923 matches
-
vechiul drum militar; în ziua aceea, profitând de timpul frumos, străbătură o distanță aproape de două ori mai mare. Conștient că avea puțin timp la dispoziție ca să-și îndeplinească misiunea, Sebastianus pusese la punct un plan de călătorie mai mult decât ucigător, care, cu toate acestea, fu respectat. Cu puține opriri și cu schimbări dese de cai în stațiile de schimb, ajunseră la Lugdunum în trei zile, timp în care avură deseori ocazia să zărească, mai ales în jurul satelor, înjghebări dezolante de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nevăzut, dar fu împuns de sabia lui Sebastianus. Al treilea se azvârli în apă și fugi cu zgomot mare prin apă, înspre desișuri. — Prindeți-l viu! strigă prefectul, oprindu-l cu mâna pe Maliban, care tocmai întindea iarăși arcul său ucigător. Din patru salturi, Vitalius îl ajunse pe omul acela, se aruncă asupra lui și îl apucă de mijloc, după care începu să-l târască prin apă. Porniră o luptă scurtă, apoi omul, pe jumătate înecat, se predă. Vitalius îl duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
peste răniții căzuți în mărăciniș. Ocupați să-și țină sub control caii pe acel teren neprielnic, nu erau capabili să răspundă cu arcurile și se găseau, practic, la cheremul romanilor. Sebastianus înțelese că acela era momentul. — Javelinele! strigă, iar salva ucigătoare abia fusese lansată, când, el trăgând sabia se avântă pe coastă în jos. — A Cincisprezecea înainte! Toți după mine! La sunetul trâmbițelor, cavalerii romani se năpustiră asupra hunilor, îi ajunseră din urmă în câteva secunde și îi spulberară, întâmpinând doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sudul arzător, fulgerând optsprezece milioane de miliarde de grade Fahrenheit într-o milionime de secundă. Temperatura aici, în Mountainside, urma să urce cel puțin până la 135°5 și, acolo unde se aflau blindatele, 145°6... 150°*7 Nu ar fi ucigător. Dar ofițerii vor ordona cu siguranță ca trupele să se retragă și să se grăbească spre dealurile răcoroase. Pe când se îndreptau spre motel, se făcuse mai cald. Mai erau și alte mașini care se îndreptau spre șoseaua care ajungea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
-l din adâncul lacului; sau când aceasta îl mușcă de bot, atunci când vrea să bea apă. Oglinda nu reflectă doar imagini și detalii formale. Forțe și energii malefice se ciocnesc de luciul ei, omorând pe loc Basiliscul cu privirea-i ucigătoare, deochind pe cel ce deoache, transformând în strigoi mortul întorcându-i sufletul în trup, răspunzând cu dragoste malefică îndrăgostitului de propria sa imagine. Oglinda îl fascina pe Bătrân. Copil fiind, stătea ore în șir nemișcat în fața oglinzii, după care făcea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
așezați În linie deosebit de ordonați În care caninii te făcea să ți se sbârlească părul În cap de frică. Nehotărât balaurul, mai făcu unele eschibiții demonstrând dacă mai era nevoie, executarea la perfecție a toate feluritele demonstrații impresionante, privindu-l ucigător! Demonstrația de virtuozitate a balaurului nu mai avea nici un fel de importanță din moment ce nefericitul era la dispoziția bunului plac al acestui fioros animal, care la un moment dat cu gura lui deshisă și amplificată la scară fantomatică, scoase un răgnet
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu iataganul În mațele nemernicului carnivor dar, constată cu surprindere de fapt, se află În stupidul pustiu al Saharei...!! Mergea de unul singur escaladând deșertul, fără o țintă anume, mai ales fără nici un fel de posibilitate de-a ameliora razele ucigătoare ale soarelui ce cădeau perpendiculare asupra capului său. Situația devenise disperată. Trebuia să găsească neapărat un adăpost În caz contrar, risca să moară În chinuri groaznice suferind de sete În timp ce arsurile se propagau vertiginos În toată imensitatea organismului său, făcându
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îi contamina memoria, În mod inexplicabil. Se trezise după un somn ce durase milenii, după o călătorie În timp, depășind cu ușurință, Însăși viteza luminii...!! Într-un târziu avea să constate totuși, vibrațiile electrice aveau tendință de a-și Încetini ucigătoarele impulsuri penetrante, produse de creerul mic continuând cu coloana vertebrală, iar vibrațiile muzicale pierzându-se În profunzimea generatorului emițător de unde electromagnetice...! Memoria care din fazele anterioare o știa nealterată, avu răbdare să aștepte până În momentul când, limpezindu-se realiză cele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
