1,131 matches
-
dragoste transfiguratoare se cantonează, însă, parcă fără drept de apel, într-un spațiu al condiționalului-optativ trecut: „aș fi inundat câmpiile cu nedumeririle tale/ aș fi renunțat la spinii de companie/ pe talpa unui ocean/ aș fi fost ucenicul/ care umple ulciorul cu scene de dragoste/ aș fi jucat la cazinourile arborilor de lumină/ poate că aș fi trișat cât să ai visteria plină cu mine// dar am întârziat într-un golf/ care-mi tot verifica numele/ (trăgea de timp clar că
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
de lacrimi sărate De unde venise nu voia să îi spună dar îi povesti despre anii petrecuți cândva în casa unui artist ce știa să dăltuiască suferința în piatră să modeleze iubirea din lut și să încrusteze pe buze reci de ulcioare cald și cast sărut de fecioare Poetul ar fi vrut să-i spună să-și vadă de drum dar și să rămână parcă-ar fi vrut de parcă-l citi din priviri singurătatea-i șopti nu stau mult dar ai risipă
PREȚ DE-UN ZBOR… de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374917_a_376246]
-
celelalte porunci ale Legii, pentru ca nu cumva Domnul să pară că este un călcător de lege. Zevedeu a pregătit tot ce trebuia pentru sărbătorirea Paștelui. Marele Atanasie spune, deși alții sunt de altă părere, că Zevedeu era acela care ducea ulciorul cu apă. În urmă, arătând ucenicilor Săi cele mai înalte porunci, a predat în foișor, pe când se lăsa noaptea, taina Paștelui nostru. Iar dacă s-a făcut seară, Iisus S-a așezat la masă cu cei doisprezece ucenici. Vedeți deci
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373856_a_375185]
-
vers alb, prin versurile sale ne face să respectăm și mai mult viața, să apreciem și mai mult clipa trăită în astă lume, astfel scriind: „Îmi hrănesc cu aer rece pieptul/ așa cum îmi hrănesc pruncii nenăscuți/ Îmi adap dușmanii cu ulcioare să bea cât pot/ în miez tainic de noapte/ Sufletele neprihănite cerșesc la poarta raiului/ iubire și nestemate/ Să- și împodobească casa firii./ Tramvaiele merg pe sârme/ și rândunicile pleacă toamna/ Iar golul lăsat îl umplu cu aer rece” (Aer
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
templu și să jertfești ceva acolo! Pe Jovis Olimpianul! I-ai auzit vocea...nu?...tunând dincolo de nori! -Dar până una alta poți să ne faci cinste cu ceva și aici! spuse un altul iar ceilalți legionari râseră scurt ridicând niște ulcioare de lut. Gaius însă îl arătă pe Iisus cu mâna întinsă. -Acesta pe care îl vedeți pe cruce m-a vindecat când l-am împuns cu sulița. Sângele lui mi-a picurat în ochi și îndată cum m-am șters
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
să stau cu ei, măcar până se ia zăpada! O să fac tot ce zic și cum zic, o să muncesc cot la cot cu ei, o să învăț să bat fierul și arama, că nu-i mai greu decât să faci un ulcior de pământ, la care eu sunt meșter neîntrecut. Oare, o să trăiesc să mai apuc să fac vreo oală? O să-mi mai văd copiii și muierea care o să primească vestea că eu am murit? Ce-o fi în sat când se
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
Acasa > Strofe > Creatie > MĂRIE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 982 din 08 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului tot mi-e dor și iar mi-e dor, să beau vin dintr-un ulcior și ulcioru-aș vrea să fie, gura ta, dragă mărie, astăzi s-a oprit la poartă toamna cu coșul de toartă și-a venit așa în șoapte să-ți aducă mere coapte și cu toamna hop și eu c-un dar
MĂRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 982 din 08 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372888_a_374217]
-
Cuvintelor potrivite” - poeta se întreabă: “De ce-aș fi tristă?” Însă la Arghezi, unda de tristețe răzbate și se insinuează, deși toate par împlinite: “De ce-aș fi trist ? Că nu știu mai bine să frământ / Cu sunet de vioară urciorul de pamânt // Nu mi-e clădită casa de sită peste Trotuș, / În pajiștea cu crânguri ? De ce-aș fi trist ? Și totuș ... ” Acest “și totuși” dă întreaga măsură a sufletului omenesc. Autoarea mărturisește că are și vise și iluzii despre
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
