902 matches
-
cu dinții îngrozitor de sparți ,îmbrăcată șleampăt, de cele mai multe ori doar cu niște chiloți galbeni și un maieu înflorat, murdar de zeamă de caise. Rânjea tot timpul ca o demonizată, dar probabil că era simpatică în zvăpăierea ei continuă, cu părul tuns ca la pușcărie și cu cercelușii de aur cu pietricică roșie, prea vulgar sclipicioasă ca să fie rubin. Cu Marcela îmi petreceam ziua. De dimineață bătea la noi la ușă, deja murdară pe la bot, și când marna deschidea întreba stereotip: "Tanti
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mine, atât de amuzată încît uitase că trebuia să se poarte delicat, își trase de sub bluză un lănțișor de aur cu medalion, îl deschise cu unghia și-mi arăta o mică poză alb-negru, fața unui tânăr slăbuț, cu părul blond, tuns scurt. Era prima dată când aveam o dovadă sigură că ea are un prieten. Până atunci, deși în mod rațional știusem asta tot timpul, sperasem totuși ca ea să fi exagerat, să fi vrut să mă facă gelos. Abia acum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rămas uimit; n-aș fi crezut că e mama Maitreyiei, ci mai degrabă sora ei cea mare, într-atît era de tânără, de proaspătă și de timidă. O dată cu ea venise și cealaltă fată, Chabù, de vreo zece-unsprezece ani, care purta părul tuns și rochie de stambă, dar fără ciorapi și fără pantofi; iar pulpele și brațele ei goale, și fața ei oacheșă, frumoasă, mă făceau s-o compar în gând, amuzat, cu o țigăncușe. Ce a fost atunci, mi-e peste putință
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în dreptul scării. - De ce nu coborîți? auzi o voce. - Așteptăm să vină plantonul, să dăm în primire, răspunse șoferul. În curând se auziră pași grăbiți pe pietriș și din spatele mașinii apăru un bărbat oacheș, cu obrazul ciupit de vărsat și părul tuns militărește. Chirilă deschise portiera. - Dumnealui este persoana despre care ai fost informat. Vezi să nu-l confunzi cu vreun alt pacient. De acum înainte, dumneata ești răspunzător. - Am înțeles, spuse. Să n-aveți nici o grijă. Am să fiu cu ochii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spărturile peretelui. - Unele sunt largi ca o gură de peșteră, spuse șoferul. Au zărit-o amândoi în aceeași clipă. Probabil că murise de spaimă când trăsnetul căzuse la câțiva pași de ea. Era o femeie în vârstă, cu părul cărunt, tuns scurt. Nu părea ucisă de revărsarea pietrelor, deși un bolovan ajunsese chiar lângă ea și-i prinsese un colț din fustă. I se păru că aude un geamăt și începu să cerceteze atent peretele și stâncile din jurul lui. - Veronica! strigă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și roti de câteva ori conul de lumină în jurul băiatului, fără să-l înalțe totuși până în dreptul figurii. Dar nu avea nevoie. O vedea destul de bine: fața ofilită de licean, cu ochii adânciți nefiresc în orbite, buzele subțiri și părul tuns scurt, cu un început de breton pe frunte. - Spuneai că te cheamă Vlad, nu e așa? - Vlad. Vladimir Iconaru. - Află de la mine, amice Iconaru, spuse apropiindu-și puțin capul, că niciodată, nimeni, în nici o piesă de teatru, în nici un roman
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dacă are o fire mai rece... Tant mieux... va suferi mai puțin în viață... Biata tante Margot ! Vorbea ca și când de pe atunci ar fi cunoscut suferința... Cu aerul de vampă pe care și-l confecționase la câțiva ani după căsătorie : părul tuns scurt, cu cărare într o parte, o meșă acoperindu-i fruntea până la sprâncene, o eșarfă de mătase înnodată cochet la spate... Rochia foarte scurtă, care îi dezvelea genunchii mici, strânși în ciorapii fumurii, de mătase. Vorbea ca și când de pe-atunci
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe neașteptate, a murit bietu-cumnatu meu Ștefan Mironescu și nici tualetele nu a fost pregătite !... Dar ce nenorocire vine anunțată ? Ei, biata Margot ! Parcă nenorocirile ei i le-a anunțat cineva ? Pe Margot de atunci parcă o văd și-acum, tunsă garçonne, cu un aer picant, excentrică, cum se purta după război... O iubeam teribil, și pe ea, și pe nenea Sandu ! Nenea Sandu Geblescu era un perfect om de lume, dar avea răbdare să se joace și cu mine ! Când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spune „misterios“ - dar cred că „adormit“ ar fi unul mai adecvat, pentru că „miste rios“ nu sună bine În fața statului. Ghidul e chiar directorul-adjunct al