1,114 matches
-
termenul glossa desemnează un cuvînt dificil, care are nevoie să fie explicat. Adesea, din cauza neștiinței sau a neglijenței copiștilor, au fost incluse În text glose adăugate În margine sau deasupra cuvin telor pe care le explicau. Uneori glosa Înlocuiește cuvîn tul autentic; e.g. Vergiliu, Buc., VI 40: ignotos, glosa din Pag, a Îndepărtat ignaros R. Uneori, cuvinte care nu au Între ele un raport gra matical sînt asimilate În mod, desinență personală, cazuală, În număr sau gen. E.g. Demostene, Phil., Δ45
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
este obligat să l respecte În interesul tuturor. Analogia dintre universitari și lucrătorii din zonele urbane nu poate fi Împinsă prea departe, pentru că rezultatele muncii lor erau prea diferite; În plus, per soanele Însele formau două grupuri distincte. Ambi en tul citadin stimulează o transformare decisivă a istoriei În cultura occidentală. În universități, studiul și Învățămîntul sînt acum o adevărată profesie. În acest sens, activitatea intelectuală Începe să devină o muncă din care se poate trăi. Parisul, În a doua jumătate
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
universitari texte fundamentale pentru toate disciplinele, nu au fost făcute În interiorul universităților, ci la Curte sau În alte centre culturale, unde mecenați laici sau ecleziastici susțineau Întreprinderi de felul acesta prin Însemnate mijloace financiare. În consecință, raportul dintre am bien tul de la Curte și cel din școală a fost vital. În cursul secolului al XIII-lea, universitatea din Paris are un destin extraordinar, menit să influențeze profund toată istoria culturii occidentale. Grație traducerilor latinești, profesorii vin În contact cu operele de
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
decodat întreg mesajul trans mis. Așa cum văd lucrurile, imaterialitatea este o condiție necesară a cunoașterii, insă singură nu este suficientă Pentru a asigura cunoașterea. Pentru a putea vorbi despre cu noastere este nevoie și de intenționalitate, pentru că aceasta asigura conținu tul informațional al lucrului. Intentionalita tea fără imaterialitate rămâne doar potențial cognitivă, deoa rece materialitatea este exclusă din criteriul cognitiv; de asemenea, imaterialitatea fără intenționalitate nu este cognitivă, deoarece îi lipsește conținutul informațional al lu crului cunoscut. Altfel spus, pentru că esse
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
este, spre exemplu, zeama de lămâie, acreala lichidului fiind percepută în mod direct doar de către papilele gustative. Cel de-al treilea și ultim mod în care putem spune despre un obiect că este simțit per accidens are loc atunci când obiec tul este perceput în mod esențial de către intelect: când văd că o persoană respira, merge, vorbeste, îmi dau imediat seama că este în viață, „văd“ că este vie. O singură mențiune trebuie făcută în cazul acestui tip de obiecte sensi bile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Cel de-al patrulea simt, mirosul, este un simț mai complicat din perspectiva schimbărilor pe care le implică. În primul rând, pentru că un parfum să poată fi perceput, este necesară o schimbare naturală care să aibă loc chiar în obiec tul sensibil perceput, deoarece, pentru a emană un păr fum, un corp trebuie să fie afectat de căldură: (ÎI.1.17.) Secundum alterationem vero, în odore, qui est obiectum olfactus, oportet enim per calidum alterări aliquo modo corpus, ad hoc quod
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
fiind ceea ce de termină puterile cognitive pe care le informează, dar, în același timp, față de care nu sunt total diferite. Speciile sunt responsabile (a) de funcționarea sau non-functionarea unei stări cognitive, nu doar pentru activarea acesteia, si (b) de fap tul că o putere cognitivă percepe X mai degrabă de cat Y; altfel spus, ele sunt responsabile de faptul că puterea cognitivă este îndreptată către X, si nu către Y; că puterea cognitivă are acest conținut, si nu celălalt. În cuvintele
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
trei modele explicative, dintre care însă, după investigarea argumentelor sistematice și a suportului lor textual, am putut identifica modelul adecvat speciilor sensibile din cadrul cunoașterii descrise de Toma din Aquino, anume submodelul realist al modelului obiect, care se bazează pe argumen tul identității formale, pe înțelegerea speciilor că id quo-ul cunoașterii care se află într-o relație de asemănare cu forma obiectului extramental, precum și pe argumentul dublei existente a unei forme. În cadrul modelului realist, intrebarea „Ce rol joacă entitățile intermediare, aici speciile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
