7,871 matches
-
de o parte și de alta vedeam casele care, înecate în fumul dimineții, se legănau amețite de somn. Deodată pământul s-a desfăcut în două și eu am căzut în ruptura ce s-a format. Înaintea mea a apărut un tunel. Pereții erau acoperiți de un văl negru ce te înfiora. Apăreau numeroase portrete, figuri legendare ale unor voievozi care au domnit cu mulți ani în urmă. Pe un ecran mare ce se afla pe peretele stâng, erau dinozauri, animale care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
numeroase portrete, figuri legendare ale unor voievozi care au domnit cu mulți ani în urmă. Pe un ecran mare ce se afla pe peretele stâng, erau dinozauri, animale care au trăit cu multe milioane de ani în urmă. Acesta era tunelul timpului trecut, a unei lumi dispărute. Am citit într-o carte că, înainte de a ajunge în viitor, trebuie să treci pe tărâmul trecutului. Incursiunea a fost scurtă, pentru că deodată în fața ochilor mi-a apărut o luminiță, dezvăluind o poartă luminată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
luminată din toate părțile de un fel de soare care te orbea, iar lângă ea un paznic te îndemna să deschizi poarta. Curioasă, am pus mâna și am apăsat. O lumină puternică m-a orbit. Din nou am trecut prin tunel. De data aceasta era plin de lumină. De o parte și de alta săgetau unde strălucitoare. Am ajuns pe pământ, dar în anul 2220. Trăiau oameni, erau case. Am intrat în orașul meu natal. Era o zi de primăvară târzie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe ecranele scannerelor doar trei semne de viață. Proveneau dintr-un sector diferit. Pe moment se îndepărtă de ascensia dreaptă normală, Pământul se schimba: era distrus, iar galbenul continentelor se distingea perfect de negrul mărilor. Se opriră undeva pe marginea tunelului de energie, izbiți de o palmă nevăzută. * * * Dacă în zilele de început ale civilizației omenești Dumnezeu ne apărea ca ceva mai presus de forma umană, azi ne apare într-adevăr deosebit de orice formă de viață. Mult evoluat, când noi înșine
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
evoluat, când noi înșine am devenit niște mici dumnezei... Poate se schimbă ceva în ierarhia îngerilor, arătarea aducând mai mult a Satan decât a Dumnezeu. Dar toți cedară mulțumindu-se cu explicația că e o boală. Toți fuseseră atrași în tunel. Peste miliarde de capete descoperite, un înger uriaș, Îngerul întunecat, păzea turma de oameni sălbateci. Gândeau că dau ultima fărâmă de umanitate. Se vede clar că era Ultima Judecată. Nu se hotăra cum să se împartă sufletele. Erau miliarde de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
eu săream pe ele și mă distram. Acea voce mi-a spus că trebuie să merg la regele calculatoarelor, să mă răsplătească, dar pentru ce, nu știam. Iată ce mi-a spus atunci când am ajuns: Te voi duce într-un tunel cu trei uși; vei intra pe o ușă; dacă vei intra pe ușa corectă, vei ajunge într-o cameră cu un calculator care va fi numai al tău. Dacă nu vei intra pe ușa corectă, vei nimeri întrun alt tunel
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tunel cu trei uși; vei intra pe o ușă; dacă vei intra pe ușa corectă, vei ajunge într-o cameră cu un calculator care va fi numai al tău. Dacă nu vei intra pe ușa corectă, vei nimeri întrun alt tunel cu alte trei uși și așa mai departe... Intru eu în primul tunel și aleg ușa a doua. Eram plină de emoții: închid ochii, după care deschid ușa și îmi imaginez un calculator, dar când deschid ochii, eu am nimerit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ușa corectă, vei ajunge într-o cameră cu un calculator care va fi numai al tău. Dacă nu vei intra pe ușa corectă, vei nimeri întrun alt tunel cu alte trei uși și așa mai departe... Intru eu în primul tunel și aleg ușa a doua. Eram plină de emoții: închid ochii, după care deschid ușa și îmi imaginez un calculator, dar când deschid ochii, eu am nimerit într-un alt tunel. De ciudă, am ales ușa a treia, dar de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
