498 matches
-
lor. Tony Pavone se privi În oglindă. Pe moment avu neplăcuta impresie a unei iluzii optice! Se apropie cu teamă și curiozitate, străduindu-se să elimine - imaginea diformă a chipului său ce efectiv nu mai era de recunoscut! Obrajii puternic tumefiați aveau o culoare portocaliu aprinsă, În timp ce părul capului se lungise haotic fiind așezat În formă de cerc asemănător cu cel al ariciului...! Apropie capul mai mult spre oglindă, iar constatarea Îl uimi. Albul cristalin al ochilor era roșu, deosebit de roșu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu se întâmplase. Deși apa lacului ajunsese până la bârnele podului vechi, cel cu picturi medievale unde moartea hoinărea deghizată în toate evenimentele vieții. Am fixat valurile liniștite, clipocitul molcom mă amețea. La un moment dat, am văzut în apă fața tumefiată a soțului meu, aducând cu fața lui Mikael când încerca să iasă din apă cu gura larg deschisă. Alte chipuri trecătoare se prezentau, vrând să contribuie la formarea unui chip mai mare, cu trăsăturile unui animal uriaș. Am văzut apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mei nu au știut să-mi spună la cine fusesem în seara aceea și nici nu și-au amintit să fi văzut filmul deși rulase într-adevăr în oraș. Cine era grasa, cine erau cei doi copii, băiatul cu fața tumefiată și gesturi lente, cu o privire oribil de fixă, și fetița dulce, ușor roșcată, plină de grație? Cine era bărbatul spectral care ne-a condus până la ușă și care mi-a umplut buzunarele cu bomboane de salon, deși era vară
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scape de trac, apoi intră pe ușa de la numărul 1. Sugar Ray Coates legat cu cătușe de un scaun și Îmbrăcat Într-o uniformă de pușcărie largă. Înalt, cu ten deschis la culoare, aproape mulatru. Un ochi umflat, Închis. Buze tumefiate și crăpate. Nasul zdrobit, cu suturi la ambele nări. Ed luă cuvîntul: — Se pare că amîndoi am Încasat-o. Coates se uită la el chiorîș, cu o uitătură fioroasă. Ed Îi scoase cătușele și aruncă pe masă țigările și chibriturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un motiv oarecare, când ne așezăm jos, adormeam imediat. Își poate Închipui oricine că În halul În care ne aflam cei din „brigadă de tineret”, Înfometați, măi slăbiți că la Aiud, cu mâinile și picioarele crăpate și Însângerate, cu obrazul tumefiat și cu picioarele umflate, nu-i mai așteptăm pe americani, ci mulți dintre noi ne doream moartea”... Cand nu te așteptai soseau și acolo vești care răsturnau lucrurile: Când eram cel mai disperat, căci mă vedeam deja În căruță lagărului
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
simți corpul mai destins. Calvarul se sfârșise. 12.30 ORE Sângele Încetase să curgă din nasul zdrobit al lui Harry, care acum părea să respire mai regulat, mai ușor. Norman săltă punga de gheață ca să arunce o privire feței lui tumefiate, iar apoi reglă debitul perfuziei intravenoase pe care Beth reușise să i-o aplice după mai multe tentative nereușite. În venele lui Harry picura o mixtură anestezică. Respirația sa avea un iz acru, de cositor. În rest, era În regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu necazul meu, pe care, astăzi, îl primesc ca pe o flagelare purificatoare oh, m-am făcut complet de râs ca gazdă a ceaiului și încearcă, din surplusul ei infinit de bunăvoință, să mă ajute, să dea timp mușchilor mei tumefiați să se refacă. Sensei inițiază așadar o conversație cu Rezvan. În curând, captivată, îmi uit nimicnicia, durerea, amorțeala, chinul, și mă reîntorc la contemplația pură. Rezvan povestește cum se relaxează iranienii, savurând mese îndelungate, bogate, cu prietenii. Cum mâncați? vrea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
chiar, o admiratoare. În sală a izbucnit o furtună de râsete. Faptul acesta o încurcă vădit pe tovarășa Epaminonda. Nu știe ce să mai spună, cum să reacționeze. Privește cu furie către asistență. Bărbia-i tremură, obrajii-i sunt, parcă, tumefiați. “Sunteți o adunătură, asta sunteți, nu educatori, nu profesori, nu pedagogi, ci pleava societății...!” “Tovarășa Apostol, vă rog să vă retrageți afirmația. Cum de vă permiteți să jigniți un întreg colectiv?” Dar EA bate cu pumnul în masă și răcnește
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