sensus communis). 3.1. Simțul comun În Summa contra Gentiles și în Summa theologiae, Toma din Aquino spune că o putere superioară poate sesiza calitățile perceptibile de către mai multe puteri inferioare. Spre exemplu, văzul percepe culoarea, auzul percepe sunetul, sim tul tactil percepe caldul și recele, umedul și uscatul etc., dar simțul comun le poate percepe pe toate acestea: (ÎI.3.1.) Videmus quod diversă quae în inferiori ordine po tentiarum pertinent ad diversas potentias, în superiori ordi ne pertinent ad
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
desi îl mișcă [pe acesta din urmă]. De fapt, [obiectul sensibil exterior] este mai nobil [decât simțul propriu], în măsura în care albul sau dulcele sunt în act [în obiectul sensibil exte rior] și în simțul propriu sunt doar în potenta. Dar sim tul propriu este mai nobil datorită puterii senzoriale, de unde [rezultă] și modul [sau] mai nobil de receptare fără materie: într-adevăr, orice receptor receptează în acord cu modul său [de a fi]. Și astfel, simțul comun recep tea za într-un
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
piatră și iarbă pe care o mănâncă; piatră este „ceva“, un obiect perceptibil prin simțuri, care nu este re ceptat decât că un „ceva“ fără semnificații rele van te pentru oaie, pe când iarbă este percepută de puterea estimativa, de instinc tul natural al oii, drept ceva de mân cât care o afec teaza în mod direct, ajutând-o să iși conserve existența. Putem spune că puterea estimativa este mai restrânsă, în privința ariei sale de acțiune, decât puterea cogitativa, care nu doar
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ad 3.). De exemplu, cum spune Dionisie: natură inferioară, prin partea ei cea mai înaltă, atinge [natură] superioară în partea ei inferioară; natură senzorială este unită într-un anumit mod cu rațiunea. Puterea cogitativa este o putere intermediară, este elemen tul cel mai înalt al părții senzoriale care atinge partea inferioară a intelectului. În Summa theologiae (I, q. 78, deoarece ordinea implică referință la un principiu, la intelect sau la origine. Pentru aceasta, a se vedea S. th. (I, q. 42
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în care reminiscența funcționează. 3.4. Imaginația sau fantezia Din ansamblul simțurilor interne mai rămâne doar unul de analizat: imaginația (imaginatio) sau fantezia (phantasia). Imaginația este pentru simțul comun ceea ce memoria este pentru puterea cogitativa. Altfel spus, imaginația este sim tul interior înzestrat cu capacitatea de a stoca intențiile furnizate de simțurile externe adunate la un loc de simțul comun: (ÎI.3.17.) [...] est enim phantasia sive imaginatio quasi thesaurus quidem formarum per sensum acceptarum (S. th., I, q. 78, a
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
agentis (Q. de anim., a. 15, ad 8). La a opta [obiecție] trebuie spus că imaginile nu sunt obiectele intelectului decât în măsura în care devin inteli gibile în act prin lumină intelectului agent. În momentul în care imaginile sunt iluminate de intelec tul agent ajung, de fapt, să fie transformate din specii sen sibile în specii inteligibile, actualizându-li-se potenta inte ligibila. După ce imaginile sunt astfel transformate, devin specii inteligibile și, deci, nu mai sunt aceleași entități inter mediare. Nu putem vorbi
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
și rochiile cu trenă lungă. Coafurile sînt bogate și se pot aprecia și cînd sînt parțial acoperite de pălării mici, unele cu voaletă. Doamnele poartă botine cu tocul înalt. Materialele folosite sînt catifeaua, taftalele broșate cu flori, mătăsurile grele și tulul argintat**. Ținuta de gală a bărbaților rămîne fracul negru purtat cu vestă și papion alb din pichet. Cămașa, întotdeauna albă, are gulerul și manșetele apretate sau chiar din celuloid, ca de altfel și plastronul cămășii. Ținuta de zi (ținuta de
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
urmei, era nepotul favorit al Victoriei! Conform dorinței ei exprese, a fost înveșmîntată într-o rochie de mătase albă; era prima oară, după 40 de ani, cînd regina nu mai apărea în haine de doliu (cu excepția acoperămîntului de cap din tul alb de dantelă). Motivul era simbolic: regina nu cobora în moarte, ci se întîlnea cu Albert într-o lume plină de lumină. În plus, albul "imaculat" era simbolul purității, așa cum îi spusese odată poetul Tennyson. Astfel înveșmîntată, semănînd cu Mrs.
