca niște stafii cu largi cearșafuri albe plutind printre umbrele albastre. Uneori li se părea că în spatele fiecărui copac este ascuns fie un lup, fie un tâlhar, gata să se repeadă asupra lor. Deseori
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
pudrat razele aurii, îmbrăcând-o cu o magică rochie de mireasă. Sprințarele stele argintaseră și nuiaua de alun care fulgera în razele aurii ale lunii, când șerpuia ca un steag dacic în spatele lui Tudorel. Văzând minunata pereche, toți copacii și tufișurile din drum ovaționau, scuturându-și clopoțeii de argint : Să ne trăiască mirii cei frumoși și norocoși! Și toți se aplecau până la pământ scuturând în fața lor un covor strălucitor de steluțe și nestemate multicolore. -Mulțumesc, mulțumesc! dădea din cap Tudorel, zâmbindu
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
lupii se apropiau și îl înconjurau, îngerii cântau mai tare iar stelele plângeau tot mai mult, lacrimile lor transformându-se într-o pulbere albă, sclipitoare. În vremea aceasta, Tudorel cânta nepăsător. Însă a observat că mireasa lui, precum și copacii sau tufișurile din jur au început să plângă cu lacrimi de gheață. -De ce plângi Lunișoara mea? a întrebat-o el mirat. Oare-ți pare rău că te-am făcut mireasă sau că te duc acasă, să-mi fii nevastă? -Nu, iubitul
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
Iar lui Tudorel nici că-i păsa de primejdie. Când a ajuns în vale, a început să hăulească ( să sperie dealurile - zicea el) : ahoo, ahoo! Copii și frați, stați puțin și nu mânați! Ca niciodată, dealurile, cu toți copacii și tufișurile de pe ele îi amplificară hăulitura, transformând-o într-o canonadă cu bubuituri ricoșate din deal în deal. Troienele de pe pante au luat-o la vale, iar în acel moment s-a întâmplat ceva miraculos. Fie că s-au speriat de
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
jungla africană, ea părea a zeiță a pădurii, care înțelegea și iubea miracolul naturii, de parcă ar fi trăit în mijlocul acesteia dintotdeauna. Era zâna arborilor seculari, prințesa gingașelor antilopelor și a zebrelor tărcate, regina leilor fioroși și a girafelor gigantice... Printre tufișuri se auzi un scâncet ciudat și Violeta se îndreptă instinctiv, în acea direcție. Descoperi surprinsă, printre crengile încolăcite și în frunzele cu margini înțepătoare, un drăgălaș pui de leu. ”Cea care m-a atacat, era deci leoaica. Ĩși apăra puiul
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
partener nu a abandonat încă. -Vehicolul lansat de dumneavoastră e pe o mică înălțime la un kilometru și bate tot ce mișcă! Locotenentul ieși afară din mașina blindată. Același peisaj de smârcuri pline cu apă și gheață și câte un tufiș ici și colo, mai mult ramuri uscate și dese era cam tot ce putea fi descris despre mediul înconjurător. După un drum de cîteva minute locotenentul se afla la marginea unui pâlc de arbori în mijlocul cărora se afla un mic
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
afla la marginea unui pâlc de arbori în mijlocul cărora se afla un mic lac. Soarele nu se se vedea nicăieri de sub stratul gros de nori cenușii. -Aproape că nu vă mai zăresc auzi locotentul vocea lui Lup Katak. -Sunt printre tufișurile astea. Drept înainte este un lac. -Da! Dar aveți grijă. Se pare că acolo e cineva. Nu trecu mult timp și locotenentul reveni la marginea pâlcului de copaci de unde plecase. Înintea lui mergea cineva cu mîinile ridicate iar locotentul se
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
dor de tine, sat îndepărtat, Natalul meu Purani - sanctuar de pace, Te port în suflet cu tainic zvon de luncă, De cânt și vise, pe netede cărări de altădat. Prin mintea mea, tablouri trec crâmpeie, Pădurea cu flori multicolore în tufișuri Și Glavaciocul murmurând printre desișuri De mure, de sălcii visătoare și hamei. În fața mea, Izlazul, Neprihănit ca sânul de fecioară, Renaște-n fiecare primăvară. Apoi Livedia, Lacul Ileanii, cu nuferi și iriși aurii, Pe malul căruia se joacă Nepotolite cete
SATUL MEU, PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369341_a_370670]
-
Canta bucuria de a trăi... Fluturi mulți, pictați cu culori frumoase, în modestia lor, zboară din floare în floare. O privire mai atentă... printre flori și ierburi descoperi o lume de insecte de diverse forme culori și preocupări. Lângă un tufiș între două pietre, un uriaș, o șopârlă te privește cu doi ochi negri curioși... Atenție! Apare o șosea în miniatură, bătătorită... De fapt, nu una ci două! Se circulă în ambele sensuri, sunt drumuri înguste ca un fir de ață