filialei de turism locale, un tip la vreo 40 de ani, volubil, cu un păr creț, tuns scurt. Pare că știe ce face, e relaxat. E relaxat chiar și cînd treceți prin controlul vamal (niște creaturi colțuroase care vă cercetează cu lamele tăioase ale privirii) și prin toate celelalte controale, Înarmat cu pașapoartele voastre și cu un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vizitați o sală enormă de sport cu o arhitectură specială, cupola enormă și luminată pare un OZN; undeva jos, pe gheața terenului de hochei, se văd niște purici care se distrează ciomăgindu-se prietenește, În timp ce un grup de băieți blonzi, tunși perie, cu jachete de piele și cămăși albe și pantofi negri, cu boturi cu plăcuțe metalice, privesc tăcuți și serioși de undeva din sală. Îți vine să le strigi: Hei, Bros boys, sîntem popoare prietene, nu vreți să schimbăm adrese
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se extinde sau se renovează și camioanele cu materiale de construcții trebuie descărcate, așa că singurul lucru eroic În toată povestea sînt spinările și brațele noastre. Locotenentul bateriei noastre e tot un guler alb, un bucureștean suplu, fățos, brunet, cu ceafa tunsă și cărare pe-o parte atent pieptănată, spilcuit pînă la ultimul detaliu, pînă și cascheta are ceva cochet. E tînăr, probabil are vreo 26 de ani. CÎnd se Întîmplă să-și scoată tunica, Își suflecă mînecile cămășii cu grijă pînă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și murdară În timp ce el ne relatează, hlizindu-se din ce În ce mai tare - probabil observînd efectul pe care cuvintele lui Îl au asupra noastră. În mod normal, s-ar găsi cineva să-i tragă un șut În cur, poate niște palme peste scăfîrlia tunsă și să-l trimită la culcare după o noapte petrecută la cazanul centralei. Dar asta nu se Întîmplă. Cumva, știm că are dreptate. Ne lasă munciți de presimțiri și gînduri - știm că ceea ce ne-a povestit ciudatul s-ar putea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vagoanele de călători arată ca niște dormitoare militare, În care se fac glume proaste pe seama răcanilor. Noroc că sînt santinelă. Sau planton. Sau ceva. Noroc că trenul nici n-a ieșit bine din gara Caracal, cu cîteva salbe de capete tunse nefericit scoase pe geamuri, răcnind Hai liberare! aproape de să spargă ferestrele micuței gări, că m-am trezit cu comandantul de baterie peste noi, care mi-a făcut semn să ies pe culoar. — Bă, nu’ș cum să-ți zic io
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la grămadă tot ce ne-au adus părinții la prima oră), ne retragem la odihnă În saloane. Dar liniștea amiezii e spartă de un moment intens. Unul din colegii lui Rică face o criză. E un tip micuț, cu țeasta tunsă, pare un copil. Strigăm la asistentă din ușa salonului În timp ce el tremură și se curbează violent, gura i s-a umplut de spumă, pare să se liniștească, dar Întoarce spre noi o privire albă, fără iris, e străbătut de un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
grijă ce faci cu cutia aia, nu sta cu curu’ pe viitorul copiilor mei? RÎdem, ne animăm un pic. Petcu pare să Înțeleagă ce vreau, Își rotește ochii, amuzat. — Mă, ai ținut minte? Încuviințează clipind și balansîndu-și destul de imprecis țeasta tunsă. — Ești sigur? Păi atunci dă-i bătaie. — Măi! Îl auzim că strigă (și, deși vocea lui e pițigăiată și fără virtuți dramatice, e Îndîrjită și răzbate). Ai grijă ce faci la cutia! Viitoru’ lu’ copilu’ meu e la tine la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
între ei. Cei ce auziseră remarca îi înțeleseseră sensul. Brian era ciupit de vărsat. Avea buze roșii și dinți puternici, ca de lup. În adolescență, când purta o barbă blondă, arăta ca un pirat. Acum era ras, iar părul încărunțit, tuns scurt, i se ondula într-un vârtej în creștet. Nu era foarte înalt și avea o față hotărâtă, cu ochi prelungi, albaștri. Părea anxios și melancolic și era adeseori irascibil. De bună seamă, în comparație cu George era „amabil“, dar în realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o ușă neagră, lăcuită, pe care era prins un ciocan de bătut, în formă de delfin. Adolescența și-o petrecuse la Bruxelles, într-un apartament mare, întunecos, pe o stradă respectabilă și mohorâtă, nu departe de Avenue Louise, cu platani tunși și clădiri înguste și ascuțite, din cărămidă galbenă. Frumoasa și blajina lui mamă îmbătrânise. Arhitectul