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
din adverbul eu„bun“ și apelativul xeinos „străin“), și au reușit să-l impună și latinilor sub forma Pontus Euxinus. El se întîlnește în unele documente istorice romînești și se folosește uneori și astăzi cu valoare stilistică: Pontul Euxin, Pon tul, Marea Pontului. Impunerea adjectivului „negru“ s-a putut datora și analogiei cu multe alte nume de ape, mai mari sau mai mici, formate de la sau avînd în componență calificări coloristice. De exemplu, în toponimia romînească: Neagra, Pîrîul Negru, Lacul Negru
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
totul emblematică În acest text), aflat chiar În spatele cavalerului: În fața lui (a cavalerului de pe fundul scrumierii de Limoges, care, este inutil să mai amintesc, poartă o splendidă perucă pudrată de epocă) se găsește desigur o tânără damicelă cu rochia de tul Înfoiată precum conopida primăvara, strângând un mijlocel extrem de sottile, ce se bombează grațios sub sânii sănătoși, apăsând asupra corsetului gata să-l spargă (se vede aceasta după șnurul ce-i Închide partea din față, Întins la maximum că mă Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spuse Emmy. — Majoretă, răspunseră Adriana și Leigh în același timp. — Întocmai, oftă Emmy, dar apoi zâmbi preț de o clipă. Am găsit niște fotografii cu ea pe situl fotografului de la nunta surorii ei — arată bine chiar și în tafta cu tul. Toată povestea asta e absolut dezgustătoare. Râseră toate trei, obișnuite fiind cu această tradiție foarte veche care le apropia pe femei. Când viața e nasoală pentru că fostul iubit apare brusc pe un site despre nunți cum e weddingchannel.com, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lovea în fundal de banda mult mai viguroasă a vârfurilor de brazi încolonați. Se pare că mama a fost nevoită la un moment dat, probabil pe când atârna perdelele, după ce înșirase inelele de metal pe bară și netezise cu mâna noul tul florentin, aruncându-și întâmplător privirea pe fereastră, să înțeleagă, aproape cu brutalitate, că era imposibil să ignori acel mediu, întreaga lui alteritate, acel fel al său de a fi altceva. În timpul primelor săptămâni, mama fusese atât de prinsă cu instalarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a lungul multor generații într-o familie „cu vechime“ - căreia i se subțiaseră nervii și pielea îi devenise transparentă. Această piele transparentă și nervii atât de sensibili nu se poate să nu fi simțit, în timp ce mâna i se odihnea pe tulul vaporos al perdelelor, șocul descoperirii rustice a ruralității în care nimerise. Și mama sta, aproape acoperită de perdea, pe marginea ferestrei, în timp ce în ea pătrundeau izlazul, livada, colinele împădurite și prin fața ferestrei treceau câmpurile înzăpezite și drumul, brăzdat de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
după-amiază: acea simplitate pe care o degaja toată ființa lui venea dintr-o obârșie cu totul străină mie, care se stinse odată cu închiderea ușii de la atelier. Ceva atât de simplu ca mirosul lemnului proaspăt rindeluit. Mama își luă mâna de pe tul și-și întoarse ochii de la priveliștea înzăpezită și, după ce cercetă cu atenție mobilele, se uită la comoda Biedermeier care și aici - ca peste tot până acum - ocupa un loc special, ca un fel de altar al casei. Din răsfrângerea luminii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ceea ce nu era decât un contur pe o ceașcă, o ciobire a unui urcior; pentru tot restul după-amiezii am privit reproducerile picturilor de pe vasele grecești. Perdeaua, iată că dintr-odată nu mai era perdea, nu mai era o bucată de tul florentin atârnată în fața ferestrei pentru a opri privirile curioase ale vecinilor și a face lumina din cameră mai estompată, mai plăcută. Perdeaua era acum de fier, o cortină de fier. Și eu îmi imaginam plăci de oțel care fuseseră fixate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la cununia celebrului jurnalist Peter Eaves cu Hilary Winshaw, fiica domnului și a doamnei Mortimer Winshaw. Mireasa arăta superb într-o frumoasă rochie de mătase de culoarea pergamentului și cu o diademă cu perle și diamante fixată pe voalul de tul. Domnișoarele de onoare erau îmbrăcate cu minunate rochii de mătase de culoarea piersicii... Recepția a avut loc la hotelul Savoy și s-a încheiat cu un spectacol grandios. Invitații au fost conduși pe o terasă care cu priveliște spre râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
luat o fustă lungă până pe la jumătatea gambei și mi-am pus-o În dreptul taliei, dar materialul abia dacă Îmi acoperea unul din picioare. Următoarea din vraf pe care am pus mâna se revărsa până la podea Într-un vârtej de tul și șifon și părea că s-ar potrivi mai bine la o petrecere În aer liber din Charleston. Una dintre fuste era din material decolorat de jeanși și avea gata prinsă la brâu o curea gigantică din piele maro, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]