pe dumneata! -Știu, am auzit c-a fost mare zarvă, i-au adunat pe toți răsculații și i-au dus la închisoare. Dragă Mihăiță, vezi tălică acolo pe poliță are moșu niște vin de cuminecătură adus tocmai de la Panciu, ia ulciorul-ăla să cinstim pe tânăra duducă! Vinul îi întristă și mai mult, povestea tragică a lui moș Lazăr o făcu pe Veronica să-și aducă aminte de copilărie, ce repede trecuse timpul! Pe taică-său aproape că nu-l cunoștea
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
adânc și îmi continui periplul. Puțin mai la vest de bustul lui Goga, se află o movilă de pietre, ascunsă de vegetația bogată. În alte vremuri, pentru mine, aici era un loc obligatoriu de popas, pe care îl numisem „La ulciorul cu apă”. Pietrele movilei încorsetau un vas de aramă din gura căruia se scurgea apa rece și proaspătă a unui izvor captiv. Azi, izvorul nu mai există. Nu mai există nici vasul care, probabil, a ajuns la vreun centru de
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
metalelor, fiind vândut în schimbul câtorva bănuți de către un intreprinzător oacheș autohton. Nu mai există nici roata hidraulică, cu palete de lemn, montată în aceeași zonă, pe rigola de pe partea stângă a aleei principale. În copilărie, după ce îmi astâmpăram setea „La ulciorul cu apă”, traversam în fugă aleea și petreceam minute în șir, privind la roata acționată de apa canalului morii și la curcubeul format în pânza stropilor risipiți în vânt. În stânga movilei „La ulciorul cu apă”, Liviu Rebreanu, cufundat în gânduri
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
În copilărie, după ce îmi astâmpăram setea „La ulciorul cu apă”, traversam în fugă aleea și petreceam minute în șir, privind la roata acționată de apa canalului morii și la curcubeul format în pânza stropilor risipiți în vânt. În stânga movilei „La ulciorul cu apă”, Liviu Rebreanu, cufundat în gânduri, ignoră forfota de pe alee. Prozatorul, dramaturgul și gazetarul Rebreanu, imortalizat în bronzul bustului său, pare a gândi la aventuroasa și zbuciumata s-a viață, reflectată în parte în celebrele sale romane, Răscoala, Pădurea
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
măturător De bârfe multe în popor... De cine să-mi mai fie dor? Pe limba cobrei de cobor - Stă țara toată-ntr-un picior: Ne-ascultă oare-n receptor?... De cine să-mi mai fie dor? Tristețea-mi umple un ulcior, Nu vreau să fiu nemuritor - Mi-e dor de viață, mult mi-e dor... De cine să-mi mai fie dor? Prin gânduri-multe călător - Să fii proroc nu e ușor... Da turnător? Mai bine mor... 1979 Conferința Europeană a Junilor
DE CINE SĂ-MI MAI FIE DOR? de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347377_a_348706]
-
zborul păsărilor ce știu să deteste Trufia, ignoranța și simpla trădare (Intuiția niciodată nu m-a părăsit) Aveam să-l modelez ca pe un lut moale (Să fi fost bărbatul cel mai iubit?) Și să fac din el, deseori - un ulcior Și așa, cum se credea plin cu licoare, Să-l las, zi de zi, să moară de dor. Din ochii celui mai obraznic bărbat Eu cobor, domol, ca un izvor de câmpie Și ocolesc toți bărbații din stat Cărora le-
DIN OCHII CELUI MAI OBRAZNIC BĂRBAT de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347378_a_348707]
-
zborul păsărilor ce știu să deteste Trufia, ignoranța și simpla trădare (Intuiția niciodată nu m-a părăsit) Aveam să-l modelez ca pe un lut moale (Să fi fost bărbatul cel mai iubit?) Și să fac din el, deseori - un ulcior Și așa, cum se credea plin cu licoare, Să-l las, zi de zi, să moară de dor. Din ochii celui mai obraznic bărbat Eu cobor, domol, ca un izvor de câmpie Și ocolesc toți bărbații din stat Cărora le-
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
măturător De bârfe multe în popor... De cine să-mi mai fie dor? Pe limba cobrei de cobor - Stă țara toată-ntr-un picior: Ne-ascultă oare-n receptor?... De cine să-mi mai fie dor? Tristețea-mi umple un ulcior, Nu vreau să fiu nemuritor - Mi-e dor de viață, mult mi-e dor... De cine să-mi mai fie dor? Prin gânduri-multe călător - Să fii proroc nu e ușor... Da turnător? Mai bine mor... 1979 ... Citește mai mult turnătorului
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
eram măturătorDe bârfe multe în popor...De cine să-mi mai fie dor? Pe limba cobrei de cobor -Stă țara toată-ntr-un picior:Ne-ascultă oare-n receptor?...De cine să-mi mai fie dor? Tristețea-mi umple un ulcior,Nu vreau să fiu nemuritor -Mi-e dor de viață, mult mi-e dor...De cine să-mi mai fie dor? Prin gânduri-multe călător -Să fii proroc nu e ușor...Da turnător? Mai bine mor...1979... III. UN MARE POET ȘI