belgian și soția lui decedaseră. Emma, pentru care existau vagi planuri de a fi trimis să urmeze la Colegiul Trinity, refuză să se întoarcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o expresie de blajină și inteligentă nedumerire. Ambii săi părinți aveau un aer „desuet“. Taică-su arăta ca un ofițer din primul război mondial, iar mama lui ca o vedetă de pe vremea filmului mut. Avea părul blond, ondulat și pufos, tuns scurt, un nas mic, drept, o gură mică și ochi mari, frumoși. Încă nu reușise să-și trădeze vârsta mijlocie; părea foarte tânără și întotdeauna prefera să șadă pe podea sau pe un taburet scund, expunându-și gambele perfecte, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un meci de fotbal, dar nici acrobațiile lui Anghel Datcu. Erau chiar și băieți care nu puseseră niciodată piciorul pe gazonul unui teren de fotbal... Rareș se uita atent la fețele din jur. Hei, Rareș! îl striga Radocea de peste capete tunse, agitându-și brațul ridicat. Ai venit să iei premiu' ăl mare? Stai un pic! Hei, Rareș! Două fete de lângă el, umăr în umăr, chicoteau în secret, cu capetele înclinate, tâmplă în tâmplă. Chicoteau și altele. Așteptând cu încordare cele ce
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
stadion, Dănilă întorcea curios privirea spre dreapta și se uita la casa aceea arătoasă, masivă și solidă, contrastând cu casele banale din jur. În casa aceea locuiau cu familia lor surorile Onofrei. Curtea era de fiecare dată goală și gazonul tuns scurt, nicio urmă de viețuire. La ferestre erau trase până jos transperantele de pânză albă, îngălbenite de soare și pătate de ploile care de-a lungul anilor se tot strecuraseră prin spațiile dintre cercevele. Jos, sub gura unui burlan, stătea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ați luat-o”. Și a fost dusă la castelul din care plecase. Aceste vorbe ale lui Pierre Cauchon constituie adevărata condamnare a Ioanei, fapt dovedit de cele ce vor urma. Ioana a fost dusă în cele din urmă în închisoare, tunsă și îmbrăcată din nou în haine de femeie. A fost amenințată că va fi ucisă dacă se va îmbrăca iarăși în haine bărbătești. Au fost date două versiuni diferite în legătură cu hainele bărbătești pe care Ioana avea să și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
să fac cu copilul ăsta care urlă? ș.a.m.d. Brusc, însă, urechile mi se-mpiedică în dialogul dintre doi juni fițoși, vizibil dependenți de gazete glamoroase, adică de mult transportați mental Dincolo. El: desprins parcă din revista Caesar, filoform, tuns perie, pantaloni vintage à la vechiul AGVPS, fular nonșalant, cercel în urechea stângă, ceas uriaș pe dreapta, plus două telefoane mobile. Ea - tipul PR în modelling, nostimă, impetuoasă, păr blond-cenușiu nărăvaș, cizmulițe de catifea cu ciu curași, proaspăt venită de la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
autoturism, pe bancheta din spate, flancat de doi subofițeri. Și, detaliu nu lipsit de interes, el nu se mai înfățișa ca un vagabond, neras, cu părul vâlvoi și în veșminte ponosite și jegoase, duhnind de la o poștă, ci era bărbierit, tuns, îmbrăcat îngrijit. Ca să nu mai amintesc de figura și starea lui de spirit, care nu trădau un ins hăituit și disperat, ci unul calm, senin și sigur pe el. Nu privea și nu se comporta ca o fiară în captivitate
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
n-ar fi lipsit culoții și jupa n-ar fi fost scurtă până la genunchi, cu gambele subțiri încălțate cu cei mai fini ciorapi, prin care părul se vedea ca și pe piciorul gol, cu un feutru alb pe părul negru, tuns scurt, băiețește, cu ceafa rasă și cercei lungi de perle, ce jucau suspect pe gulerul bărbătesc de pichet alb, înainta cu un pas agil, ce suna distinct cum sună castanietele, pe parchet, un pas sigur, ce exaspera pe Maxențiu, ale
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în memorie ca pe o studentă. Încurajând-o că părintele e tot timpul cu gândul la ea, la scumpa lui fetiță...,-la arestare nenăscută- și-a continuat cu aceeași precauție drumul spre casă. Era o noapte din lunga noapte comunistă... Tuns cum era, rușinându-se să nu-l bănuiască lumea că e pușcăriaș, învăluit în tăcere și o aparentă somnolență, în ritmul roților de tren își derula filmul celor 12 ani. Această curioasă stare am avut-o și eu după prima
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]