rahatul ăsta mic câtă vreme suferă. Își frecă mâinile una de alta. CÎteodată, Logan, băiete, Dumnezeu ne surâde. Sandy Moir-Farquharson Îi aștepta Îmtr-o cameră de detenție de la parter. Nu părea foarte fericit. Un plasture alb subțire Îi traversa nasul, acum tumefiat, iar sub ochi avea cercuri negre. Dacă aveau noroc, pungile acealea aveau să se transforme Într-o frumusețe de ochi vineți. Servieta Îi era așezată În mijlocul mesei, În fața lui, iar el bătea impacientat darabana cu degetele pe suprafața de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o rubedenie de-a lui, totodată și coleg de serviciu, intra În fiecare dimineață, la ora șase, În clădirea UDB-ei pentru discuții ( În baza denunțului lui Dragović mai sus pomenit) și ajungea la serviciu cu Întîrziere, cu chipul vinețiu și tumefiat de pălmuială și nesomn, și asta În fiecare zi de la Dumnezeu, cu noaptea-n cap, timp de șase luni, pînă nu și-a amintit și de alții care Împărtășeau ca și el deruta cu rușii și care ascultau Radio-Moscova.PRIVATE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unui depresor de limbă. Cercetând gura cu pixul lanternă descoperi fibre identice în cerul gurii, pe limbă și pe gingii; notă: „Strangulat și sufocat cu prosop de bumbac alb”, insuflă adânc și cercetă orbitele ochilor. Pixul lanternă îi relevă membranele tumefiate, împănate cu substanța gelatinoasă pe care o remarcase și pe terenul pustiu; Danny folosi un Q-tip și unse câte trei lamele cu substanța din fiecare cavitate. Avea un miros de mentă, medicinal. Coborând pe cadavru, Danny cercetă fiecare centimetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un tată! Poate, totuși, dorea să-1 vadă. Cu blândețe și autoritate chirurgul îi pusese chiar el întrebarea. Lumina de suferință și refuz din ochii muribundei îl impresionase. - Nu! Nu! -- Vedeți! Nu vrea deloc! sughițase moșica Mari, pe când Sia cu mâini tumefiate ghemuia cearceafurile. Cum la Drăgănești în ultima săptămână nu se mai aflase nimic despre Sia, se credea și acolo că merge mai bine, mai ales că Rim venea regulat, deși cu un cap mai bizar ca de obicei. Repetiția generală
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se mai vede, el și-a îngropat fața între lunile Sophiei, și limba lui gustă și explorează fiecare milimetru din locurile ude ale Sophiei, iar Sophia e mai udă ca niciodată și brusc vârful limbii ei atinge vârful sexului meu tumefiat de așteptare. În închipuirea mea, mor. Buzele Sophiei descoperă încet fiecare venă și fiecare arcuire a sexului meu, iar eu simt că-mi pierd mințile, și prin mințile mele pier dute aleargă Cavanosa care tușește spasmodic și nebuna care plânge
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
părul pudrat cu făină de orez trecută prin sită de borangic, pomeții sulemeniți cu cârmâz și o aluniță de mătase neagră lipită cu scuipat. Șnuruit peste pântecul și pieptul enorm, corsetul făcea să se reverse în pliuri mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind în soare. Își purta dezinvolt nasturii strălucitori de alamă din vârful sânilor, ca un trufaș cuirasat în derivă, obligat să acosteze într-un mic port obscur și neîncăpător. Asta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
rubedenie de‑a lui, totodată și coleg de serviciu, intra În fiecare dimineață, la ora șase, În clădirea UDB‑ei pentru discuții ( În baza denunțului lui Dragović mai sus pomenit) și ajungea la serviciu cu Întârziere, cu chipul vinețiu și tumefiat de pălmuială și nesomn, și asta În fiecare zi de la Dumnezeu, cu noaptea‑n cap, timp de șase luni, până nu și‑a amintit și de alții care Împărtășeau ca și el deruta cu rușii și care ascultau Radio‑Moscova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
făcut-o cu greutate, ca și cum o înghițitură obraznică s-ar fi așezat în drumul aerului. Atunci și-a uitat rolul în care mila nu avea ce căuta și ți-a privit chipul ca o femeie oarecare. Ți-a cercetat trăsăturile tumefiate, sperând să alunge spaima gândului aceluia. Dar tu semeni cu mine și Ada n-a putut să nu vadă asta. Infirmiera te rădea pe cap, părul îți cădea pe podea. Ada a făcut un gest spre șuvițele castanii. Încet, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la un loc cu niște fașe pline de sânge. Într-o clipă devin praf care se mișcă. Mă târâi în secția de reanimare, de-a lungul coridorului, până la peretele de sticlă. Ești acolo, rasă, intubată, cu plasturi albi în jurul feței tumefiate și înnegrite. Ești tu. Intru dincolo de sticlă și sunt lângă tine. Sunt un tată oarecare, un sărman tată copleșit de durere, cu gura uscată, cu părul transpirat și rece. E ceva ce nu pot să înțeleg, ceva ce planează într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
