1,469 matches
-
sau cu Silvia Racliș, replicile fiind, uneori, generate de situatii din dramaturgia consacrată, influența a intertextualității postmoderniste. Personajele se metamorfozează continuu, polaritățile bine/rău schimbându-se ori fuzionând: ,, Anghel ridicând capul din cocoașă crescută pe neașteptate în spatele lui. Ochi omenești, uluiți omenește în orbitele unui om, ochii unui om viu.” între textul scris și realitate nu sunt delimitări clare, ferme, ceea ce impune prezenta naratorului-eon : ,, Aveți nevoie de mine : și în cărți și în viața vie. Unde începe una și sfârșește cealaltă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
li se pot aplica versurile: „Les plus désespérés sont les chants les plus beaux / Et j’en sais d’immortels qui sont de purs sanglots“. Scrisorile tale sunt atât de vii și vibrante de viață, energie și trepidanță, că rămân uluită și mă tem că ceea ce faci e excesiv. Te rog, îngrijește-te. Te iubesc atât de mult; toată nădejdea, toată viața, toată bucuria vieții mele ești tu. Știu că de multe ori trebuie să duci lipsă de bani și asta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ne-ar purta ghinion - așa că îți scriu cea mai dramatică scrisoare de la plecarea ta. Evenimentele își vor fi pierdut, în parte, acuitatea și voi suferi mai puțin [când această scrisoare va fi ajuns la tine]; sunt atât de zdrobită, de uluită, încât am să mă las în voia condeiului, fără să-mi pese dacă uit unele amănunte, dacă uneori am să pierd șirul întâmplărilor și am să mă repet. Sâmbătă dimineață, la opt fără un sfert, sună la ușă. O aud
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mi-a răspuns: „Ei cum, credeți că sunt așa de multe persoane ca dumneavoastră în învățământ? Avem prea mare nevoie de dumneavoastră ca să vă dăm drumul“. Și așa mai departe; dar uite că sunt pensionată fără nici un preaviz. Sunt buimacă, uluită, înspăimântată, mai ales că decizia m-a prins fără bani, ba chiar cu un aconto de 3 000 de lei, luat din salariul pe septembrie, pe care trebuie să-l restitui imediat. Bineînțeles, am să răscolesc cerul și pământul ca să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
indivizilor, nici al popoarelor. Dacă lucrurile ar sta altminteri, ar trebui să-l așezăm pe Cilibi Moise deasupra lui Eminescu, pe Nastratin Hogea deasupra lui Kirkegaard sau Strindberg ș.a.m.d. Or, nimeni nu face așa ceva. „Tovule, să vezi ce uluit era suedezul, nu înțelegea de unde le mai scoatem”, m-a întrerupt el, complet absent la replica mea, cu gîndul încă la succesul acelei nopți. *Singur în redacție, azi am citit un buletin (nr. 42/1981) al Ambasadei Republicii Islamice Iran
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
intrat în camera mea și m-a întrebat cu vocea sugrumată: „Ai auzit?” Am ridicat din umeri: „Ce?” „Domnul Corneliu a fost împușcat mortal de un individ neidentificat!... Asta a fost prima informație din «buletinul» Vocii Americii”. Am privit-o uluit. Îi apăruseră lacrimi pe obraz. Am încercat să spun ceva, dar n-am găsit cuvintele trebuitoare. Mi-a telefonat Lucica. Înainte cu doar cinci minute de a i se da legătura, a auzit și ea aceeași știre. N-am mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care au dat dovadă ilegaliștii În insurecție (se știe acum că nici n-au dat dovadă de vreun eroism ci, eventual, doar de comiterea a ceva furturi și crime monstruoase printre adversarii de ieri, n.n.): „Pandele: >>Sovieticii unde sînt?>>; Dincă (uluit): <<De ce Întrebi?>>; Pandele: >>S-avem undeva un spate (subl. În orig.)>>; Pandele: <<De asta Îți spuneam de spate. Merg unde vrei dar acoperămă (sic!, n.n.). Acoperă-l și pe fiu-meu. Și pe tine. N-ai dreptul să ne lași
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
să acorde asistență tehnică pe fiecare schimb, În care situație În care ar exista decalajul necesar unui minim de odihnă>>”. Pentru a pasa răspunderea și altora, Costache notase la subsolul informării astfel: „S-a consultat și organul de partid”. Probabil uluit, inginerul Uscatu a Întors a doua zi ziarul pe toate părțile nevenindu-i a crede că el a scris chestia! a.m. Aia da, aia nu! Grijă mare la secretul de stat, tovilor! Este arhicunoscută paranoia de care se Îmbolnăviseră grav
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
