1,282 matches
-
iscă un vânt ce părea să vină din tărâmurile tainice ale lumii de dincolo. În fața lui Valerius se ivi trupul Velundei, străpuns de lovituri de pumnal. O văzu așa cum o găsise la rădăcina frasinului sacru, cu chipul nevinovat, palid și tunica îmbibată de sânge. Văzu apoi trupul lui Salix în arenă, și trupurile tuturor gladiatorilor sacrificați de Vitellius, și pe toți cei uciși în războiul civil. „Acum“, își zise furios Valerius. Răsufla greu, din cauza emoției. Își sprijini vârful sabiei de gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în amfiteatru. Poartă galea de bronz cu boruri plate, circulare, o lance, o sabie și un scut rotund din piele (parma). Deoarece nu sunt gladiatori legitimi (morituri), ci cetățeni particulari, nu apar niciodată cu bustul gol, fiind obligați să poarte tunică. Expeditum: literal, „cel care lasă încărcătura grea pe câmp“. Termenul îi desemnează pe soldații geniști despre care autorul latin Josephus Flavius spune că sunt „încărcați precum măgarii, cu cazmale, maiuri, sape“ și toate câte îi trebuie unui soldat pentru operațiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Corint și Delphi, dar și de la Roma (ludi Capitolini) și Napoli (Isolimpiche). Ludus (pl. ludi): centrele de antrenament pentru gladiatori. Lusiari: gladiatori. Atleți care nu sunt gadiatori legitimi și, prin urmare, nu apar cu pieptul dezgolit, ci poartă armuri și tunici; participă la lupte „sportive“ cu arme care nu rănesc sau rănesc foarte puțin. Manipul: formație alcătuită din două centurii de câte 80 de soldați; prin urmare, un manipul are 160 de soldați, la care se adaugă subofițerii și ajutoarele. Grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui mulțimea de costume... Tangajul devenea din ce În ce mai greu de suportat. Noimann reușea totuși să se mențină În orișicare echilibru. Nasturii și insignele de la uniforma „amiralului armatei moarte” continuau să-l fascineze. Pe una din ele văzu Întipărit cuvântul MARTINI. Pe tunică străluceau un șir de steaguri, de cruci, scuturi și coroane, sub care se afla Înscris un număr: 1863... Dedesubtul lui, Într-un arc de cerc, Noimann citi: ROSSO 1876-1882-1873 - Premiati con 40 medaglie. LICENZA No. 1. Și iar: MARTINI, PRODUTTO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
băut și Bergenbier? Desigur, altfel cum i-ar fi apărut capacul acesta Între degete?! În timp ce Noimann Își frământa mintea cu astfel de Întrebări, Încercând să-și aducă aminte de vreun chip anume sau măcar de vreo frază rostită la masă, tunica „amiralului” se coloră În auriu, acoperindu-se de inscripții roșii ce palpitau În aer: „Există nenumărate motive pentru care și noi, bărbații, merităm o zi a noastră. Semnează pe www.ziuabarbatului.ro sau trimite da prin sms la 1870.” „De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
natură masculină. Păi, dacă era picior, de ce natură putea fi?! Literele erau cleioase, cuvintele se Întindeau. Puteai oare să ai bază Într-o astfel de inscripție? „Dacă ești mascul, de ce lași În urmă atâta mucus?” gândi Noimann. Între timp, pe tunică apăru un grup de cinci stele. Cuvântul Bergenbier se topi În aer. În locul lui strălucea acum, Înscris cu majuscule, ALEXANDRION. The Greek original. După care urma reclama: „Un gust unic, obținut după o rețetă tradițională grecească prin Învechirea distilatului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nasturele pe care-l ținea În mână purta o altă marcă, iar mucusul, din verde, se transformase-n roșu...” Aș da orice să știu ce-am mai băut...” „Nici o problemă”, făcu amiralul. „Priviți aici...” Și Noimann văzu rotindu-se pe tunică numele unor băuturi pe care rar Îndrăznea să le ingurgiteze... Îi apăru În față și coniacul Napoleon, și votca Scandic, și marca de whisky Teacher’s, o listă Întreagă de vinuri și lichioruri a căror vedere Îi provoca o repulsie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann râse, apoi se Întoarse În sufragerie și Începu să golească, dând pe gât, toate sticluțele ce se Întâmpla să-i iasă În cale... Era și de mirare că după o astfel de escapadă Noimann mai era Încă viu... Pe tunica de „amiral” apăreau acum tot alte culori și alte inscripții. „Gillette series. Foam. Moisturising. With glycerin”, „Bugs Bunny Colgate. Dentrifice au fluor pour enfants. Tandpasta met flouride voor kinderen. Dentífrico com flúor para crianças” - deasupra acestei inscripții apăru și-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