uși și așa mai departe... Intru eu în primul tunel și aleg ușa a doua. Eram plină de emoții: închid ochii, după care deschid ușa și îmi imaginez un calculator, dar când deschid ochii, eu am nimerit într-un alt tunel. De ciudă, am ales ușa a treia, dar de data aceasta era prima. Uh! N-am ghicit și s-au terminat șansele mele. Dar când împăratul calculatoarelor nu era atent, eu repede am intrat pe ușa corectă. Împăratul calculatoarelor m-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe o apă invizibilă. Suntem ce-am fost: inconfundabile lumini într-o lume de catifea. Viața noastră nu e decât un ocoliș de care ne ferim pentru a nu ne sparge. Gâze mici, într-un infinit lugubru. Călătorim într-un tunel țesut de o mână invizibilă, curgem pe o muzică nemaiauzită, noi, ciudate note ale identității. Un drum pavat cu verde, roșu, negru. Acesta e ceva care după starea de negru va muri. Vise. Asta suntem... Ciudățenii, asta am fost... și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Sub el se afla un tub de carton. Semăna cu o petardă de mare putere. E pentru tine, zise Iolanda. Cadou de casă nouă. Deschide-l cu grijă. Știi că la Asediul din 1529, armata lui Soliman Magnificul a săpat tunele până sub zidurile orașului, ca să le umple cu butoaie de pulbere. Noroc cu ploile care au căzut fără oprire până au trecut În ninsori... Petru știa povestea: Să nu-mi spui că aici e un eșantion din pulberea nefolosită acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
continua să stea lipit de peretele alb purtând pe umărul stâng ca pe un mic trofeu desenul lui Szántó. Piciorul Iolandei Îi atingea lobul urechii. Se priveau unul pe celălalt și pentru prima oară simțeau că privirea lor săpa un tunel În aerul cald al Încăperii În care trupurile lor aveau să se Întâlnească Într-o Îmbrățișare prelungă, Întreruptă din când În când de scurte pauze În care nu făceau decât să constate același lucru: nu aveau nici de mâncat, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
făcut-o, Eric. Eu l-am eliberat. Eu sunt răspunzător. Îmi pare într-adevăr tare rău. Regret și speranță, Eric (Primită pe 1 mai) Scrisoarea nr. 206 Dragă Eric, Întrebare: Ce este ne-spațiul? Răspuns: E alcătuit din parcări nemarcate, tuneluri înguste, poduri și pivnițe nefolosite, buncăre, coridoare de întreținere, proprietăți industriale neîngrijite, case părăsite, fabrici închise, cu geamuri sparte, centrale electrice scoase din uz, unități subterane, camere de depozitare, spitale abandonate, ieșiri antiincendiu, acoperișuri, pivnițe, biserici în paragină, cu turle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
buncăre, coridoare de întreținere, proprietăți industriale neîngrijite, case părăsite, fabrici închise, cu geamuri sparte, centrale electrice scoase din uz, unități subterane, camere de depozitare, spitale abandonate, ieșiri antiincendiu, acoperișuri, pivnițe, biserici în paragină, cu turle periculoase, mori părăsite, canale victoriene, tuneluri întunecate, pasaje de trecere, sisteme de ventilație, scări, lifturi, coridoarele mizere și întortocheate din spatele cabinelor de probă ale magazinelor, ascunzișurile de sub capacele canalelor și din spatele tufișurilor de lângă macazurile de cale ferată. Î: Ce este Comitetul de Explorare a Ne-spațiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
început și apoi cu o încredere grijulie dar crescândă, am devenit elevul ultimului meu eu. Am învățat despre ludovician și despre dârele de cuvinte ale doctorului Trey Fidorous. Am învățat puținul pe care Eric și-l amintea despre parcările nemarcate, tunelurile de acces și locurile subterane ce alcătuiau ne-spațiul. Am învățat cum să creez fluxuri conceptuale false și cum să le scurtcircuitez pe cele existente, cum să-mi înfășor capul în ferigile și lichenii ideilor străine și cum să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cât o ceapă degerată de nimic pe lume. — Și care e morala poveștii? mă întrebă Clio într-o după-amiază, pe când ședeam pe un străvechi bloc de piatră și mâncam înghețată. — Nu oferi ghemul tău de lână unui soldat străin în tuneluri subpământene? Clio râse. Nu, oferă-i-l, zise ea. Dar nu te deranja după aia să mergi să-i cunoști părinții. Încă se mai juca încântată cu aparatul foto, așa că am frunzărit rapid cărțile pe care tocmai le cumpăraserăm. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lanternei mele. Am împins rucsacul prin bibliotecă și m-am târât după el. Coborâsem pe scară până când capul îmi era sub nivelul podelei și mă luptam să trag rucsacul după mine, când am auzit o bufnitură metalică de jos. În tunelul de coborâre răzbătu o lumină palidă, proiectând umbre lungi în sus. M-am forțat și am tras rucsacul în gaură, amortizând mare parte din greutatea lui cu capul și echilibrându-l cu brațul drept în timp ce coboram. Scara mă conduse într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