PENTRU TINE NATURĂ de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369653_a_370982]
-
bună! După foloase mergeam eu...? Și nu mă interesează pe mine ce fac fetele din noua generație, dacă vrei să știi. Dacă ele nu se respectă, este normal ca nici băieții să nu le respecte. Le întind din prima prin tufișuri și pe bănci... N-au probleme... Sunt spitalele pline de nou-născuți abandonați... Apoi, pe de altă parte, tu, care mă cunoști mai bine ca oricine, știi cât de mult mi-am dorit să am copii. Aș fi dorit să am
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
Acasa > Strofe > Amintire > PORTE-BONHEUR-UL MEU Autor: Adina Rosenkranz Herscovici Publicat în: Ediția nr. 1682 din 09 august 2015 Toate Articolele Autorului PORTE-BONHEUR-ul MEU Venind de la școală într-o bună zi, l-am văzut în tufiș... Moka și alb... ochii, două alune... Privirea-i duioasă, deșteaptă, pe-a mea a prins-o și m-a cucerit pe veci! De semenii lui mă temeam; o teamă tenace, nerațională. Voiam să mă apropii, dar mă pierdeam cu firea
PORTE-BONHEUR-UL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/369723_a_371052]
-
tăieturi de topor. Părăsi cărarea cea comodă de pădure, și se afundă într-o râpă mai greu de coborât, până în apropierea locului de unde se auzeau tăieturile de topor. Pășind tiptil, se apropie de locul de unde veneau zgomotele. Iată, printre ramurile tufișului, chiar a început să vadă un cal înhămat, rumegând niște fân, lângă o sanie pentru cărat lemne. Ceva mai la deal, zări doi țărani care retezau de zor trunchiurile unor fagi uscați, pe care-l doborâră la pământ cu topoare
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
o străduță din spatele Maternității, urcând spre o zonă păduroasă. Omătul acoperise complet crengile copacilor și datorită frigului, înghețaseră, dând un aspect feeric locului. Așa, cu frunzele încremenite în gheață, peisajul părea mirific, încât părea că, oricând, ar putea apărea din tufișurile dese, Zâna zăpezii. Mergeau toți pe poteca mărginită de copaci și arbuști. Se făcuse parcă din ce în ce mai frig. Deodată se auziră niște țipete de fată, disperate. - Am ajuns, exclamă băiatul victorios, arătând intrarea îngustă a unei peșteri. Erau catacombele din munte
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
de culoare verzuie. Deodată, ascuți urechile; auzea un zgomot, deși se uita-se în toate părțile și nu vedea pe nimeni. Acum îi era teamă să nu vină vreun animal să mănânce ouăle, fapt pentru care se pitulă după niște tufișuri să vadă ce se întâmplă, dar, nici gând de așa ceva; era o pasăre cu un amestec de culori închise, o rață sălbatică ce se așeză liniștită pe cuib. Din acea zi minunată, băiețelul venea aproape zilnic și aducea ceva de
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
mai ține după noi, o avertizase cel mai mare frate, armele nu sunt pentru fete! Pe Bristena, însă, nu o interesau treburile gospodărești. Se strecura pe urmele fraților și ale altor băieți, până în inima pădurii și îi privea dintr-un tufiș, cum învățau să lupte cu sabiile, cu sulițele sau corp la corp. Dar, cel mai mult îi plăcea trasul la țintă cu arcul. Urmărea cu sufletul la gură cum săgețiile zburau zbârnâind prin aer și se înfigeau, mușcând din lemnul
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
gândurile mele zburau aiurea la fel de fel de fantezii, unele mai năstrușnice decât altele. În pădure mișună fel de fel de vietăți; prin frunzele uscate sunt mușuroaie de furnici, șopârle, șerpi, fel de fel de gândaci, cu coarne, fără coarne, printre tufișuri stau pitiți iepurașii, bursucii, căprioarele, porcii mistreți și, iarna, chiar lupii. Primăvara păsările sunt o adevărată încântare, ele populează toată verdeața, cântă, fluieră, zboară după gâze, își fac cuiburi, se hârjonesc în soarele dulce al zilei ca niște ființe fericite
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
înalță glasul greierilor spre cerul nopți iar adierea vântului încetează presimțind sosirea lui Ionică. Eternul visător se apropie de mică dumbrava poleita de lumină luni și se așează pe o buturuga și meșterind la pipa lui,nu observă că din tufișuri,rivalul său îl privește uneltind și așteptând momentul prielnic când se va bucura de plăcerea răzbunări și auzind zgomot de pași,rivalul se întinse în spatele tufișului în timp ce,Ionică,după ce-și aprinse pipa,pufai de câteva ori apoi se ridică
