1,961 matches
-
din câmpiile de munte cu vegetația de Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachian; Râuri cu bancuri nămoloase cu vegetație de Chenopodian rubri și Bidentian p.p. 3. Habitate de pajiști și tufărișuri Pajiști alpine și boreale; Pajiști umede cu Erica tetralix; Pajiști uscate; * Tufișuri cu Pinus mugo și Rhododendron hirsutum (MugoRhododendretum hirsuți); Formațiuni cu Juniperus communis în zone sau pajiști calcaroase; * Pajiști rupicole calcaroase sau bazofile cu Alysso-Sedion albi; * Pajiști calcaroase pe nisipuri xerice; Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios; Pajiști calcaroase alpine
EUR-Lex () [Corola-website/Law/135982_a_137311]
-
Juniperus communis în zone sau pajiști calcaroase; * Pajiști rupicole calcaroase sau bazofile cu Alysso-Sedion albi; * Pajiști calcaroase pe nisipuri xerice; Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios; Pajiști calcaroase alpine și subalpine; Pajiști uscate seminaturale și faciesuri de acoperire cu tufișuri pe substrat calcaros (*situri importante pentru orhidee); * Pseudostepe cu iarba și plante anuale de Thero-Brachypodietea; * Pajiști bogate în specii de Nardus, pe substraturile silicioase ale zonelor muntoase; * Pajiști stepice subpanonice; * Pajiști stepice panonice pe loess; * Pajiști panonice nisipoase; Pajiști cu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/135982_a_137311]
-
cu Hamer: în schimbul clemenței pentru băiat, el îl va ajuta să organizeze o capcană pentru bandiți. Când Bonnie și Clyde opresc pe marginea drumului pentru a-l ajuta pe domnul Moss să repare o pană de cauciuc, polițiștii, aflați în tufișuri, deschid focul și îi împușcă mortal pe Bonnie și Clyde. Hamer și echipa sa ies apoi din ascunzătoare, uitându-se la cadavrele celor doi bandiți. Actorul Gene Wilder și-a făcut debutul în film ca Eugene Grizzard, unul dintre ostaticii
Bonnie și Clyde (film) () [Corola-website/Science/325697_a_327026]
-
pradă și o acoperă cu un strat de mătase și îi injectează veninul și fermenții. Apoi, își ia masa. După aceasta el aruncă resturile (exp. cuticulă) fostei insecte, menținându-și pânză în curățenie. Ei trăiesc pretutindeni, în grădini și în tufișuri, unde își construiesc pânza Principala hrană o constituie muștele și țânțarii. Dacă în plasă nimerește ceva necomestibil, păianjenul va rupe firele pentru a elibera obiectul. Păianjenul cu cruce se comportă cu prada prinsă diferit. Dacă este foarte flămând, atunci o
Araneus diadematus () [Corola-website/Science/319179_a_320508]
-
acest sens Marea Mediterana, spre deosebire de Sahara, n-a constituit o graniță naturală. Uscăciunea periodica determina adaptări specifice, iar alternanta sezoanelor, ritmicitatea vegetației. În sezonul ploios, plantele înmuguresc și înfloresc; în perioada de secetă, vegetează. Plantele care alcătuiesc păduri și asociații de tufișuri mediteraneene au în cea mai mare parte frunze persistente, veșnic verzi (sempervirescente). Frunzele au însă dimensiuni mici sau sunt transformate în țepi; în alte cazuri, sunt îngroșate, aspre, pieloase, lucioase, ceroase, sau cu șolzi, adaptări prin care acestea atenuează transpirația
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
interior circa 100-150 km, maxim 200 km. Stepa ocupă regiunile mai uscate de podiș (Podișul Sotturilor, mare parte din Meseta marocana și Tunisia de Sud), cu precipitații între 200 și 350 mm anual. Este caracteristică formațiunea de maquis, alcătuită din tufișuri sempervirescente, greu de străbătut de 1,5-3 m înălțime, în care apar: măslinul sălbatic (Cistus solvifolium), mirtul (Myrtus communis), leandrul (Nerium oleander), laurul nobil sau dafinul ("Laurus nobilis"), rodiul ("Punica granatum"), drobița ("Genista"), si pe alocuri palmierul pitic ("Chamaerops humilis