conștientă" ș...ț Problema generației conștiente mai are încă și o altă latură. Actul facerii este fără îndoială unul din cele mai sublime acte fiziologice; el se execută într-un mod și printr-un mecanism, față de care mintea omenească rămâne uluită. Totuși, facerea nu e întotdeauna un act inofensiv. Las la o parte facerile grele, anormale, care pricinuiesc femeilor enorme suferinți și uneori chiar moartea. Dar trecând peste aceste suferinți și pericole, chiar facerile normale des repetate uzează femeia, o îmbătrânesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
de mii de deținuți politici și au lăsat sănătatea și, în foarte multe cazuri, viața. Când Sanda Stolojan ajunge, în 1949, la lagărul de la Poarta Albă (unul din lagărele „Canalului“) pentru a-i aduce un pachet soțului ei, Vlad, este uluită zărind, pentru prima oară, în stepa Dobrogei, o coloană de deținuți înaintând în haine vărgate, înconjurați de gărzi înarmate și de câini, mergând la muncă. O astfel de grozăvie i se părea de neconceput în România! Până în 1953, anul morții
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
lui că situația se agravează de la o zi la alta. Și, brusc, Flotow îmi spune, ridicînd tonul: "Păi, stimate coleg, dacă Austria este forțată să declare război Serbiei (mai 1914!), nu este posibil ca România să fie de partea Serbiei!". Uluit, murmur: "Cum de puneți o astfel de problemă? Știți foarte bine că nu sîntem legați de Serbia prin nici o alianță. Pe greci ar trebui să-i interpelați, căci sînt aliați militari ai sîrbilor printr-un tratat încă în vigoare!". La
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Leonid Dimov! Stupoare în sală, nu de „dezvăluirea”, ci mai mult de insolența fățișă și murdar oportunistă a autorului Groapei, cel care în anii aceia se lăuda a „deține adevărul” și de a fi deasupra și în afara „grupurilor literare”; Dimov, uluit, roșu la față, se ridică și strigă: - Contest cu vehemență și declar că... - ...Lasă bădie, îi taie, bonom, Barbu, am făcut și eu așa, un fel de apropo!... Doar știi că te prețuiesc, ce naiba... Dar privirea lui era spre „aparatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tăcerea: -«No mă rog frumos, dar dumneata de unde vii, că parcă n-ai fi de pe la noi». -«Ba că chiar de pe aci îs, de-ndată ce m-am născut la Chirpăr» -«D’apoi cum ? Negru la Chirpăr ?», insistă Ion tot mai uluit. -«Ie, negru la Chirpăr, de ce nu?» -«Da’ explică-ne și nouă» mai continuă Ion din ce în ce mai nedumerit. -«Apoi domnule dragă povestea mea e lungă. Mama, de fel din Chirpăr, o fo’ la tinerețea ei slujnică la niște domni în Conștanția, și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
agresiv): Phillip, asta e o aiureală. Ți-am spus să pui un cablu de 16, iar tu ai pus în loc unul de 18. Nu ai verificat cu mine pentru că știai că ai dat-o în bară bine de tot. Phillip (uluit, neștiind ce să spună): Ascultă, eu chiar am crezut că voiai unul de 18. Cal (continuând să se răstească): Dar acum nu mai ești la fel de sigur, nu? Singurul lucru de care ți-a păsat a fost să-ți pui la
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
atunci prietenilor mei români, este pe jumătate o revoluție de palat. De aceea nu protestează oamenii în această dictatură, căci mânia și-o consumă în înjurături. Chiar și atunci când de mult vorbeam româna curgător și fără greșeli, încă mai ciuleam uluită urechea la metaforele temerare ale acestei limbi. Cuvintele își luau un aer insignifiant, dar ascundeau atitudini politice cu bătaie precisă. Unele cuvinte conțineau povești ce se istoriseau de la sine, fără a mai trebui spuse. Așa cum se întâmplă pretutindeni unde domnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
decisive și pline de consecințe. Toate cuvintele cu „cheie“ nu aveau nimic simbolic - atât eu, cât și ele știam că operează cu aroganța Cheii cerului. Evitam aceste expresii. și m-am mirat auzind pentru prima oară cuvântul „Schlüsselkind“1. Eram uluită și mă simțeam prinsă asupra faptului. Într-un cu totul alt sens, eu însămi îi aparțineam în mai mare măsură Cheii decât ea mie. Aș fi avut în sat nevoie de acest cuvânt, „Schlüsselkind“, dar pe-atunci nu-l cunoșteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
alaltăieri după o zi amară, nereușind să adorm, am luat în mână Evanghelia și o citii toată. Tot așa și Faptele Apostolilor, totul într-o noapte. Și am avut o senzație neobișnuită. Ce lucru măreț e Evanghelia!... am fost uimit, uluit, am auzit, am auzit“. Și răsfoia paginile pe sărite, marcate pe margini cu creionul. „Am auzit: Nu vă preocupați prea mult de mâncarea și de băutura care vă slujesc pentru a trăi: vrăbiile care trăiesc în libertate, nu seamănă, nu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
