500 matches
-
stând În zori pe trepied, lângă fântâna lui Buig, Îmbrăcat Într-un halat alb precum frizerii și mulgând mânecile unui alt halat, la fel de imaculat, din care țârâia laptele ca dintr-un șiștar... Și oare de ce, pe măsură ce gălețile lui se umpleau, ugerele vacilor secau sau se umpleau de puroi și sânge!? Și abia după ce erau descântate și tămâiate cu smirnă și smocuri de păr smuls din coada unei nevăstuici, vitele Încetau să se mai frământe-n grajduri! Unde era Subotin? De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nevăstuici, vitele Încetau să se mai frământe-n grajduri! Unde era Subotin? De ce nu i-a dat Dumnezeu pedeapsa cuvenită? Nu cumva reușise, procletul, să-l deoache și pe cel Atotputernic, iar acum ar fi trebuit și acesta, ca și ugerele vacilor, descântat? Ce căuta acum la poarta ei? Evadase cumva din lumea umbrelor ce se animau pe micul ecran și coborâse În lumea celor vii, ascunzându-se când În cimitir, când În pridvorul bisericii, În beciuri sau fântâni!? Unde erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ea, ce te-a apucat, mai bine ai avea grijă de doniță, nu vezi că ți-a dat laptele pe-alături?! Doamne, iartă-mă“, Își făcu semnul crucii Mașa, așezându-și mai bine găletușa Între genunchi și trăgând totodată și ugerul doldora de lapte al caprei Înspre ea. „Bine că nu-i În preajmă Ippolit, gândi ea, altfel m-aș Întoarce În casă cu găletușa goală, iar laptele din țâțele Evlampiei ar ajunge În halatul lui...“ După discuția de-aseară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Și, abandonând pe cerdac tămâia și agheasma, Mașa desprinse dintr-un cui găletușa, se Îndreptă spre grajd, unde căprița ei, pe care bunica ei o botezase Evlampia și pe care Mașa o alinta cu Evlavia, o aștepta behăind nerăbdătoare cu ugerul doldora de lapte. În timp ce laptele țârâia clipocind În găletușă, Mașa se gândea la ale ei. Prin fața ochilor i se perindau chipuri cunoscute: mama ei Îmbrăcată Într-un palton lung, cu pliuri largi, purtând pe umeri șalul de cașmir, tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
destul de cunoscută. Era ca și cum capra ar fi Încercat să lepede pe cele două ieșiri doi fetuși, care Îndată ce dădură de lumina zilei Împietriseră În aerul dens, metamorfozându-se În două capete de om. Unul de bărbat și altul de femeie. Ugerul Evlampiei o atrăgea ca un magnet. Țâțele pe care Mașa-Mașa le mai simțea În mână se Învârtoșaseră În aerul Încărcat de tot felul de miasme, palpitând și lovindu-se de abdomen. „Cum aș putea pune mâna pe așa ceva, gândi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de miasme, palpitând și lovindu-se de abdomen. „Cum aș putea pune mâna pe așa ceva, gândi cu scârbă Mașa, sunt ca la armăsar...“ Erau trei: două lungi ca niște falusuri și o a treia de forma unei pâlnii. La capătul ugerului stăteau agățate trei perechi de pungulițe, ce se umflau și dezumflau În ritmul respirației, asemenea unor foale... Animalul ei arăta destul de ciudat. La drept vorbind, Evlampia aducea acum mai mult cu un țap decât cu o capră. Asta dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ea, Încercând să se debaraseze de vedenie. În tot acest timp, Mașa vedea tot ce se petrece În jurul celeilalte Mașe, al Mașei-ou, În interiorul căreia Începuse. Mașa-ou continua să stea cu găletuța Între picioare, așezată pe un trepied de lemn lângă ugerul primei Evlampii, care se acoperise și ea de-o pojghiță, luând la rându-i forma altui ou dispus pe orizontală. Din vechea Evlampie mai rămăsese Întregi doar coarnele și bărbuța, ce se mișca În jos și-n sus, scoțând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
celor doi stâlpi de lemn ce sprijineau tavanul grajdului. Curând ritmul deveni mai dens, transformând valsul Într-o bătută care, la rându-i, se Încheie c-un cazacioc. În interiorul Mașei-ou stătea Mașa-Mașa, așezată pe un trepied cu ochii ațintiți la ugerul Evlampiei, și cele două capete umane, unul de bărbat și altul de femeie, care o priveau, la rândul lor, cu o oareșicare curiozitate. Ceea ce i se păru foarte ciudat era faptul că Mașa din afara sa avea dimensiuni extrem de reduse În comparație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