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
tisa|tisa]] și specii lemnoase de ienupăr (Callitris quadrivalvis). Pădurile apar în general sub formă de [[insula|insule]] sau fâșii înguste. Plantele inferioare ale munților (Tell, Rif etc.) și zonele de [[litoral]], ocupate și ele în trecut de păduri și tufișuri, au azi o vegetație tipică de hătișuri mediteraneene, de [[maquis]]. În zonele de trecere spre stepa (ce primesc 300-400 mm precipitații anual, ca, de exemplu, Meseta marocana sau fâșia substepică de la sud de Tell) este frecvență gigifa ("Zizyphus lotus"), în
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
lotus, specii de acacii) sau izolați, ca, de exemplu fisticul (Pistacia atlantică), cu [[lemn]]ul foarte tare și rezistent la uscăciune, variații de temperatură sau furtuni. Dintre ierburile xerofile, caracteristică Podișului Sotturilor este iarbă alfa ("Stipa tenacissima"). În stepa marocana, tufișurile sunt mai obișnuite. În [[Maroc|Marocul de Sud-Vest]] se întâlnește frecvent arganierul ("Argania sideroxylon"), specia tropicală, reprezentând un relict al florei răspândite aici în Terțiar Înălțimea munților determina o etajare a vegetației. Aici, în urma creșterii umidității, apar păduri cu specii
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
Contentin și portul Cherbourg, care ar fi asigurat aliaților un port cu ape adânci. Ținutul din vecinătatea plajelor Utah și Omaha era cunoscut sub numele de bocage: o zonă înțelenită, cu rânduri de diguri vechi despărțitoare ale fermelor, plantate cu tufișuri late de până la trei metri, lungi de 100 - 200 de metri, care împiedicau acțiunea tancurilor și stânjeneau recunoașterea vizuală, ceea ce le permitea germanilor stabilirea unor poziții ideale pentru apărare. Infanteria americană a făcut puține progrese și a avut pierderi foarte
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
sosit la Quatre Bras în jurul orei 14:00. A recunoscut imediat importanța intersecției de lângă acest sat și pădurea Bossu. Era imposibil de mărșăluit pe drumul spre Bruxelles atâta timp cât inamicul se afla în pădure. Aceasta era alcătuită din copaci înalți și tufișuri dese, cărări largi facilitând mișcarea trupelor. În apropiere se găsea Gemioncourt. Era o fermă mare cu turnuri înalte, grădini cu ziduri din piatră și livezi care ofereau o poziție excelentă de apărat. Gemioncourt reprezenta o fermă belgiană tipică pentru acele
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
a rămas să reflecteze cu tristețe la pierderile pe care unitatea sa le suferise și cu amărăciune din cauza faptului că majoritatea fuseseră provocate de aliații scoțieni decât de francezi.” "Jägerii" din Braunschweig dispuși în șanț își puseseră marile pălării pe tufișurile din fața lor. Acestea atrăgeau focul necontenit de muschetă al voltigeurilor francezi. Regimentul 95 Pușcași nu a reușit să recucerească satul apărat de infanteriștii lui Bachelu. Prințul de Orania a trimis mai multe companii ale Batalionului 27 "Jäger" pentru a-i
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Bras, cu Regimentul 2 (Braunschweig) în dreapta sa și un batalion din Regimentul 92 în stânga, în șanțul de lângă drum. Deoarece Braunschweigerii și câțiva scoțieni formau prima linie, aceștia sufereau pierderi din cauza focului de artilerie. Trăgătorii din divizia lui Foy înaintaseră printre tufișuri și de-a lungul pârâului. Alți pușcași trăgeau din flanc, din pădurea Bossu. Focul acestora era destul de enervant pentru aliați. Maiorului von Rauschenplat i-a fost smuls brațul de către o ghiulea iar maiorul von Cramm a fost rănit mortal. Infanteria
