825 matches
-
teși, 132 a ticsi, 132 tijă, 105 tisă, 132 a toarce, 195 toc, 105 toloacă, 43 traci, 47 trai, 195 traistă, 135 a trăi, 139 a trânti, 195 treabă, 56 a trece, 43 troc, 195 trup, 43 tură, 195 a turba, 56 a turti, 195 țară, 43 țăran, 52 țărână, 195 țărm, 43 țânțari, 110 țeastă, 97 țeavă, 105 a țese, 132 a ține, 222 țurcă, 136 Ucea, 57 Ucuriș, 57 ugri, 66 Ugrovlahia, 64 Uiasca, 57 Uiești, 57 uiguri, 69
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
drumul cel mare./ Când la jumătate de cale/ S-o-ntâlnit cu sanca/ Șî săncoiul,/ Cu cataroaia/ Și cataroiul,/ Cu leoaica/ Și leoiu,/ Cu spăimoaia/ Și spăimoiu./ Cu strânsoaia/ Și strânsoiu,/ Cu fricoaia/ Și fricoiu,/ Cu întunecata/ Și întunecatu,/ Cu turbata/ Și turbatu” (RuscaVaslui). Funcția magic-curativă a acestui text cere o numire exhaustivă a surselor malefice ale bolii, motiv pentru care sunt pomenite în perechi feminin- masculin. Întâlnirea la mijlocul drumului marchează ieșirea din spațiul ordonat al lumii, iar faptul că întruparea negativă se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu rămânea cenușă, ci doar un fel de spumă. Acest cărbune nu deținea în conținutul lui nici un gram de pământ, fiind foarte scump și căutat pe piață. Cel mai slab cărbune și care conținea în compoziția lui mult pământ era turba, iar pe acesta nimeni nu-l mai aducea acasă, cu traista. Minerii o duceau greu nu numai cu încălzitul s obei din casă . ci cu toate. Cei de la Lopaș erau la mare distanță de localitatea Lăloaia sau Comănești, de unde prov
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de speranță, când extaziat de renașterea iubirii. „Umblu pe străzi ploioase și te caut”, „Ce rană am acum în piept căscată”, „Vreau depărtării moarte să te smulg”, „Ce mângâieri îmi dai cu o privire”, „Parcă-i blestem, iubita mea”, „Eram turbat de ură și durere” fac să se desfășoare sub privirile „martorilor” - Dante, Baudelaire, Mallarmé, V. Voiculescu - eterna căutare a desăvârșirii spirituale, împlinirea iubirii profane fiind o primă piatră de încercare. SCRIERI: Patinoar, București, 1979; Un domeniu al meu, București, 1982
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
Vă mulțumesc. — Ești supărat rău? — Un pic, cu toate că știu că nu-mi servește la nimic. Mi se pare totul de domeniul fantasticului și nu sunt capabil să iau drept realitate ceea ce mi se întâmplă. Poate că mai târziu o să fiu turbat de mânie, dar la momentele acelea voi fi mort pentru această lume. — N-aveam de gând să-ți ofer chiar atât de multe detalii, zise Profesorul. S-ar fi terminat totul fără să-ți fi dat seama. Poate că din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cuvântul lingerie în litere argintii alungite. Apoi Victor sări pe ea, fericit și dând bucuros din coadă, înainte de a se duce la ușa de sticlă, privind intens și foarte concentrat către un punct din curte și porni să latre de parcă turbase, iar eu îmi simțeam capul gata să explodeze. - Șezi, Victor! Jos. Jos! am exclamat. Drace, nu poate nimeni să-l potolească pe câinele ăsta? M-am întors din nou la ziare, dar Sarah îmi vârî sub nas lista de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în urmă cu vreo două ore. E în regulă? - Da...e în regulă... În acest moment plecasem din bucătărie și mă aflam în hol. Stăteam în capătul scărilor, apoi, fără nici o ezitare, am început să urc. - Păi aici parcă era turbat, zise Marta. Cuștile erau prea mici, iar lui nu-i convenea nicicum și, firește, Robby și Sarah erau foarte supărați. Dar îndată ce i-am dat drumul în dreptul casei și-a revenit. Era total relaxat și... - Ce fac copiii? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
păduri depărtate, Părea că mă aflu, eram călător; Dar calea pierdusem, pe ramuri uscate Cânta cucuveaua cu glas cobitor. Copacii în preajmă-mi păreau că-nviază; Din toată tulpina un geamăt ieșea; Flămândă, cumplită, vedeam că-mi urmează O ceată turbată de lupi ce urla. Și eu fugeam iute, fugeam cu grăbire. Dar locul sub mine de sânge-nchegat Silințe-mi zadarnic puneau împotrivire; De-o rece sudoare eram inundat. Sufla un vânt iute, și luna-negrită În sațiuri veșnice trecea alergând, Cu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