știe dacă n-ar fi creat un stil. Până la urmă, aș fi preferat să cumpăr un tablou kitsch semnat Adolf H., cu zorzoane sub semnătură și înflorituri, sau să mă duc să vizitez o expoziție de pictură cu vaci cu ugere hăhăhă de mari și căpițe de fân rotunjite ca un coc de profesoară, cu frauleine dolofane ce poartă cofițe, flori în cosițe, mă rog, tot arsenalul imagistic. Dar sunt prea obosit, mi-e greu să expir aerul, să producă toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
printre acele brazilor. La început, noaptea avea culoarea fumului de rumeguș, apoi se făcea verde ca o șopârlă în iarba de coasă. Pe la 8 noaptea devenea vânătă ca o curvă ucisă cu pietre. Pe la 10, era de smoală și-n ugerul stâncilor. Mai întâi, cobora întunericul în vârfuri, apoi pe coroană, pe tulpină, pe cetina, noaptea în rădăcini era leagăn: Doamne, întunecat îți este sângele. Crucea din poarta mânăstirii își pansează rănile, picură cucută din icoana Bunei Vestiri, anii se cojesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
țâță prolifică, țâța zadarnică țâță seacă, țâța iluzorie țâță sterilă, țâța visătoare țâță prolifică, țâța meditativă țâță fertilă, fiecare sugea de când a tresărit gând în pântece de împrumut; în mănăstire, deasupra lumânărarului pentru morți, monahii coceau intenții pe ambele părți, ugerul nopții avea gust de tămâie și ceară topită; în mânăstiri, tresărea inima la fiecare aromă de sânge tânăr, ploaia avea gust de cer rânced, râul de salcie plângătoare, oceanul de corabie putredă. În mănăstire, durerea dădea pe dinafara paharului plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
s-au stresat de apariția mea în peisaj. Veneam de la Geneva în micul sătuc în care aveam noi seminarul despre Pedagogie des philosophes. Ca să o iau pe scurtătură, am intrat pe sub o sârmă să trec pajiștea locului. Vacile, curate, cu ugere rozosine, pășteau o iarbă grasă, crescută în fire egale, foarte ecologice. Apariția mea le-a contrariat. M-au privit minute în șir, încetând să rumege. Le încălcasem spațiul vital. Mi-a trebuit mult să nu mă simt neavenită în West
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Wații Soarelui și să ghilotineze zarea cu cortina înstelată a nopții luminată de veioza de pe noptieră a Lunii. Și alergați Fecioara goală, cu părul negru fluturând prin imensul lan de grâu copt. Alături, căprioara sorbind apă din afluentul grăbit spre ugerul Dunării. Dacă poate spune Luna că a negociat cu Soarele pentru a privi mereu acest tablou unic al Brăilei, înseamnă că recursul la acest proces civil va dura câteva veșnicii de noapte și ciorchini de infinituri de zi până când Înțelepții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și frumoși de-ți era mai mare dragul să te uiți la ei, celălalt cu câțiva boi păscând pe imașul satului, apoi un tablou cu tovarășa, încadrat frumos la dreapta și la stânga de rațe, gâște și vaci grase și cu ugerele pline ... Nu știu ce naiba nu-i plăcuse șpanchiului, că doar semnificau belșugul și bunăstarea patriei noastre sub conducerea partidului în frunte cu secretarul său general! Zi și tu, nam făcut bine? Fără a-mi stăpâni râsul, i-am spus: - Mai bine
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
tinereții mele, am comentat acest lucru față de Rose Waterford ea mi-a spus: — Laptele e foarte gustos, mai ales dacă pui și o picătură de coniac în el, dar vaca domestică se bucură din plin să scape de el. Un uger umflat e foarte incomod. Rose Waterford avea o limbă ascuțită. Nimeni nu era în stare să spună răutăți mai bine decât ea. Dar pe de altă parte nimeni nu știa să spună lucruri mai fermecătoare. Mai era și altceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
moment mi-a torționat creierii zi de zi și ceas de ceas. Vaca dracului! Păi cum să-i faci mărturisiri unei vaci. Ce înțelege ea, bovina? Unei vaci nu ai ce să-i explici, pentru că nu înțelege nimic dincolo de apăsarea ugerelor ei; pricepe numai ce-o doare pe ea. Cum ai știut să taci timp de zece ani și deodată te-a trăsnit taina confesiunii? Cum să-i faci mărturisiri unei vaci?! Și pentru ce? Doar pentru că așa a hotărât proasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mamă putea rezona cu suferința acestui copil mare! Își imagină pe dată chinul prin care trebuie că trecea biata mamă-lup, rămasă fără pui; dificultatea supraviețuirii, temerile, neliniștea, nesiguranța... Puiul de căprioară terminase de supt și, extenuat, adormise acolo, lipit de ugerul mamei, gata s-o ia de la capăt de îndată ce avea să deschidă ochii. Precaut, căpriorul înaintase și el, încercînd să găsească explicații întîmplării neverosimile. Nu dispera, dragul meu. Dacă ai o mamă, dacă trăiește, atunci fii sigur că, acolo unde se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
