2,252 matches
-
bărbat? Să mă simt eu vinovată că l-am luat frigidei ăleia de Vichi? Nu mă simt deloc, n-am nici o vină, oricum îl pierdea. Astea-s poveștile, nu?, te descarcă și, dacă o spui, te mai liniștești, poți trăi ușurat, s-a mai tulburat puțin și apa din pahar, vă spun eu îndată și ce este cu apa asta... Prima cunună de ceapă e operă de artă, ați agățat-o deja în măr, de mult ați ridicat-o la vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Trage perdeaua, deschide, iese din cadă, aruncă de pe cap casca aia albăstruie, își pune papucii de baie, un halat alb și aproape că fuge în dormitor, pășește pe parchetul salvator din ultima cameră - singura care avea pe jos lemn -, răsuflă ușurată, intră, cu tot cu halat, în scutece, în plapuma bleumarin. Se acoperă până la gât și răsuflă repede. Nu-i place deloc apartamentul în care el a adus-o. Răul e aici, în subsol, își spune, în apele de acolo, uite că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tip obișnuit - o chestie care Înainte mă Îngrijora. — Și altceva? — Păi, și ideea că oamenii pot Îndura orice dacă se obișnuiesc, precum și faptul că am primit o notă mare la testul psihologic. Doamna Lawrence a râs. Amory se simțea foarte ușurat fiindcă se afla În casa ei plăcută de pe Riverside Drive, departe de mult mai aglomeratul New York și scutit de sentimentul că lumea elibereză cantități enorme de respirație Într-un spațiu insuficient. Doamna Lawrence Îi amintea vag de Beatrice nu prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un autograf? Și vraja rea se rupse. Fața Marianei se topi ca o mască de cauciuc și Mișu văzu un băiat cu nasul plin de muci, care îi întinsese bicepsul pentru un autograf. Zeul halterofililor îi fusese alături. Mișu zâmbi ușurat și-și mâzgăli numele pe brațul puștiului. Apoi îi întinse o hârtie de o sută de dolari. - Ce-ți cumperi de ei? - Haltere! țipară băieții în cor și o luară la fugă spre un viitor promițător. * - Fecioară sau Balanță. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pe una pe care o dorești și o savurezi. Acolo a murit Nic. În brațele mele a murit. M-a rugat să-i aduc o sticlă de bere, i-am adus-o, a dat o dușcă pe gât, a respirat ușurat și a murit zâmbind, lăsându-se ușor, plutind parcă. A fost un fel de relanti, ca într-un film despre clipe trăite și care lasă un gol imposibil de umplut. Moartea lui Nic a rupt vraja acelui loc, căci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
chip pe care cred că nu-l voi putea uita niciodată. De fapt, până să zăresc acel chip, Încercasem tot felul de sentimente. După ce-i ascultasem acea voce minunată, nu știam dacă, descoperind un chip comun, aveam să mă simt ușurat sau decepționat. Probabil că aș fi simțit oricum o ușoară strângere În coșul pieptului. Femeia era slabă, purta pantofi cu toc nu prea Înalt și era puțin mai Înaltă decât mine. Era Îmbrăcată Într-un costum elegant, În culori pastelate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mai masculină decât mi-o aminteam: — Spune-mi că Reinhard nu are nici o legătură cu asta, zise ea pe un ton care nu admitea contrazicere. — Absolut deloc, i-am confirmat. Monstrul marin se lăsă un pic în jos când răsuflă ușurată: — Slavă Domnului. Și știi cine mă șantajează, Herr Gunther? — Da. Un bărbat care a lucrat la clinica lui Kindermann. Un infirmier pe nume Klaus Hering. Presupun că numele nu vă spune mare lucru, dar Kindermann a fost nevoit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ți-am mulțumit încă așa cum se cuvine pentru rapiditatea cu care ai rezolvat lucrurile. Le-am spus tuturor prietenilor mei cât de bun ești. Îmi dădu cecul: Am adăugat și un mic bonus acolo. Nu pot să spun cât de ușurată am fost că am scăpat de omul acela groaznic. În scrisoarea dumitale spuneai că se pare că s-ar fi spânzurat, Herr Gunther. A scăpat pe altcineva de osteneală, nu? Râse din nou zgomotos, ca o actriță amatoare care joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu neliniște. Că doar n-ai de gând să mă omori. Ascultă-mă, a fost un accident. Nu poți omorî un om pentru asta, nu-i așa? — Nu, i-am zis. Nu pot. Nu pentru asta. L-am văzut respirând ușurat și venind spre mine. Am adăugat: — Într-o societate civilizată nu împuști un om cu sânge rece. Numai că asta era Germania lui Hitler și nu era mai civilizată decât chiar păgânii ăia venerați de Weisthor și Himmler. — Dar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mele, Primește-aceste daruri și-aceste temenele: La nava ta se cade pe brânci ca să mă-nchin, Că bănuiam caicul lui Hogea Nastratin. Un zvon ne turburase. Ziceau: e închis subt ape Răsfățul ce nici marea turcească nu-l încape, Și ușuratul Hoge, mereu soitariu, Încheie-acum Bosforul cel limpede-n sicriu Cu mâlul giulgi. - Eu, unul, n-am vrut să cred. Și iată, Lucești în bucuria cetății înviată! Dar ne mâhnești c-o față prea tristă; hai, curînd! Nu sta pe punte