La ușa bine cunoscută a laboratorului, Tony Pavone acționă butonul soneriei așteptând. Nu răspunse nimeni. Avu totuși răbdare să mai aștepte câteva secunde, după care apăsă butonul soneriei mai prelung, insistent. Însfârșit, laboranta, veche cunoștință apăru În cadrul ușii privindu-l ucigător. „Cer scuze doamnă...! Munca pe care o profesez nu mi-a permis să mă prezint În termen pentru a ridica rezultatul analizei morfologice a acelui contraversat pește proaspăt. Dar, am venit acum...!” Laboranta Îl privi câteva secunde, contrându-l ostentativ
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
activitatea În interval de douăsprezece-paisprezece perioade de intesitate maximă atunci, circuitul moleculelor electronice se va repeta la aceleași intervale regulate până În momentul când inima suprasolicitată va ceda! Tony Pavone Însă, se ambiționă să trăiască. Timp de douăzeci de unde de șoc „Ucigătoare”, inima lui continua să reziste și În această situație treptat, de fiecare dată voința bolnavului birui forțele electromagnetice care se supuse Îcăpățânării lui să nu cedeze și astfel după doi ani de alunecare vertiginoasă În prăpastie fără sfârșit, vibrațiile electrice
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
banknota pe ambele fețe. „Dar dacă nu-l am la mine, ce se poate Întâmpla...?” - Îngână el În momentul când se căuta prin buzunare, timp În care femeia de la ghișeu rămase cu receptorul telefonic suspendat În aer, aruncându-i priviri ucigătoare. „Însfârșit, poftiți pașaportul...” - răsuflă el ușurat dar cu o ciudată curiozitate ce s’ar fi putut Întâmpla dacă nu era În posesia acestui act... Funcționara formă un număr vorbind cu o persoană din interiorul băncii, după care Îi spuse. „În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tânără, destul de frumoasă. La ce folos...? Pielea țigăncei rivaliza cu un negru profund având Înprăștiate pe Întrecul corp tot felul de bube unele vindecate cu semne evidente, altele În curs de apariție Încât Întraga ei ființă genera un miros specific, ucigător.În aceste cumplite momente, Tony Pavone Își zise: În mod sigur costitue un demențial act, dacă voi profana acestă citadelă a Împuțiciunii...!! Iar florăreasa În poziție provocatoare Îl aștepta. Așteptare zadarnică deoarece omul de alături Încremenise În poziția În care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai multor cărămizi a unor coșuri de fum ce Încă se mai auzeau căzând jos spărgând geamuri, rănind oamenii. Mai făcură câțiva pași, auzind un infernal vuiet. Troznind din toate Încheieturile, clădirea Scala se prăbuși generând un fel de praf ucigător, amestecând cu dărâmăturile, oamenii aflați În interior precum și ce-i care nu aveau cum să se salveze din raza lui de acțiune...!! În fața acestei supreme tragedii, nervii lui Tony Pavone cedară, ridicând mâinile către Înaltul Cerului, Încercând să strige dar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ai avut o inspirație dicolo de orice imaginație! Sticla de vin comandată și plătită de dumneata a salvat viața mea și-a prietenei mele! Nu am suficiente cuvinte pentru a-mi exprima recunoștința.Mulțumesc...!” Auzind vaietele mai bine zis, urletele ucigătoare a muribunzilor, Tony Pavone reveni la normal, o luă de mână pe Atena, suspinând. „Vino cu mine...! Trebue să dăm o mână de ajutor...! Sărmanii oameni...!” Atena se opuse. „Nu te necăji...! Are cine să-i salveze...! - preciză fata arătând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mă poate menține la suprafață...!” Șeful de Șantier, completă. „Ști-ți ceva tovarășe inginer? Duceți-vă singur...! Ba, nu. Luați-l de mână pe cel care a ordonat revizuirea documentației, duceți-l la fața locului să studieze terenul În soarele ucigător, poate În felul acesta va realiza prostia...!” La câteva zile, Șeful șantierului Îl anunță: Lct.Col.Tudose Ion Îl chiamă la Serviciul Economic al Capitalei, dorind să-i mai pună unele Întrebări. Tony Pavone se alarmă. „Bine Șefule de Șantier
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
neâcăpător pentru ce-i peste trei sute de noi locatari ai Închisorii ce fuseseră aduși În timpul nopții, colectați din toate aresturile milițiilor capitalei, făcând atmosfera să fie imposibilă mai ales unii, ce cu crampe stomacale eliminau excrementele cu zgomot, cu un ucigător miros...! Iar Încăperea arestului temporar nu avea instalat decât acel W.C, turcesc, Încât unii nefericiți cu pantalonii desfăcuți urlau de durere solicitând favoarea imposibilă...! Însfârșit, după o așteptare ce părea a fi o veșnicie, aproape de zorile dimineții aducerea arestaților
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