met flouride voor kinderen. Dentífrico com flúor para crianças” - deasupra acestei inscripții apăru și-un iepuroi, cu dinți galbeni și adidași. Iepuroiul Îi trase un bobârnac În nas lui Noimann și dispăru pe geam. „BRUT. Original deodorant. Fabergé PARIS.” Acum tunica avea culoare verde, având imprimată o flacără pe ea. Noimann scoase o țigară din pachet și Încercă s-o aprindă, Însă, apropiindu-și prea mult fața de flacăra bengală, se alese c-o sprânceană arsă. Și acum locul Îl frigea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
referitoare la infidelitatea soției sale Mathilda, căreia el, În semn de alint, Îi spunea Lilith? Cu ce era el mai breaz decât omul Braic, tovarășul de pensiune al lui Oliver?! „Byrond. DEODORANTE PER UOMO. Deo no gas. Fresco e sensule...” - tunica era de culoare neagră, având desenată la mijlocul pieptului o galaxie. Va să zică Paul Încercase să se dreagă și cu această băutură. Nu era de mirare că spiritul lui o luase razna, umblând, cum se spune, prin alte galaxii. „Paracetamol. Urinex. 24
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lipitoare de tâmpla stângă. Hotărât lucru, ceva era În neregulă cu el. Probabil că o parte din conștiința sa se afla deja acolo. „Terapeuții garantează că o oră de spa catifelează pielea și ne reîncarcă bateriile după o săptămână epuizantă.” Tunica stacojie a „amiralului armatei moarte” căpătă pe moment o culoare sidefie, peste care se revărsa din abundență spuma albă. Din cauza durerii crunte pe care o simțea În dreptul sprâncenelor și a urechii drepte, Noimann Își ținea cu greutate ochii deschiși. Mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vârful piramidei doar un țâmburuc, cu toate trăsăturile inginerului conservate ca Într-un totem. Din toate orificiile celor trei trupuri țâșneau puroi și sânge. Noimann Închise ochii și citi cealaltă reclamă, ce se scurgea, sub forma unei spume albe, pe tunica piciorului: „SexPlay vă oferă: Cele mai noi și sofisticate sisteme de vibrații cu perle, afișaj electronic, regulatoare de viteze, stimulare clitoridiană, iluminate și rezistente la apă. De la noi puteți achiziționa falusuri și vulve din materiale catifelate, ce imită cu fidelitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fu străbătut de fiori reci. Prin urmare, improvizase și un astfel de tratament, care-l făcuse să vadă În față stele verzi. A cîta oară oare? Și cu ce rezultate? Reclama citită cândva Într-o gazetă se scurgea acum pe tunica bine-cunoscută a piciorului postat În fața sa. Cine Îl pusese să-și vâre degetele În priză? Creierul său anesteziat de alcool mai avea oare nevoie și de-o altă anestezie? Stomatologul se forța să-și aducă aminte unde și când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să batem laba cum s-ar zice! (Intră un neguțător, având în mână diverse obiecte de vânzare) Negustorul: Veniți toți la moșu-ncoace Am aici tot ce vă place Cercei, nasturi și dantelă Salbe, rochii și inele Săbii, cizme și tunici Și pistoale de voinici... (îi observă pe cei doi): Bună dimineața! Ionică: Bună să fie, moșule, dar încotro? Negustorul: Dacă era vreo nuntă pe aicea, mă duceam la nuntă, dar fiindcă nu este, mă duc la bâlci. Ionică: Dar unde
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
o barbă lungă și și-a semănat fața cu zbârcituri. A împrumutat de asemeni glasul și portul vrăjitorului și a pândit clipa în care Rogero urma să rămână singur. În cele din urmă, ea l-a găsit înveșmântat într-o tunică scumpă, de mătasă brodată cu aur, având un guler de pietre prețioase la gât și cu brațele-I puternice, împodobite cu brățări. Ținuta și mișcările lui trădau o femeiască moleșeală; din vechiul Rogero, el părea a nu mai fi păstrat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în timp ce își aranja ținuta. ― Sergent Dinsus! Ordonă adunarea plutonului pe platou.! Ai cinci minute! - s-a auzit glasul locotenentului Coasă, comandantul plutonului. ― Am înțeles, domnule locotenent! - a răspuns Dumitru. A intrat în dormitor, unde fiecare își lustruia ultimul nasture de la tunică sau își aranja capela pe cap. ― Pluton! Adunarea pe platoul de instrucție! Aveți trei minute! Odată cu ordinul dat, a pornit cu pas grăbit spre locul de adunare. S-a așezat în capul liniei care marca locul plutonului doi. Când a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
