2,430 matches
-
strategie. Orașele, în care se vor regăsi toate formele de alienare, toate dovezile că democrația de piață nu reprezintă, pentru imensa majoritate a oamenilor, decât o gigantică escrocherie morală, vor deveni principalele focare ale revoltei. Aici se vor afla cei mai mulți ucigași în serie, iar lumea va asista la un șir nesfârșit de fărădelegi. Spre deosebire de revoluționarii comuniști de altădată, care pretindeau că acționează în numele edificării unei noi societăți în locul orânduirii capitaliste, cei mai mulți dintre noii contestatari nu vor propune nici un sistem de substituție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ar răspunde mai mult sau mai puțin așa, Bravo, papagal-de-mare, așa se lucrează, prinde-mi-i pe indivizii ăia cu mâța-n sac, dar ai grijă, cel mai bine ar fi să iei întăriri, un bărbat singur împotriva a cinci ucigași dispuși la orice, asta se vede numai la cinema, în afară de asta, dumneavoastră nu știți karate, nu erau pe vremea dumneavoastră, Fiți liniștit, albatros, nu știu karate, dar știu ce fac, Intrați cu pistolul în mână, umpleți-i de căcat, faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și examinându-i marginea care se i fărâmița Între degete. Mai curând niște desene de o anumită natură, continuă el. Gândul Îi zburase la traista cea mare și goală din odaia lui Bigarelli, cu mirosul ei de cerneală. - Al patrulea? Ucigașul celorlalți? Dar atunci, pe el cine l-a ucis? murmură deodată bargello, dezorientat. Părea să aștepte ca Dante să Îi dezvăluie acest mister inexplicabil. Dar poetul se mărginea să reflecteze, cu bărbia strânsă Între degete. Ochii Îi străbăteau iar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
clar În evidență. Una din cele două lovituri Îl omorâse probabil pe loc și, cum nu strigase, trebuie să fi fost prima aplicată; numai ferocitatea asasinului justifica cea de a doua lovitură. Probabil că victima Îl cunoștea, dat fiind că ucigașul o putuse lovi luând-o prin surprindere, fără ca ea să reacționeze În vreun fel. Hangiul se apropiase, tremurând. - Cine se afla la han? Îl Întrebă priorul, ridicându-se În picioare. Înainte ca celălalt să Îi poată răspunde, o pornise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Întrebat și eu pe maestrul meu. Mi-a răspuns că bănuielile sale se izbiseră de un zid de netrecut: nu izbutise să Înțeleagă cum anume se Înfăptuise această crimă prin otrăvire premeditată. Certus quis, quomodo incertus, a scris el. Cert ucigașul, incertă modalitatea. Fiind deja În suferință, Frederic se supusese unei diete aparte, numai din fructe. Și bea diar vin de Puglia Îndoit cu apă, Însă, precum ți-am zis, numai după ce totul trecea pe la degustători, oameni din garda lui, sarazini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spuse, cu multă asprime, puțin zâmbitor, citindu-i-se în ochi plăcerea de a avea o crimă, în sfârșit, o crimă adevărată - căci era o crimă, nimeni nu se putea îndoi de asta! - în acea vreme de război când toți ucigașii șomau în civil pentru a se îndârji sub uniformă, după răspunsul său așadar, ținutul îi întoarse spatele, dintr-odată, și nu îl mai privi de atunci decât cu dezgust. — Bine, bine, bine, bine... spuse Mierck fredonând, ca și cum s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
rețină cât mai adânc în memoria sa, în care erau deja destule decoruri de crime și peisaje ale asasinatelor. Era muzeul lui personal, și sunt sigur că, atunci când îl vizita, îi dădea fiori cu nimic mai prejos decât cei ai ucigașilor. Este atât de subțire granița dintre fiară și vânător. Medicul sosește: ce echipă strașnică fac el și judecătorul! Se cunosc din liceu. Se tutuiesc, dar atât de curios încât, uitându-te la ei ai spune că nu o fac. Mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a sculat, a întins mâinile mari spre gâtul meu și a început să strângă și să strângă, din ce în ce mai tare, iar mie, în mod bizar, nu mi-a fost teamă, l-am lăsat să o facă, știam că nu e un ucigaș, ci doar un tată care tocmai își pierduse copilul, și pentru care, de acum înainte, lumea avea să fie un soare acoperit de o mare pată neagră. Simțeam că mă sufoc. Totul zumzăia înlăuntrul meu. Vedeam în fața ochilor puncte albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