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
18:30. Artileria acesteia s-a dispus în spatele șanțului ocupat de Batalionul Luneburg. I-a luat aproape două ore Gărzii pentru a ajunge în partea de sud a pădurii Bossu, deoarece infanteria franceză se luptase pentru fiecare copac și fiecare tufiș din ea. De asemenea, la recucerirea terenului pierdut au participat și nassauerii. Atunci când Garda a ieșit din pădure cu rândurile dezordonate îndreptându-se spre ferma Grand Pierrepont, ea și Braunschweigerii învecinați au fost bombardați de artileria franceză, apoi atacați de
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
fag, gorun și molid)și Vârful Stogul(fag secular). În aceste păduri se întâlnesc cerbi, căpriori, mistreți, bursuci, vulpi și, în ultimii ani,lupi. Flora submediteraneană, întâlnită în punctul numit Cârligele Mici de la intrarea în Cheile Costeștilor, este reprezentată de tufișurile de cetină cu negi abrucate pe pereții calcaroși inaccesibili ai defileului, de garofițele de stâncă, micsandrele de stâncă, iedera albă, ceapa sălbatică, ghioceii galbeni și tufișurile mojdreni. Pădurile montane, încadrate în etajul subalpin situat între altitudinile de 600-1200 metri, sunt
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
întâlnită în punctul numit Cârligele Mici de la intrarea în Cheile Costeștilor, este reprezentată de tufișurile de cetină cu negi abrucate pe pereții calcaroși inaccesibili ai defileului, de garofițele de stâncă, micsandrele de stâncă, iedera albă, ceapa sălbatică, ghioceii galbeni și tufișurile mojdreni. Pădurile montane, încadrate în etajul subalpin situat între altitudinile de 600-1200 metri, sunt situate pe fețle sudice și nordice a munților Arnota , Cacova și Piatra precum și pe culmile muntoase situate de-o parte și de alta a traseului montan
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
Dihorul european s-a desprins din dihorul de stepă acum 1,5 milioane de ani. Este înrudit cu nurca cu care poate hibridiza. Dihorul are un corp subțire și flexibil, cu picioare scurte adaptate mișcării rapide în pădure printre copaci, tufișuri și în vizuinele rozătoarelor și iepurilor cu care se hrănește. Capul este mic, lat și turtit cu urechi mici și rotunde. Lungimea trupului fără coadă este de 30-50 cm, iar lungimea cozii este de alți 10-20 cm. Greutatea dihorilor variază
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
în sud-est, și Marwa, în nord. Natura pietroasă a Arabiei explică acest cult al pietrelor, cum este și piatra neagră încastrată în colțul Kaabei, la sud-estul edificiului. Arabii credeau însa nu numai că pietrele, ci și arborii conțin sacrul; un tufiș de palmieri (nakhla) servea de exemplu ca rezidență "Doamnei", divinității feminine ("raba") venerată de locuitorii Meccăi, care mai era numită și Al-'Uza ("Prea-Puternica"); aceștia îi cereau protecție, așa cum stă bine unor comercianți experimentați, care credeau că a face alianțe
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]
-
Antonio Cobârzan Constantin Cobârzan, Dan Voinescu, Sandu Arion, Ucu Bratu-Voicescu, Ștefan Berindei, Ion Berindei, Silviu Hera, Octav Zemlicka, Mircea Tudoran, Arpad Cenuser, Victor Boz, Puiu Brek, Ion Cristian, Cornel „Muzicuța” Ionescu, George Stavri, Alexandru „Jimmy” Zărnescu, Gerhard Gerl și Doru Tufiș. Ultima formulă a formației a fost: Cornel „Bebe” Fugaru lead, clape, vocal, Alexandru „Jimmy” Zărnescu - chitară, voce, Cristian Dumitru - chitară baș, voce, Mihai Tudorică - tobe. Opțional mai apăreau și suflătorii : Mișu Farcaș - trombon și Nelu Marinescu - trompeta.