căruță, Să se nvețe-ncet cu munca și să capete osânză, Ca în primăvară, poate, să dea lapte pentru brânză. Trecu iarna, primăvara, și, din cea juncă posacă, Apăru acu-n ogradă o frumoasă, mare vacă. Grasă, sobră, arogantă și cu ugerul prea plin, Aștepta să fie mulsă de țăranul Cătălin. Bucuros, nevoie mare, c-a scăpat de sărăcie Și gândind deja la brânza ce în putini o să fie, Mânecile suflecă și se apucă vârtos De umplut donița toată cu un lapte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fost sedus de frumusețea sculpturală a lui Juliette Binoche care numai cu Monika Kulesza nu seamănă. 3. „Vis pe Dealul Crucii primăvara. Un țăran dormea cu capul pe o piatră. La doi pași de el păștea o capră neagră cu ugerul plin. Culcat În iarbă, Petru se uita țintă la Sabina Zegrea pe care n-o văzuse niciodată până atunci. Ea admira contrastul dintre albastrul de Prusia al jeansului ei și verdele crud al ierbii. Între ei, pe fața de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
viața lui multe, nu-i suflă, bineînțeles nici un cuvânt. Îl ascultă ochi și urechi până-n crăcanele apelului de dimineață. Află deci dintr-o suflare și se convinse și el că madam Aurora avea sânii prea mari (uite-așa, cât două ugere de bivoliță bolnavă, i se arătă), că, într-adevăr, nașparlia de pe Podul Ilioarei era foanfă, prefăcuta de pe Galați își pitea sub zeci de jupoane coapsa strâmbă, cine s-ar fi putut apropia de aura mâinilor înghețate ale surorilor Decilagata și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Trăgîndu-și frânele taman pe maidanul de unde fuseseră bărbierite, cu lama buldozerului, acaretele și hrubițele tăinuitului Sile Smalț, calif odinioară peste hoți, tata a tuturor sfîrtecătorilor și pârjolitorilor din Bucureștiul interbelic. De îndurările Smalțului își ascuțiseră ei hoții cosoarele și din ugerul încuviințărilor lui supseseră ei cu buza și Gigă Muci și Paranghielie Indianul și Marțafache și Gărgăriță. Din jeepul milițienesc, zăbrelit și mânjit cu șapte litere albe pe ușița din spate, de la marchiză, nu se înghesui însă să debarce nici un caschetar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
umăr gol doniță albă - stemă-n părul aurit. Din copaci ies zâne mândre, de-mpărat frumoase fete, Ținând donițe pe umeri, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se înclin-, Ce sub dulcile lor mâne își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute, și în doniți sunătoare Laptele-n cadență curge, codru-mplînd c-un murmur lin. Luntrea cea de lebezi trasă mai departe, mai departe, Fuge pe-albele oglinde ale apei ce se-mparte Sub a luntrei plisc de cedru în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În schimb, bunică-sa ajunsese o moartă care clipea și mânca cu lingura, la o masă, în trei. Omul pe care îl iubise mai presus de orice însămânțase o alta, căreia îi creștea burta și sânii îi atârnau grei, ca ugerul unei juninci înțărcate. Așa i-o luase: tânără și deșteaptă, abia dată în pârg, ca s-o simtă pe cerul gurii. Dimineața în care el scosese batista prenupțială dintre pulpele celeilalte femei și o arătase mesenilor care petreceau încă, îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
piciorușul se repezi la loc și se lipi de celelalte trei, ca o pecete. Tânăra repetă manevra, dar toate cele patru picioare se repezeau la loc. — O, Doamne, parrcă-i vie! se miră Jacques, rotunjindu-și ochii. — Vie, vie, dar fără uger, m-am uitat, bombăni stăpânul animalului. Cine-i prostu’ ăla care face o vacă fără uger? Picioarele cred că au un arc sau ceva. Am văzut lucruri din astea la jucăriile pentru Crăciun, din gazetă. Îți arăt, am numărul acasă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
manevra, dar toate cele patru picioare se repezeau la loc. — O, Doamne, parrcă-i vie! se miră Jacques, rotunjindu-și ochii. — Vie, vie, dar fără uger, m-am uitat, bombăni stăpânul animalului. Cine-i prostu’ ăla care face o vacă fără uger? Picioarele cred că au un arc sau ceva. Am văzut lucruri din astea la jucăriile pentru Crăciun, din gazetă. Îți arăt, am numărul acasă, i l-am cerut lui nea Cercel și, fiindcă era cu jocuri, mi l-a dat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]