niciodată. Vorbirăm despre flori, asta era pasiunea lui, „cea mai frumoasă dovadă, dacă mai era nevoie de vreuna, a existenței lui Dumnezeu“. Vorbirăm despre flori, în camera aceea, în vreme ce afară erau noaptea și războiul, în vreme ce în jurul nostru, undeva, era un ucigaș care strangulase o fetiță de zece ani, în timp ce undeva, departe de mine, Clămence pierdea sânge în patul nostru, și urla, țipa, fără ca cineva s-o audă sau să-i vină în ajutor. Nu știam că se poate vorbi despre flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
când Clămence gemea, când încerca să strige după ajutor? Unde erau muierile astea care vin acum să se umfle de plâns sub ochii mei, pe spezele mele? Mă scol, cu pumnii încleștați, probabil că am o figură de nebun, de ucigaș, de dement. Le văd retrăgându-se din calea mea. Le dau afară. Închid ușa. Nu rămânem decât noi trei: Clămence, doctorul și cu mine. Am spus deja despre Hippolyte Lucy că era un doctor bun. Un doctor și un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
noutăți sunt. Infirmiera mi-a spus că trebuie să mai aștept, că urma să meargă să-l întrebe pe medic. A plecat. Mai târziu, a venit un doctor, un militar, obosit, lihnit, la capătul puterilor. Era deghizat în măcelar, în ucigaș de vite, cu halatul și boneta pline de sânge. Opera de zile întregi fără încetare, creând o sumedenie de Gugusse, făcându-i pe unii fericiți, ucigându-i pe alții, răniți cu toții. O femeie tânără era pentru el un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
oameni și fac totul să se cutremure în trecerea lor. Pentru ei, este un motiv de oroare, dar și un bun prilej de interminabile discuții. Iar asta le ocupă și mintea și limba. Cu toate acestea, a ști că un ucigaș umblă liber la țară, că e aici, aproape de tine, că poate l-ai și întâlnit pe stradă, sau că o vei face, că poate e vorba despre vecinul tău, asta nu ajută pe nimeni. Mai ales pe timp de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
primarul iese. Își drege vocea. Se vede că spaima îi strânge mațele. E frig, dar el își șterge fruntea, după care începe brusc să vorbească. Întoarceți-vă acasă! le spune. — Îi vrem, răspunde o voce. — Pe cine? întreabă primarul. — Pe ucigași! spune o voce, alta decât prima, reluată imediat, pe un ton amenințător, de alte câteva zeci de voci, ca un ecou. — Care ucigași? spune primarul. — Ucigașii fetiței! i se răspunde. Primarul deschide gura uluit, apoi redevine stăpân pe sine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să vorbească. Întoarceți-vă acasă! le spune. — Îi vrem, răspunde o voce. — Pe cine? întreabă primarul. — Pe ucigași! spune o voce, alta decât prima, reluată imediat, pe un ton amenințător, de alte câteva zeci de voci, ca un ecou. — Care ucigași? spune primarul. — Ucigașii fetiței! i se răspunde. Primarul deschide gura uluit, apoi redevine stăpân pe sine și începe să țipe. Le spune că sunt bătuți în cap, că e o prostie, minciuni, elucubrații, că cei doi sunt dezertori și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-vă acasă! le spune. — Îi vrem, răspunde o voce. — Pe cine? întreabă primarul. — Pe ucigași! spune o voce, alta decât prima, reluată imediat, pe un ton amenințător, de alte câteva zeci de voci, ca un ecou. — Care ucigași? spune primarul. — Ucigașii fetiței! i se răspunde. Primarul deschide gura uluit, apoi redevine stăpân pe sine și începe să țipe. Le spune că sunt bătuți în cap, că e o prostie, minciuni, elucubrații, că cei doi sunt dezertori și că jandarmii îi vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un creier. Așadar ați auzit și ați înțeles. — Vreți poate să conduceți dumneavoastră ancheta? insinuează judecătorul. Primarul tace. Micul breton încă mai plânge. Celălalt stă drept și surâde. E deja în altă parte. El și-a făcut calculul: dezertor: împușcare. Ucigaș: ghilotina. În ambele cazuri, adio, lume! Nu voia decât să plece cât mai repede. Asta-i tot. Și să trimită la dracu lumea, cu ocazia asta. Bravo. Mierck chemă un jandarm care-l conduse pe tipograf într-o cămăruță strâmtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