PLECA-VOI SPRE NECUNOSCUT!... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352779_a_354108]
-
se așează pe o buturuga și meșterind la pipa lui,nu observă că din tufișuri,rivalul său îl privește uneltind și așteptând momentul prielnic când se va bucura de plăcerea răzbunări și auzind zgomot de pași,rivalul se întinse în spatele tufișului în timp ce,Ionică,după ce-și aprinse pipa,pufai de câteva ori apoi se ridică de pe buturuga pentru a admira apariția spectrala ce plutea pe irisul nopți și știind că ea,Miruna ascunde-n irisul ei,dorința de a fi iubita
PLECA-VOI SPRE NECUNOSCUT!... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352779_a_354108]
-
la distanță mică de pământ și împins de curiozitatea ce acționează asupra mea asemeni unui resort,mă ridic de pe iarbă și pășesc cu atenție spre acea lumină.Și ajuns la mică distanță de acea lumină misterioasă,mă ascund într-un tufiș și o privesc pe acea față ce mi-a deranjat liniștea contemplativa în care mă scufundasem.Tipa era trecută de douăzeci și cinci de ani cu părul saten ce sclipea în lumina felinarului complectând aură mistica ce-i învăluia trupul de sifilidă
ÎNTALNIRE CU PARFUM DE VIS de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352777_a_354106]
-
zgomot înfundat pe care ea îl aude și speriată fiind,ridică felinarul de pe pământ. -Nu te speria șoptesc eu încercând să o calmez,eram prin zonă și ți-am văzut lumina și împins de curiozitate,te-am privit din spatele acestui tufiș! Ea mă asculta cu atenție apoi ridică felinarul la înălțimea umerilor ei pentru a mă vedea mai bine și constatând că sunt un tanar slăbuț cu o privire sfioasa dar și foarte drăguț,îmi zâmbește apoi coboară felinarul. -Nu m-
ÎNTALNIRE CU PARFUM DE VIS de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352777_a_354106]
-
cap până-n picioare, umblai restul zilei cu hainele ude. Mai sufla uneori și câte un vânt rece, mai ales după furtună sau ploaie. Mâinile se făceau sloi de la strâns recolta prin roua rece din iarbă, te stropeau crengile ude din tufiș. Iar după ce umpleai ochi căldarea cu zmeură, trebuia s-o duci până la centrul de colectare, care era câteodată și la zece kilometri. La centrul de colectare dădeai peste alte necazuri: cozi de sute de persoane, la care stăteai ore întregi
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
pui, avea și pușcă! Eu și cu tata eram mai la vale, în niște viroage pline de zmeuriș. Priveam cu spaimă cum pădurarii risipesc zmeura bieților oameni veniți de cine știe unde să câștige un ban. Ne-am pitit ca potârnichile în tufișuri. Abia după o jumătate de oră, văzând că nu mai era nimeni prin preajmă, am ieșit din ascunziș să strângem zmeură cât să umplem căldările. Când eram gata să plecam acasă, ne-a fost frică să mergem pe drumul de lângă
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
VREMURI... Pogoară lumina-n grădină Pe aripi frânte de vânt, Albinele dau zor în stupină, Cu florile făcând legământ. Livada bătrână se-nclină Ca baba-n strai de mireasă. Flori grele ciorchine anină De ram și rodu-și revarsă. Cântă-n tufiș o turturică; În sat din frunza de fag O doină timpu-l despică Și-și lasă ecoul pe prag. O iau de mână ca pe-o soră Și-o cuibăresc adânc în pântec; E primăvară și e horă ! Și toate-mi
CE VREMURI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352674_a_354003]
-
o paralelă între reacția florii și trăirile sale. Ridică privirea spre cer. Bolta era presărată de milioane de stele. Se auzeau voci vorbind în șoaptă. Se apropiau de ea. Își găsi în grabă un loc să se ascundă în spatele unui tufiș mare de frunze. O femeie și un bărbat. - Dragul meu, e musai să ne întâlnim departe de locul asta plictisitor. Nu putem face nicio mișcare, cu toate creaturile astea stupide care stau cu ochii pe noi. - Și mi-e dor
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
El / Iubitul par a fi doi drumeți, nicidecum sisifici, ci, dimpotrivă, «pe versanții lor periculoși, cu precădere la cunoașterea angelică a extazului», într-o «fericire în doi, fără odihnă...»; de răpciune fiind, eroina lirică a Danielei Gifu simte cum, «prin tufișurile dese și răcoroase», aude „îngânatul trist al iubitului“ «de dincolo de ușa» despărțitoare, constatând că amândoi „jelesc“ «nevoia de ghemuire unul în brațele celuilalt»; de brumărel fiind, „se furișează în pat, lângă trupul bărbatului iubit, «răvășit de căutarea coapselor feciorelnice, precum
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]