i-am spus pe muțește. Am mers pe coridorul electric de acces numărul patru cam două ore. Am urcat pe-o scară în ceea ce părea a fi un depozit abandonat, apoi am străbătut o estradă și am coborât într-un tunel mai îngust, mai compact, cu becuri pâlpâitoare. Am discutat mult, despre nimic în mod special, Scout punându-mi o sumedenie de întrebări despre muzică, despre formațiile care mai erau încă unite și despre cele care se destrămaseră și despre televiziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ai decât o singură zi la dispoziție. Ludovicianul n-a dispărut pentru totdeauna. Sub pământ, zilele se măsoară după ceas. Dimineața târzie face tic-tic și devine după-amiază devreme care face tic-tic și devine după-amiază târzie și noi continuăm să străbatem tuneluri, să urcăm și să coborâm scări, să ne îndreptăm lanternele spre spații întunecate, plate, cu tavane joase, croindu-ne drum printre ziare vechi și conserve goale și lucruri aruncate la voia întâmplării. Locuri și spații veniră și se duseră. Coridoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Doar de data asta, fără trucuri, suntem sinceri până la capăt, nu? Înainte să-și pună rucsacul pe umeri se uită la mine. — Doar de data asta. — Da, spuse ea. Suntem sinceri până la capăt. Ziua ne aduse o altă înșiruire de tuneluri și puțuri de urcat, scări și mari spații cavernoase, pustii. L-am cărat pe Ian cu rândul, ne-am înghiontit, ne-am atins mâinile pe jumătate întâmplător pe jumătate intenționat într-un fel care până la urmă ne făcu să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vizibile, restul fiind acoperit și îngropat și încorporat în tumul. — Nu înțeleg. — Lasă-te în genunchi și uită-te. Așa am făcut. Mărginit de șezutul și picioarele din spate ale scaunului și dispărând în adâncimile tumulului am zărit un mic tunel întunecat. Am ridicat privirea spre ea. — Glumești, nu? Scout zâmbi, se aplecă și mă sărută pe frunte. — Mi-e teamă că nu, spuse. Pe-acolo o luăm. 23 O lume de pix Am îngenuncheat amândoi la marginea tumulului cu cușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu? Scout zâmbi, se aplecă și mă sărută pe frunte. — Mi-e teamă că nu, spuse. Pe-acolo o luăm. 23 O lume de pix Am îngenuncheat amândoi la marginea tumulului cu cușca lui Ian între noi, uitându-ne la tunelul adânc, de hârtie. — Bun, zise Scout. O să procedăm și ca până acum. O să legăm rucsacurile cu sfoară și eu o să-l împing pe Ian în fața mea, ceea ce înseamnă că tu o să trebuiască să vii în urmă cu harta. Ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
știi asta? — Liniște, acum. Ne-am dat jos hainele voluminoase și le-am îndesat în rucsacuri. Apoi, am folosit două bucăți lungi de sfoară ca să ne legăm clapetele rucsacurile de partea din spate a curelelor, așa încât să le tragem prin tunel, după noi pe măsură ce ne târam. Scout scoase niște bandă adezivă ca să-și prindă lanterna de-o latură a cuștii lui Ian. Rezultatul o mulțumi, însă Ian - chiar și după o conservă întreagă de ton cu porumb de la fast-food - nu păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Aha. Îmi zâmbi. — O să fie bine. Arată mai rău decât este în realitate. Târăște-te pe coate și împinge-te în genunchi și în vârfurile bocancilor. Înaintează încet, încearcă să-ți ții brațele pe lângă corp și să nu atingi marginile. Tunelul e făcut doar din hârtie. — Biiiine. — Ce altceva? Mda, probabil că-i mai bine să-ți scoți lanterna înainte să intri; o să-ți trebuiască la citirea hărții. Dacă simți nevoia să te oprești, strigă-mă - dar nu prea tare - și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe asta. — Ce? Nimic? — Numai un cuvânt: Thera. — Mda, asta-i. Începem din partea de jos a lui „T“ și mergem spre rotundul lui „a“. Crezi că te descurci? M-am uitat din nou la hârtie. — Sigur, am spus. Aerul din tunel mirosea ca paginile unui roman de Charles Dickens de anticariat; hârtie îngălbenită, tipăritură veche și grăsime de pe degete, genul de miros presat, conservat. Lanterna mea proiecta un cerc alb de lumină pe fundul rucsacului lui Scout în timp ce acesta înainta poticnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]