le-a păstrat cu gelozie, manifestă neîncetat aceleași sentimente, chiar dacă sunt mai puțin confidențiale. Evident că, în citirea dintr-o răsuflare întregii acestei corespondențe, referitoare la atât de multe persoane, diferite ca vârstă, cultură, religie, limbă și stare socială, rămânem uluiți gândind că, cel care se considera «un preot sărac», un «zero și mizerie», ar fi avut curajul să ia inițiative atât de noi și de imperioase. Don Calabria nu-și uita limitele omenești, dar se lăsa condus de o forță
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mea avea loc o schimbare radicală. Mi s-au recuperat și forțele în mod prompt, așa încât am putut să mă ridic și să-mi fac un duș». Familiarii, văzând această ameliorare nesperată, au început să se privească unul pe altul uluiți, stăpânindu-și cu greu emoția. Au crezut că acesta ar fi momentul cel mai propice să o poată duce la spitalul din Rosario, pe care deja îl contactaseră. Așadar, pe 15 iunie a fost dusă cu avionul până în orașul Rosario
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
legate cu panglicuțe, purtând buchete de flori și dansând în timp ce mergeau. ─ Reprezintă grădinăresele și florăresele. Treceau și autovehicole pe a căror platformă se arătau diferite etape ale obținerii vinului, coșurilor împletite, tricotajelor, etc. Fiecare grup avea muzica lui. Am rămas uluită în fața unei puzderii de culori, de forme, de cântece, de dansuri. Nu mai văzusem până atunci pe viu așa ceva. Parcă aș fi fost la carnavalul de la Rio de Janeiro, deși poate că în timpul acela nu știam nici despre acest
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
uliu și a ieșit afară la joacă. Seara când a venit bunica de la prășit a găsit cloștile nervoase la gura de intrare a puilor pentru mâncare, iar când a intrat în casă, prin chiler, și-a pus mâinile pe cap uluită. Uliul legat de picior ajungea până la intrarea puilor prin plasa de la gaura făcută în perete, și cum intra puiul îl și prindea în ghiare. Mai mult de douăzeci de pui erau uciși, cu mațele scoase, de uliul pe care tata
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
surprins ceva din conversația lui telefonică. Îi spun că am un prieten care a fost în aceeași situație, că și a micșorat stomacul prin operație, iar acum se simte foarte bine și a început să facă jogging. Hipopotamul mă privește uluit, în timp ce vorbesc încep să mi dau seama că am făcut o gafă nepermisă. Mă gândesc cum s-o dreg, mă gândesc că uneori chiar vorbesc prea mult și că ar trebui să învăț să mi mai țin gura. Fără avertisment
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ascunsă sub glugă. Înaintea porții mari a vilei, văzu doi brancardieri, cu halatele trase peste hainele groase. Coborau în curte câteva mobile mici, îngrămădite într-o căruță trasă de un catâr. Madam Segal și Motea, în capul scării, se priveau uluite. Locotenentul puse piciorul jos: "Dar ce se întâmplă, Motea?" Bătrânica își descoperi gura știrbă și îi suflă confidențial: "Nastia!" "Ce, Nastia?" "Au dat-o afară!" "De ce?" Motea își depărtă brațele într-un gest care putea să însemne că nu se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și pieptul goale, străbat străzile arondismentelor 10 și 18, între gara de Nord și cea din Est, printre resturile de nuci de cocos sparte care acoperă caldarîmul, prin alaiul sariurilor sclipitoare ale femeilor și obiectivele aparatelor de fotografiat ale parizienilor uluiți. Organizatorii acestor procesiuni împărtășesc dorința de a face cunoscută existența comunităților într-un mod care să fie agreat de parizieni, conferindu-le aspectul unor sărbători deschise tuturor. Paradele provincialilor au fost abandonate, utilitatea lor diminuîndu-se odată cu integrarea acestora. Sîntem curioși
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
unele te liniștesc, altele te irită și te fac să părăsești cât mai repede hala. Caut pe hartă pavilionul Statelor Unite ale Americii și nu-l găsesc. Când întreb pe cineva, mi se răspunde că America nu participă din lipsă de bani. Rămân uluit. Neamțul îmi explică într-o engleză lentă și cursivă „motivațiile ascunse” ale acestei neparticipări: „Un orgoliu de superputere, suficientă sieși, care știe dinainte că ar fi eclipsat pe toată lumea aici. Nu a mai vrut, pesemne, o nouă confirmare a acestei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]