invidie de așa fel ca s’o admire și ceilalți gardieni la liber, după care o aruncă neglijent peste o altă grămadă de asemenea lucruri confiscate și care urmau să fie Împărțite Între adevărații gardieni și pușcăriașii liberi...! Opservând privire ucigătoare a lui Tony Pavone, acesta Îi administră câteva bastoane de cauciuc, urlând. „Ce bă, te crezi la măta acasă...?” Tony Pavone simți o durere În capul pieptului În timp ce ochii i se Împăienjeniră de furie. Procedeul de primire al noilor deținuți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai Întâlnesc, promit: am să vă schilodesc pe fiecare de o așa manieră Încât, cele câteva zile care le veți mai avea de trăit, să regretați cârdășia cu acel paranoic instigator...!” Câteva momente Șeful comisiei stătu În expecatativă, apoi privind ucigător la Tony Pavone, articulă. „Bine, să mergem și nu se mai confiscă nimic dar,a-i toată Încrederea - ne vom revedea curând...!” La câteva secunde după plecarea milițienilor, Tony Pavone i se adresă Atenei. „Eram Îngrijorat de cele câteva sute
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îl văzu, Îi veni În Întâmpinare râzând. „Ți-ai Înbătat rău prietenii, bunul meu amic...!” „Ce vrei să spui...?” „Nu am realizat când au plecat din unitate, de altfel puțin mă interesa. La terminarea programului de lucru, pe o căldură ucigătoare, m-am Îndreptat către stația tramvaiului să merg direct acasă, când colo ce să vezi...? Pe trotuar, chiar În stația de tramvai unul din ei Într-o baltă de vermuth vomitat zăcea cu fața În jos emanând și un miros
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bețivan, dincolo de stație, pe semne căutase umbra, ca un păianjen se agățase de jedera bine Înfiptă În zidul Vamei Poștei, de o așa manieră Încât te minunai cum de nu se rostogolește jos, În aceeași baltă de vomitătură și miros ucigător...!!” „Frumoasa mea laboranta,eu i-am avertizat...!” Aproape uitase cele povestite de laboranta fabricei de vermuth din Str. Epicol, când Într-o dimineață cam la trei săptămâni Tony Pavone Îi Întâlni pe cei doi mergând grăbiți, venind spre el. Îi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
blindate și arme. Imediat În spate, zidurile cimitirului, domurile mormintelor albe. În praf, resturi de mâncare la copt, alterate; mirosuri de gunoi Încălzit și de urină. Jazz oriental transmis din difuzoare șerpuind ca dizenteria prin măruntaie. O muzică atât de ucigător de comică. Femei, doar femei mai În vârstă, făceau piața; sau plecau spre piață; nu se putea găsi mare lucru de cumpărat. Vălurile negre erau transparente. Vedeai fețele cu osatură grea bărbătoase dedesubt - nasuri mari, gurile severe proiectate peste dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
eram deloc pătrunsă de importanța momentului. Trecuse ’68-ul mândriei românesc-patriotice. Trecuse și euforia schimbării imnului de stat și cea a redescoperirii trecutului îngropat sub cizma sovietică. În schimb, venea ca o vijelie vârsta contestatară și, o dată cu ea, un dispreț ucigător față de tot ce prețuiau părinții și profesorii mei, care se uitau la trecutul proxim, tinerețea lor. Ei simțeau că recapătă identitatea națională, independența față de ruși, nu știau încă gustul amar al sclaviei la alți români. Îi descopereau pe Goga, Blaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
accesibilă cum a crezut, a mai făcut niște zâmbre și, exasperat, a luat cutia cu butoane în mână, a apăsat, și ecranul s-a luminat de o dezbatere focoasă între Le Pen și Beregovoie. În mine a explodat o mânie ucigătoare împotriva mea, care eram o țărancă complexată, a lui, cam sec la minte, dar care știa că acea cutie „drăcească” era o telecomandă, a Elveției, că e prea civilizată, a țării de origine, că m-a croit ignorantă și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tare, alături de semeni, dorința de libertate. Atâta doar că, în mod sigur, în clipa aceea eu îmi doream să ne invadeze Gorbaciov, să ne ia satana locală de pe cap. Riga îl arunca pe Gorbi. Eu mi-l doream. Era diferența ucigătoare între cei cinci ani de când ei dăduseră drumul la robinetul cu libertate, iar la noi lațul se strânsese că nu mai puteam respira. Acea nerăsuflare venea din afară, din frica de a deschide orice să nu auzi glasul gângav al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
voi vreo zece ani de comunism ca să vă potoliți? Interesant e că sentimentul de fetiță cu chibrituri mi-a dispărut. În primii ani mă strivea tot ce era sfârșit de iarnă în Occident: străzile pline cu ghirlande și beculețe, vitrinele ucigător de bogate, rafturile tixite cu podoabe, muzica revărsată din toate ușile magazinelor. Comerț, ispită, capitalism. În mine trăia încă foarte acut memoria activă a Crăciunului anilor ’80. La apogeu, reclama strigată prin megafon în parcul central al Hunedoarei: „Ia caloria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]