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
de o asemenea vizită. Cine știe, poate e un bun prilej de a-și mări haremul. Runkrahost se ridică dezgustat și se apropie de dansatoarele care își mișcau trupurile îmbietor. Făcu un semn și imediat, apăru o tânără cu două ulcioare de vin. Runkrahost o apucă de mijloc, trăgând-o în brațele lui. Tânăra făcu niște gestruri teatrale de apărare, apoi se agăță comod de gâtul generalului. Talestri se aventură în câteva discuții cu Rammu despre grădinile din Babilon, apoi, după ce
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]
-
În nori pămantul mai plouă Și cosmic ocean în picuri frământă O facere nouă de vine, mai sfântă, Și-l văd : Serefime Lovit de ziduri infime, Ai trecut prin soma în fine? Scentul de nous ce fin e! Iar eu...Ulcior ce devine Un fatal văz-auz din ruine. Referință Bibliografică: Omilie / Cruți Cristian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1061, Anul III, 26 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Cruți Cristian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
OMILIE de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346905_a_348234]
-
inelar și mijociu, de un val dogoritor care pulsa ca o inimă agitată, ca apoi să se transforme într-un sloi de ghiață, că a scăpat coada sapei din mână din cuza unei dureri pe os. A băut apă din ulciorul care-l avea la umbra unui nuc prizărit în livada prunilor, apoi a strigat cu glasul pierdut la Florica, o vecină care trecuse pe lângă gardul casei, dar nu l-a auzit, ca-ntr-un târziu, târându-se mai mult mort
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
cerul cu- albastre crinoline, toate mi se răsfrâng în dor de tine, cu nuferii de vise în ciorchine, ce-mi cresc petalele în dor de tine, în paradisul meu pierdut, te cat, iubito, ca -n trecut, printre legende ce lutesc ulcioare, prin apa limpede de la izvoare, prin cețurile-albastre și prin mit, prin crucile lui crist cel răstignit, printre amurgul presărat cu aur, prin insule exotice cu plaur, prin zările albastre sublunare și pe aleile cu felinare. mă-ntreb mereu în ce
ÎN DOR DE TINE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346300_a_347629]
-
în lutul cuvântului până ia forma amforei - acesta este poetul, uneori făcut țăndări de propria creație. Și vai, de la un timp, nu mai poți să te închini nimănui, decât lui Dumnezeu. „Dumnezeul lutului / în care voi fi remodelat / forma unui ulcior de horezu”. Cum poți să dai ocol întunericului și să te trezești în plină lumină? Dincolo de scara colțuroasă a cuvintelor din firicele de nisip, se vede clar întunericul. Întuneric în curgere. Rămâne clară - imaginea copilului în rugăciune, cu lacrimi de
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
cu pomii în muguri La naiba cu verdele ierbii Cu toate la naiba Când eu sunt călător prin valea plângerii La ce Tot hohotul acesta de râs? Tu nu erai Dar mă durea în mine un loc Până acum neștiut Ulciorul meu de lut În dreptul buzelor tale se știrbise și sângera Doamne cât mă durea clipa Stropită cu sângele tău Tu nu erai Dar când mă priveam în oglindă Te vedeam în mine Era ca și cum Trupul meu te ferecase Cum se
MĂ DOARE LOCUL IUBIRII TALE ! de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346485_a_347814]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ULCIOARE GOALE Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2183 din 22 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului ULCIOARE GOALE trăiesc în lumea asta trecătoare o clipă mi-a fost casă am adunat din ea dureri, mâhniri și amăgiri eu nu
ULCIOARE GOALE de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377097_a_378426]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ULCIOARE GOALE Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2183 din 22 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului ULCIOARE GOALE trăiesc în lumea asta trecătoare o clipă mi-a fost casă am adunat din ea dureri, mâhniri și amăgiri eu nu mai vin azi acasă de ce să vin să beau la o pomană o cană cu vin a mea
ULCIOARE GOALE de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377097_a_378426]