E uimitor cât de repede reușiți voi, drogații, să metabolizați analgezicele. Chiar așa? am întrebat eu surprinsă. — Da. Doctorul mi-a mai făcut o injecție. Care m-a durut mai mult ca prima, fiindcă pielea sensibilă a gingiei era deja tumefiată și rănită. După care O’Dowd și-a reluat forajele. Meșterea prin gura mea de parc-ar fi avut un ferăstrău. Totul a durat două ore. A trebuit să-l rog să se oprească încă de două ori, fiindcă durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Acesta era momentul său. Își dădea seama din felul în care adversarii lui se mișcau cu încetinitorul și în reluare. Avea impresia că fug de el și, ridicându-se de la pământ, își apăsa plin de recunoștință palma pe fețele lor tumefiate, care se vindecau la atingerea Regelui. Erau clipe binecuvântate, când totul părea posibil. Apoi, când trecuse efectiv de linia de fund, Bull își dăduse seama că trebuia să ia o decizie. La viteza pe care o avea, ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
minunată femeie din lume, care e cea pe care o poți iubi, sem nul este, trebuie să fie, că nici pulpele, nici „bal coanele“ nu se mai văd, de parcă hormonii sexului și-ai agresivității s-ar retrage din creierul tău tumefiat și l-ar lăsa inocent ca un creier de copil și translucid ca o corniță de melc. Facem sex cu un creier de bărbat, dar iubim cu unul de copil, încrezător, depen dent, dornic de a da și a primi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
TÎnăra femeie care știa pe de rost toate drumurile din insulă, conducea cu viteză pe serpentinele cornișei, În direcția vilei lui Pérec. Lucas, tot Încercînd să evalueze În oglinda ecranului de protecție solară starea În care se găsea nasul lui tumefiat, era aruncat dintr-o parte În alta În mașinuța Méhari care se legăna la viraje. PÎnă la urmă zbieră: - O să te bag la arest preventiv! - Asta nu te va ajuta să dezlegi limbile. Mai ales cînd se va afla că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
speriate pentru toată viața; era așa de urît, încît, după ce se adăpa, nimănui nu-i mai venea să bea de la același izvor în ziua cu pricina. Avea un chip de nerecunoscut: urechile, sfîșiate din rădăcini, atîrnau fără viață peste fața tumefiată; un ochi acoperit complet de o umflătură care-l deformase; celălalt îi lipsea cu desăvîrșire; picioarele îi erau mușcate și mersul transformat într-un tîrîș chinuit; și n-ai fi știut ce animal este dacă noaptea, mult după ce peste pădure
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mai iese din țoale, Nelule!” Știu că În Învălmășeala creată am simțit o vagă lovitură. Apoi n-am mai știut ce-i cu mine. M-am trezit În casa scării, lângă lift, cu dureri cumplite În stomac și cu fața tumefiată. Se spune că Bobică, idiotul acela tembel, m-a umflat și m-a aruncat pe scară ca pe un lepros, Înjurând și lovindu-mă cu descreierare, În timp ce Creț, alt idiot, dirija Întreaga scenă, fredonând ”Simfonia destinului”, a lui Beethoven. Începe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
inegale, Îmi atârnă haotic peste urechi. Îmi pipăi apăsat cu limba dinții și mă Îngrozesc. Mulți sunt lipsă „la apel”, iar pe alții Îi găsesc retezați pe jumătate, ori doar niște colțuri Îngropate În carne, de-a lungul gingiilor - zone tumefiate și dureroase. Mai mult ca oricând, mă descopăr acum În limpezimea oglinzii. Și mă Înspăimânt! Arăt ca o mască din cârpă, răsfirată și găurită de prea multă folosință. Sunt la discreția timpului. Sunt la... disprețul timpului. Și nu am Încotro
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Încă o dată, cu o insistență obsesivă, aproape ca un automat, mușcîndu-și buzele ca să-și Înfrîneze impulsul de a striga de durere, pentru că mîinile, jupuite de piele, transformate În adevărate răni sîngerînde, păreau să refuze să mai dea ascultare unor degete tumefiate și vinete, neputincioase să mai țină cu fermitate un obiect. Ceas după ceas, lovitură după lovitură, pînă cînd adormi În ploaie și se trezi din nou, speriat de un tunet sau de propria-i panică, spre a privi În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]