într-un loc pe care niciunul din noi nu și-l mai amintește. Un suflet nepătat, după cum se spune. Viitorul lumii. Un pui de om. Perpetuarea rasei. Dar pentru mine, nu era nimic din toate astea, era pur și simplu ucigașul tău, un mic ucigaș fără conștiință și fără remușcări, alături de care trebuia să trăiesc, acum, că tu nu mai erai lângă mine, care te omorâse ca să vină spre mine, care dăduse din coate pentru a rămâne numai el, singur înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care niciunul din noi nu și-l mai amintește. Un suflet nepătat, după cum se spune. Viitorul lumii. Un pui de om. Perpetuarea rasei. Dar pentru mine, nu era nimic din toate astea, era pur și simplu ucigașul tău, un mic ucigaș fără conștiință și fără remușcări, alături de care trebuia să trăiesc, acum, că tu nu mai erai lângă mine, care te omorâse ca să vină spre mine, care dăduse din coate pentru a rămâne numai el, singur înaintea mea, și din cauza căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
răscolește foile foșnitoare pe care scrie tentativă de puci. Dedesubt, privirile uimite ale morților, pe niște fețe subnutrite, cine‑mi face mie una ca asta și de ce, din moment ce și eu sunt de‑ai lor, fiul unui coate‑goale ca și ucigașul meu, un firicel de sânge se scurge din colțul gurii și din ambele urechi. Din firele astea e țesută istoria, nu din firele de aur din mantiile împăraților Austriei și ale regilor Ungariei. Cred că visez, să mi se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
familie o mai așteaptă încă și alte nenorociri dacă lucrurile merg tot așa în continuare și nu se găsește nimeni să le oprească. Greva generală n‑a fost nici ea respectată, oh, Doamne! Și nici nu‑i cine știe ce consolare că ucigașul meu o să cadă pe front în ’40 și atunci o să fie și el mort ca mine. Acum vin la rând pantofii aceia cu botul ascuțit, ascuțit; strălucesc atât de tare, că te poți oglindi în ei dacă vrei - iar Hans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o scoate din sărite și nu se mai poate stăpâni: începe să povestească despre lagărele de concentrare, despre copilul care mânca un măr și care a fost izbit de perete până a murit, iar mărul a fost mâncat apoi de ucigașul său. Despre copiii care au fost aruncați de la etajul al doilea din pură cruzime. Despre mama trimisă la camera de gazare împreună cu copilul ei de două zile, fiindcă îl rugase în prealabil pe medic să‑i dea voie să nască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe străzile Berlinului, Herr Gunther. Am ridicat din umeri: — Nu atât de mult încât să observi, i-am răspuns. Heydrich scutură nerăbdător din cap: — Nu, nu mă refer la vreun stormtrooper care bate un evreu bătrân. Mă refer la un ucigaș. A violat și a omorât patru tinere germane în tot atâtea luni. N-am văzut nimic prin ziare despre asta. Heydrich râse: — Ziarele tipăresc ceea ce le spunem noi să tipărească, iar asupra acestei știri există embargo. — Grație lui Streicher și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
acum că Heydrich avea un amestec în toate astea. Acolo, în grădina de la Prinz Albrecht Palais, nu mă întrebase chiar el care mi-ar fi răspunsul la propunerea lui dacă „obstacolul“ reprezentat de obligația mea de a-l găsi pe ucigașul lui Bruno ar fi înlăturat? Și nu era asta o modalitate completă de a-l înlătura? Fără îndoială, anticipase care va fi răspunsul meu și ordonase deja omorârea lui Hering până să plecăm în plimbarea aia a noastră. Cu aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care indicau că picioarele ei fuseseră legate; fusese înjunghiată de două ori cu cuțitul în gât; existau și indicii puternice că fusese de asemenea strangulată, probabil pentru a fi făcută să tacă. Este foarte probabil să fi fost inconștientă atunci când ucigașul i-a tăiat gâtul, fapt sugerat de vânătaia traversată de răni. Și încă un lucru interesant. Analizând cantitatea de sânge existentă încă în picioarele ei și din sângele închegat din nas și din păr, și faptul că picioarele îi fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
al cărui ton era în mod previzibil servil, fără îndoială din credința că aș avea oarece influență pe lângă generalul Heydrich. Doctorul m-a informat că o echipă luase amprentele din cabina telefonică de la West Kreutz din care se părea că ucigașul dăduse telefon la Alex. Acestea erau acum de resortul VC1, Departamentul Probe. Cât despre cufăr și conținutul său, vorbise cu Kriminalassistent Korsch și o să îl informeze pe acesta de îndată dacă se descoperă amprente. I-am mulțumit pentru telefon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]