N-ați mai văzut animal? O făcea mai mult de formă. Se vedea cât colo că îi place grozav alaiul gălăgios care îl urma. Am fost însă martori oculari la un eveniment cu adevărat dramatic. Unul dintre buhaii comunali a turbat, nu mai știu în ce înprejurări. Și nu mai putea fi stăpânit. S-a hotărât împușcarea lui. Execuția a avut loc într-o dimineață, pe imaș, în spatele cimitirului. Bietul taur a fost legat de tulpina unui salcâm și jandarmul însărcinat
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
consideră o victimă a comunismului[...]. Gheorghe Anghelache - fost deținut politic din Botoșani: „ Când au văzut că nu scot nimic de la mine, a venit Feller. Feller era anchetator șef la Botoșani. M-a bătut cu funia udă. Cu ochii bulbucați, părea turbat de furie. Când a văzut că n-o scoate la capăt cu bătaia, a început să mă scuipe. Și m-a scuipat de nu puteam deschide ochii! El ne trata cu curent electric. Îmi agăța firul de degetul mare de la
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sare curând a doua. De astă dată, după sfatul Turcului, o chitesc 43 bine și iar o greșesc. Îmi sare a treia, a patra, a cincea, îmi sar peste douăzeci în condițiuni minunate, și pe toate le greșesc. Eram să turb de desperare; era să-mi arunc pușca jos și să o fac țănduri 44 sub picioare. Nu înțelegeam ce să fie, căci doar nu eram așa de stângaci, încât din atâtea focuri să nu meargă măcar unul în plin. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
transferă vina pe categorii întregi, bogați și evrei (ca avocatul). Mama lui a murit de curând, dar el nu s-a dus la înmormântare. E singur pe lume. Cu ura lui. Și cu această iubire imposibilă care îl face să turbeze. Poți să-l învinuiești? Am fost consternat când mi-a spus povestea asta, într-o seară, după ce ne certaserăm pentru convingerile lui. Am înțeles atunci că amintirile îi vor fi mereu mai puternice decât tot ce i-aș putea spune
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe care a făcut bine s-o respingă. În scrisoarea Piei, numai știri bune dintr-un comunicat englez: scufundarea a 110 submarine germane, retragerea de la Arras, cu multă dezordine, a germanilor. Ce trebuie să fi fost! De aceea, un articol turbat în ziarul lor, căci de la Iași, aflându-se de arestarea noastră, s-a protestat în toată Europa, probabil au crezut că era și mama luată și își făceau mai mult sânge rău decât merita. Nici vorbă cu toate acestea de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
le-a făcut tot atâta bine, cred, ca și prânzul. moralul germanilor Landowski ne ținea în curent cu tot ce ne putea interesa. Se plimbase cu noul subofițer westfalian sosit la Piteasca în serviciu de odihnă, socialist ca mai toți, turbat în contra războiului și mai ales în contra ofițerilor. Pretindea că aceștia lipsesc pe subalternii lor de o parte din hrană pentru a o trimite femeilor lor în țară în așa mare cantitate, încât ele puteau vinde o parte; că nu se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se petreceau la Iași. Dinu ne spunea că la o percheziție făcută la Al. Constantinescu au găsit o copie după convenția subscrisă de Marghiloman, Burian, Kühlmann netrecută în tratatul de pace, atât de strașnică era pentru noi. Aceasta i-a turbat, au cerut să judece curtea marțială pe Al. Constantinescu ca trădător. Curtea a refuzat. Gl Hârjeu a insistat în zadar și a renunțat la sfârșit; Marghiloman însă, furios, a pus pe Stoianovici să facă o interpelare lui Hârjeu, majoritatea a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Everestul lor până ce distanța estompă, nesătulă, ultima imagine, iar fotografia deveni neclară... Forever young Radioul înfipt în bord transmitea melodii ale anilor 80 și 90, iar el strânse și mai tare volanul în palme, încercând să străpungă cu privirea vifornița turbată de dincolo de geamuri. Farurile puternice, ajutate, cel puțin în teorie, de cele două proiectoare de pe capotă, străpungeau cu mare greutate perdeaua groasă de zăpadă, în vreme ce ștergătoarele dădeau semne clare de oboseală, amenințând cu o grevă pe termen lung, incapabile, parcă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Angelo-i strânse mâna... - Și poți, poți... O! dacă-i putea, doctore... Simt demonul din mine trezindu-se și strîngîndu-mi sufletul cu ghearele lui... Asta-i, asta-i ce doresc... Numai nimic nu jumătate, nimic nu meschin... totul întreg, sau să turbez de bucurie, sau să turbez de durere... Turbarea, iată idealul meu! Sania zbura pe stradele ninse și largi ale orașului, în aer clipea, ca o pleavă [de] diamante, câte un fulg de ninsoare, luna trecea în floarea chihlibarului pin nourii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