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lipsesc ăștia? - Sunt bolnavi. Punerea absențelor s-a terminat. Ca la ruletă, inimile încep să ne bată. Ce va cădea? - "Scoateți caietele de extemporal!" sau "Să iasă Benedict, Bianu" sau la celălalt capăt: "Tomescu, Zamfires cu"? Nu, nimic, astăzi respirăm ușurați. Banciu își limpezește cu o tuse scurtă vocea și trece la tablă să explice. Din lecțiile multe ce ne-a făcut, păstrez amintirea mai ales a lecțiilor de aritmetică. Atunci am înțeles ce înseamnă stilul matematic, dezvoltări "more geometrico". Demonstrația
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ei. Am observat că avea ochii plini de lacrimi și i-am strecurat în buzunarul de la șorț o ciocolată, apoi am plecat din casă fără nici o părere de rău. În mașina care mă ducea spre noua mea gazdă, am respirat ușurată iar nenea Ilie, ne-a pus să ascultăm muzică de petrecere. Viața era frumoasă și așa a fost timp de doi ani cât am stat la ei. M-au iubit ca pe copilul lor și chiar dacă am plecat din țară
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
ce se odihneau pe bănci. S-a așezat și el, dar nu a avut parte de prea multă odihnă. Își scosese telefonul mobil din buzunar înainte de a se așeza pe bancă și verifica lista apelurilor. Mulțumit de rezultat, a oftat ușurat și a ridicat privirea. După o examinare generală, fără a căuta ceva anume, a tresărit și a rămas neclintit, cu ochii țintă. Pe aleea principală, în sus de vechiul oficiu poștal, la circa 30 de metri apăruse o femeie în
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
înainte de a-mi zice amândoi în cor „bai-bai”... Cel mare a mai adus o completare: „See you next time”, adică „La revedere!”, facânadu-mi cu ochiul. Sarcastic șmecherașul! A naibi pielea pe el! Și duși au fost! Iar eu am respirat ușurat... rugându-mă lui Doamna-Doamne să nu cumva să mă fi pricopsit cu vreo gripă kokkoliană. Mi-am luat bagajul de mână și m-am îndreptat spre sala unde începuseră deja să sosească pe bada rulantă bagajele de cală! Încerc să
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
scaun fără să spună un cuvânt și plecă, undeva, în spatele casei. Tatăl rămase la masă, în continuare. Amuzat, îi spuse soției sale: - Iată că a cedat fără un cuvânt! În sfârșit, am lăsat-o fără replică..., adăugă el și răsuflă ușurat, trecând imediat discuția despre diverse probleme pe care le aveau de rezolvat în zilele următoare. În acest timp, Emanuela scoase hamurile și hățurile din locul în care le ținea tătăl său, la umbră, să nu le usuce soarele și le
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
folosință parcă gemeau de povară extramundană. Păstoreau în liniște maldărele de mizerii, amestecate cu resturi de foste flori, basculate în jurul lor. Solomon se opri lângă un tomberon din parc și, vrând să se așeze pe una din bănci, ca să răsufle ușurat, zări sub două farfurii de plastic de unică folosință, bine încleiat în muștarul uscat, cotorul unui exemplar al romanului său. Repede se aplecă și trase de coperta din față, îndoită și puțin sfâșiată, recuperând exemplarul șifonat, pe al cărui dos
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
copii, dedicat acestor făpturi drăgălașe ,,Cruciada pisicilor”, iar un alt volum ,,Taina ghemului de ață” conține și el multe poeme dedicate pisicilor (Taina ghemului de ață sau Concursul de Miss). Motanul Arpagic, personajul minunat al scriitoarei Ana Blandiana, poate răsufla ușurat: nu are motive să se plictisească pe terenul de joacă al literaturii române! (Petre Crăciun) ***4. BORIS IOACHIM (Botoșani) - IUBIRE FĂRĂ DESTINATAR (poezie, A5, 140 pagini) Poezia lui Boris Ioachim este, întotdeauna un eveniment, un spectacol de culoare, romanță, cântec
NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363277_a_364606]
-
scaun. Apoi exersez poziția lotus pentru a ajunge la anumite locuri din talpă, pe care nici nu știam că le posed. După aproximativ două trei minute, sunt eliberat și pot spune că operațiunea a fost un succes. Exact când răsuflu ușurat, ușa de la baie se deschide furtunos și micuța mea prințesă iese sprintenă și se repede la mine. - Tati! Uite sunt gata! strigă ea din fugă. Sincer, nu mi aduc aminte cum am ajuns lângă ea și am ridicat o în
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
dintre valurile înspăimântătoare și dus în port, dar nu la locul de acostare al bărcii, unde nu se putea ajunge din cauza riscului de a fi aruncați și striviți de stabilopozii digurilor de apărare. La intrarea în portul Mangalia, am răsuflat ușurat. Am scăpat de la moarte sigură. Nimic nu prevestea la ora când am părăsit țărmul, că marea va fi la fel de năzuroasă, ca o soacră și își va schimba dispoziția după cum va avea ea chef. Așa am ajuns să prind vârsta de
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
făcu apariția la o sută de metri de dig. Atunci mi-am dat seama că, de fapt, am fost lângă intrarea în golf, însă am întors spre Venus. Din nou am inversat cursul bărcii. Peste puțin timp, obosit, dar răsuflând ușurat, am intrat în golf și am tras barca la mal, acolo unde câțiva colegi sosiseră, iar alții erau așteptați. O barcă cu motor rătăcea, căutând să ajungă la intrarea în portul comercial, parcurgând toată distanța pe lângă diguri. Când ne-a
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
pături. -Nu stau, mă duc la tren. Plecă spre gară. Câteva bătrâne din grup au urmarit-o cu privirea până a trecut strada. -Drum bun, a strigat una care o cunoștea de la biserică, vrând să fie amabilă. Alta a oftat ușurată. -Asta o face mereu pe deșteapta, bine că se duce la tren! Trenul inter-regio a pornit agale. “Ce să citesc” se întreabă în gând? Scoate o carte cu coperțile negre, de acatiste, o deschide, citește cateva rânduri. Închide ochii. Gândul
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
telecomandă prin pădurea de știri,înfruntă uraganele din trillere și suspină prin telenovele.Silvica înnoată prin valuri spumoase de facturi și note de plată.Fiecare este fericit în felul lui.Amândoi se bucură,se supără,se concentrează,urmărind rezultatul,răsuflă ușurați când le iese cum au vrut și se înciudează dacă le iese altfel.Așa plutesc amândoi spre limanuri diferite ale acestei ciudate”Fata-Morgana”numită fericirea casnică,mâloasă...Într-un târziu,Silvica s-a ridicat de pe scaun,întinzându-se:gata,pentru
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
le ierte greșeala și să-i odihnească în pace!... Le-am călcat teritoriu și suntem în pericol. Să ne întoarcem cât mai repede. Tot drumul au fost cu urechile ciulite la cel mai mic zgomot. La ieșirea din codru răsuflară ușurați că au scăpat teferi din ghearele diavolului și lăsară armăsarii să meargă la pas. - Căpitane Miron, tata m-a lăsat în grija ta să mă înveți meșteșugul mânuirii armelor și secretele strategiei la vreme de război, fapt pentru care îți
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
bagi în sperieți, f...i mama mă‑sii de treabă! Prost obicei ai bă, Viorele. Ți‑am mai zis‑o eu. Nu te astâmperi. Hai, ia paharu’ cela în mână și noroc, să trăiești! l‑a întrerupt bietul om, răsuflând ușurat după ce a umplut paharele. - Noroc și sănătate la toată lumea, a închinat musafirul paharul și a ciocnit doar cu Vasile. Da’ băiatu’, femeia, nu ciocnesc cu noi, nu... - Eu nu beau și nici băiatul meu, a intervenit Ioana de pe pragul ușii
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
plecă vioi să-și îndeplinească solia. Câțiva oșteni l-au însoțit până la zidul cetății, unde acesta dispăru în galeria întunecată ce ducea în afara orașului. - Nemaipomenită șansă am avut găsindu-l pe acest umil, dar inimos, cerșetor! își zise regina, răsuflând ușurată în urma plecării lui. Se sădea astfel în inimile tuturor o nouă și neșteptată nădejde. (va urma) Referință Bibliografică: Povestea sărmanului Tragodas - Partea a II-a / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1143, Anul IV, 16 februarie 2014. Drepturi
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]