Sincron () [Corola-website/Science/303403_a_304732]
-
un nepalez cu cei doi fii ai săi se aflau pe un platou situat la 6000 metri, unde căutau o plantă medicinală rară, cu efect tonifiant. Într-o dimineață, unul din copii, plecat singur prin pădure, a auzit foșnete în tufișuri, însoțite de un fel de mormăit înfiorător. Speriat, băiatul a făcut câțiva pași timizi spre locul de unde venea zgomotul. Dar brusc vântul și-a schimbat direcția, iar nasul copilului a fost asaltat de un miros insuportabil. După câteva clipe, el
Yeti () [Corola-website/Science/316097_a_317426]
-
arcto-alpine, în părțile înalte ale munților și infiltrații mediteraniene în zonele mai joase și cu condiți ecologice speciale mai ales pe calcare. Vegetația este diversă: pâlcurile de anini și zăvoaiele din lungul apelor, nu rareori învecinate cu cătinișuri zburlite și tufișuri de zmeură, până la făgetele de pe versanți și cu pădurile de rășinoase de deasupra lor. Cea mai mare pondere în vegetația Petroșaniului este ocupată de pădurile de foioase (gorun, cer și fag) și de pajiști. Pădurile de fag în amestec cu
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
cunoscută pentru vocea sa puternică, caracteristică altistelor, întinderea sa vocală măsurând aproximativ două octave. Personalitate cunoscută pentru acțiunile sale caritabile, dar și pentru spiritul antreprenorial dezvoltat, Lavigne debutează în industria cinematografică la începutul anului 2006, odată cu lansarea peliculei animate "Peste tufiș". Avril Ramona Lavigne este cel de-al doilea copil al cuplului format din Judith-Rosanne (născută Loshaw) și Jean-Claude Lavigne, doi muncitori cu origini franco-canadiene, ea mai are un frate mai mare, Matthew, și o soră mai mică pe nume Michelle
Avril Lavigne () [Corola-website/Science/303858_a_305187]
-
doi miri s-au cunoscut în anul 2004, iar logodna lor a avut loc în iunie 2005 în Veneția, în timpul unei plimbări cu gondola. Avril Lavigne a debutat în industria cinematografică la începutul anului 2006, odată cu lansarea peliculei animate "Peste tufiș". Avându-i ca și colegi de platou pe Bruce Willis și Steve Carell, Lavigne a primit rolul unui oposum pe nume Heather. În aprilie 2007, Avril Lavigne și-a reluat activitatea în planul muzical, lansând cel de-al treilea album
Avril Lavigne () [Corola-website/Science/303858_a_305187]
-
200-300 mm precipitații, care cad în anotimpul umed sub formă de averse violente, dar și sub formă de ploi lente de mai mare durată; nu prezintă rezerve subterane de apă și nici scurgeri permanente autohtone. Vegetația sporadică și discontinuă de tufișuri spinoase este legată de anotimpul mai umed și de ploile întâmplătoare, după care dispar. Prezintă precipitații medii anuale sub 200 mm; ploile cad sporadic sub formă de averse scurte și violente. Nu există un anotimp mai umed, ci numai zile
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
de câțiva cm și lungimi ce rar depășesc 20-30 cm. O alta formă simplă rezultată în urma acumulării eoliene o constituie movila de nisip, cunoscută în Sahara sub numele de "nebka". Ea se formează prin îngrămădirea nisipului în jurul unui obstacol de tufișuri sau ridicături stâncoase. Nebka se alungește în direcția vântului, în spatele obstacolului sub forma unei limbi de nisip, transformându-se într-o adevărată dună. Înălțimea acestei acumulări nu depășește 1 m. Nebka este o formă extrem de dinamică, ea formându-se la
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
(engl. Canberra Nature Park) din regiunea orașului Canberra face parte dintr-o asociație care cuprinde 30 de parcuri naționale. Floră din regiune este o vegetație de pădure, tufișuri și regiuni joase de preerie. Înaintea de declararea parcului teritoriul a servit că pășune pentru animale. Regiunea colinara este sub administrația „Național Capital Authority” fiind protejată prin interzicerea construcțiilor, regulie de administrație sunt stabilite în „Național Capital Plan”. Printre colinele
Parcul Național Canberra () [Corola-website/Science/311617_a_312946]