poți... O! dacă-i putea, doctore... Simt demonul din mine trezindu-se și strîngîndu-mi sufletul cu ghearele lui... Asta-i, asta-i ce doresc... Numai nimic nu jumătate, nimic nu meschin... totul întreg, sau să turbez de bucurie, sau să turbez de durere... Turbarea, iată idealul meu! Sania zbura pe stradele ninse și largi ale orașului, în aer clipea, ca o pleavă [de] diamante, câte un fulg de ninsoare, luna trecea în floarea chihlibarului pin nourii vineți, închegați p-ici, pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
înger căzut, ea îi ținea capul lui cel frumos în brațe, vrea să-l înădușe cu această singură-mbrățișare... - Cezara, pentru D-zeu, ce ți-i? întrebă el încet. - O! te iubesc, șopti ea cu turbare... nu vezi tu cum turbez de amor și de dorință, frumosul meu copil... - Publicul râde... taci... Cortina jos... - Ah, cortina nu cade... nu te las, nu te las! El se desfăcu cu putere... Publicul aștepta... El începu să improvizeze. Declamă c-o dureroasă mândrie, *** se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ȘI O ȚOAPĂ PARVENITĂ AI RĂMAS." "Mă faceți pe mine dobitoacă și țoapă parvenită, mă? Ei, fir-ar mămicuța voastră a dreacu', vă omor!", urlă scoasă din minți Săvuleasca, lăsând de-o parte spoiala ei de mare doamnă. Se repezi turbată la perete cu pumnii goi, dar gândacii mei se și răspândiseră cu repeziciune în toate părțile. În câteva clipe se ascunseră, de parcă nici n-ar fi fost. Chiar în momentul în care baba de Fito plesnea zidurile după ultimii fugari
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
spunea niciodată „un crai” sau „un afemeiat” sau „un fustangiu”, ci „un homme à femmes”). Până și străluciții tineri de stânga Îl susțineau cu Îndârjire. La Chequers, doamna Thatcher i‑a atras atenția asupra unui tablou de Tițian, un leu turbat de furie prins Într‑o plasă. Un șoricel rodea sfoara rețelei ca să‑l elibereze. (Să fie una dintre fabulele lui Esop?) Amănunt care se pierduse În umbra secolelor. Dar una dintre cele mai mari personalități ale secolului nostru, omul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
luă de mână și în drum spre casă Dan și Ema fură și ei culeși și trimiși la culcare. Copiii începură să plângă, supărați că distracția lor se termina atât de curând. Lacrimi amare arseră obrajii Luanei și o furie turbată împotriva mătușii i se cuibări în suflet, știind că ce se întâmpla era numai din vina ei. Se smulse din mâna bărbatului și își întoarse spre el ochii plini de ură: Mătușa Vanda te-a convins să ne trimiți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
braț. Tânărul tresări, se răzgândi, nu-i mai trebui nimic și fugi ca din pușcă. Nuța deschise un dosar, împrăștie foile peste tastatura referentei, fără să țină cont că ea lucra și bâjbâia butoanele pe sub colile aruncate. Luana crezu că turbează de furie. I se făcu negru în fața ochilor și fu cât pe ce să sară de pe scaun și să-i arunce cu dosarele în cap. Cordel, desfășurată pe masa de lucru a Luanei, pufăia, scoțând foc pe nări. Ce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vorba. Reacția dementă a lui Noia o aduse pe Luana în pragul disperării. Încercă să-l convingă de nevinovăția ei și de absurdul situației. O cunoștea foarte bine ca nici măcar să nu aducă în discuție astfel de știri tendențioase. Radu turba de furie, privind-o cu niște ochi pe care ea nu-i cunoștea. Obosită, incapabilă să mai lupte, Luana renunță să se mai apere. Dacă tu mă vezi în stare de așa ceva, atunci eu nu mai am ce să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
părăsi încăperea și se repezi în biroul colegei care-i anunțase moartea Rebecăi. La rândul ei, spre stupefacția Luanei, aceasta părea că habar n-are despre ce vorbește. Ba chiar o îngrijorară vorbele lipsite de noimă. Doamna Noia simți că turbează. De ce o luau toți de proastă? La ce bun insistau să facă uitată o realitate peste care ea, în fapt, arătase că trecuse destul de ușor? Și de ce, naiba, Radu bântuia fabrica și nu era la închisoare? Se închise în biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]