parcărilor. Împărți toți banii pe care nu-i îndesase în gura lui Terry Lux. Trei dintre negrotei îi răspunseră cu „Ha?” Doi dintre ei nu-l mai văzuseră pe Coleman, saxofonul alto, de vreo două săptămâni. Un clovn într-o tunică purpurie, de amiral, auzise că Healy cânta într-un club privat din Watts, unde albilor li se permitea să cânte dacă erau băieți salon și nu puneau laba pe decolteurile negreselor. Buzz traversă și continuă să interogheze, apropiindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dom'le! ― E... Bă-je-na-ru-le... deschide Bo-ta-ni-ca la pagina 161 și citește... Foarte încîntat de reputația pe care o aveam printre colegii mei, m-am ridicat liniștit în aparență, însă nu fără puține zvâcniri de inimă; mi-am îndreptat gulerul la tunică... și am început! Aș putea să reproduc întocmai scurta povestire care mi-a făcut atâta necaz, că mi s-a întipărit în minte, dar n-are nici un rost... Primele fraze erau următoarele: " Un călător străbătea ținuturile calde ale Americii, situate
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
acetilenei! Eu luai creta de cap și-ncepui să-i jupoi hârtia, ca să-mi treacă timpul și să-mi pot răscoli amintirile în legătură cu chimia organică și mai ales cu blestemata de "sinteză a acetilenei". Începui să tușesc, îmi îndreptai gulerul tunicii, de parcă n-aș fi fost la lecție, ci la fotograf, îmi privii numărul de ordine de pe mânecă, îi admirai albastrul frumos ca cerul senin, îi citii cifrele încet... 1282... și-n cele din urmă îmi aruncai ochii spre Moscu. El
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care se aflau picturi măiestrit realizate și suprapuse, datorită cărora savantul român făcuse însemnata descoperire. Sub un cristal gros se vedea acela care fususe viteazul stăpânitor ai Țării Românești. Hainele, ca prin minune, îi erau neatinse de vreme. Avea o tunică roșie ca vișina putredă și era încins cu un cordon de aur, cu catarame, reprezentând un castel medieval. Părul, barba și mustățile se conservaseră foarte bine. Voievodul ne-a uimit prin statura lui impozantă: avea aproape doi metri și era
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Așa se așteaptă un profesor? Din clasa amuțită o clipă, izbucniră strigăte în cor: ― Ăăăă... Hai, mă, intrați mai repede, că de când v-așteptăm! Doamne, cum s-au schimbat băieții!... Unde sânt siluetele atât de frumos îmbrăcate pe vremuri de tunicile bleumarin?... Unde este părul lor bogat de odinioară? Unde, strălucirea ochilor, plini de vioiciune, de altădată?! ― Ce naiba ați chelit așa? Parcă v-ați vorbit să veniți fără păr! ― Dar tu ce cusur ai? ― Pe mine m-a ros pălăria, dar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
În cadrul ei apăru capul ciufulit al căpitanului Pietro. - Căpi... mă scuzați, am ieșit! Pietro ieși repede, dând nas În nas cu Erina. - Cosmin e aici? Întrebă tânăra, Îmbrăcată În costum de călărie, cu pantaloni groși, de lână albă, și o tunică de catifea de un verde Închis. - Este, dar... - Dar? Hai, Pietro, nu mă fierbe! E cu măria sa? - Mai rău... - Mai rău? Aud zgomot de săbii! - Păi asta e... se bate cu Alexandru! - Ce face?! exclamă Erina, uimită. Lasă-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
măriei tale, Îi putem elimina. - Nu, spuse voievodul. Va apărea altă rețea, prin alt loc. Trebuie să aflăm totul. De unde pornește trădarea, prin cine iese din țară, unde ajunge. - Ajunge direct la sultan. - Scrisă? - Da. - Aveți probe? Neculai scoase de sub tunică un sul de hârtie și i-l Întinse domnitorului. - Nu Înțeleg nimic, spuse Ștefan după o clipă. Cred că e cifrată. - E vechiul cifru? Întrebă Oană. - Da, răspunse Neculai. - Inversează prima cu ultima silabă, folosește cuvântul Într-o frază de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era prea târziu. Acum se aplecă din nou, sperând nebunește că o minune s-ar fi putut Întâmpla. Își lipi urechea de pieptul căpitanului și rămase așa aproape un minut. Se ridică, apoi ascultă din nou, și, nedumerit, Îi rupse tunica și cămașa, descoperind, sub aceasta din urmă, o cămașă subțire de zale. O ridică și puse urechea direct pe pieptul rănitului. Da, nu i se păruse. Se auzea o bătaie ușoară și rară. Nu se auzise Înainte, dar acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai aibă claritate, dar, prin umbrele Înserării, pictorul distinse câteva personaje. Două Îi erau cunoscute: războinicul mongol și noul șef al Cuceritorilor. Tânărul ciudat, cu ochi albaștri. Abia atunci Își aduse aminte de portret și vru să-l scoată de sub tunică. Dar nu-l găsi. Lăsă jos luneta și Își descheie nasturii. Nu, sulul nu mai era la el. Căută pe punte, coborâ În cală, dar nu găsi nimic. Reveni pe punte și privi din nou prin lunetă. O luă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]