10,459 matches
-
un anume sens, John May devine prin substituție singura rudă a acestora, singurul căruia îi pasă de toate aceste existențe. Această reevaluare a condiției umane din perspectiva inserției într-un univers birocratic etanș și perfect epurat de orice urmă de umanitate ne amintește de cel puțin un „caz” dintr-o vastă filmografie consacrată singurătății, cel al funcționarului Kanji Watanabe din A trăi (Ikiru, 1952) al lui Akira Kurosawa. Acolo, funcționarul perfect ca un ceasornic elvețian își redobândește libertatea când este diagnosticat
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
dar începând O MARE DESCOPERIRE BINEVENITĂ cu cea de-a doua jumătate a secolului P E N T R U T O Ț I Î N I S T O R I A XX a devenit perimat. Nu mai este UMANITĂȚII (va urma) capabil să rezolve problemele pe care Este posibil ca această descoperire societatea umană și istoria, evoluția să aducă premiul Nobel pentru Societății umane i le pun, spre a fi Economie României și să facă mult bine rezolvate. societăților
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_61]
-
toate acestea la un loc -, știe cum a sfârșit în Penitenciarul Aiud, sacrificându-se pentru a-și salva colegul de celulă mai tânăr, după cum a auzit măcar în trecere scurtissimul său testament, devenit celebru: „Să nu ne răzbunați!”. Despre această umanitate profund creștină - trăind cu adevărat creștinismul, nu doar abordându-l teoretic, ca dogmă -, dar și despre generozitatea și spiritul de sacrificiu care l-au caracterizat a scris toată lumea care l-a cunoscut. Cioran, de pildă, îl numește „o excepție amețitoare
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
televizor -, ar trebui să ne mai aducem aminte, din când în când, de Mircea Vulcănescu. Deocamdată, pentru România „legală”, liberă, democratică (nu?), el continuă să fie „Deținutul K 9320”, „condamnat la 8 ani temniță grea pentru faptul de crimă contra umanității”. E drept că nimeni nu e profet în țara lui. Dar nici măcar martir?
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
măceluri ale evreilor și multe altele. Toate acestea s-au adunat karmic încât efectele acestor fapte sunt resimțite cel mai mult acum în epoca modernă. Astăzi, datorită revoluției mondiale în informații sunt posibile schimbăr i de anvergură la nivel de umanitate. Ceea ce se petrece acum în câțiva ani, se întâmpla în trecut în 1000 de ani. Cifrele sunt relative. Trăim într-o epocă în care schimbări mari pot avea loc într-un timp foarte scurt. Și astfel de transformări se accelerează
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/87_a_81]
-
pentru a înțelege mai bine trecutul. Însă antropologul va fi acuzat că metaforizează, ignorând faptele. Este ceea ce preia, de fapt, naratorul. Nu fără a închide alegoric, el însuși, un final ce nu poate fi doar al comunității, ci al întregii umanități. Nicolae Stan excelează aici în analiza felului în care voința de putere nu este și o voință de viață. Personajele trăiesc o adevărată pasiune pentru servitudine, cu puține, și notabile, excepții (Osman, Mircea Butnaru, Mihai Pandrea, Viorel Băncilă, Andrei Moise
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
Miller sau la Radu Țuculescu găsim în proza contemporană. De asemenea, Nicolae Stan are o știință a detaliului analizat în reacțiile spontane, un maestru, aș zice, al crizelor de moment, psihologii, care vasăzică, migăloase. Nicolae Stan are în vedere o umanitate ce refuză cunoașterea, pentru că, înrobită de bună dispoziție și carnavalesc, ea arată cel mai limpede pervertirea din istoria totalitară. „Crăsănenii învățaseră să tacă asupra marilor probleme, ca și când cuvintele deveniseră prea mici, prea strâmte pentru a cuprinde-n ele toată tărășenia
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
literatura printre „puterile imateriale”: care nu cântăresc nimic, dar au greutate mare. Nu doar la valorile spirituale sau religioase trebuie limitate aceste puteri imateriale. Între ele se rânduiesc rădăcina pătrată, orarul trenurilor și tot acel „ansamblu de texte produse de umanitate în scopuri nepractice”, dar inconturnabile. Și, în primul rând, textul literar, „pe care îl citim din dragoste pentru el însuși, pentru plăcerea, înălțarea spirituală și îmbogățirea cunoștințelor pe care ne-o provoacă, în definitiv, ca o pură trecere de timp
La ce folosește literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2532_a_3857]
-
și de abandonarea mineritului, arheologii și-au putut relua lucrările. Tezaurul arheologic și antropologic este apreciat drept cel mai mare din lume. Pare limpede că labirintica grotă Sterkfontein, fostă mină, ale cărei galerii se întind pe 12 km, este leagănul umanității. În ce-l privește pe Little Foot, el mergea cu dificultate în două picioare, vâna, trăia în arbori, din teama de predatori, de unde ar fi căzut, din pricini necunoscute, în grotă, aflându-și moartea.
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2550_a_3875]
-
piesele puteau fi scrise de un țărănoi”. Geniile, adaugă regizorul, se pot naște în mediile cele mai modeste, dovadă și Leonardo da Vinci. Se cuvin reținute câteva afirmații ale lui Brook privitoare la Shakespeare. „Frazele lui, care se referă la umanitate în întregul ei, au formulări incredibil de simple. Ce poate fi mai simplu decât «a fi sau a nu fi»? Traducă torii socotesc că, Shakespeare fiind un mare poet, e, vai, obligatoriu să fie și complicat. Dacă însă piesele lui
„Guvernanți, citiți-l pe Shakespeare!“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2552_a_3877]
-
definitiv, Corneliu Coposu a distilat, în spiritul său, o înțelepciune aspră și nobilă a suferinței. Învingând singurătatea și tăcerea, în anii de la Râmnicu Sărat, Corneliu Coposu a privit, invariabil, spre acel viitor al credinței și al libertății ce definește esența umanității neîncovoiate și nedomesticite de sclavie. Resemnarea nu a fost, în niciun minut al existenței sale, opțiunea. Curajul lipsit de ostentație s-a hrănit din acel sol al tradiției, niciodată uitat.” Este vorba despre o lecție exemplară și, deopotrivă, despre un
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2551_a_3876]
-
este esențială nu numai pentru Trost, ci și pentru a putea înțelege forța de atracție a suprarealismului, în acei ani nebuni și nehotărâți de după război. Pe de o parte, prea scurta sa traiectorie literară, de la viziunea ideologic coerentă a unei umanități sortită inexorabil evoluției spre stânga („...nu va mai trece mult până în ziua în care critica literară burgheză va trebui să pună pe primul plan opera scriitorilor de stânga”, cum zice el într-un text despre modestul romancier L.Guilloux, pe
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
au fost îndreptate împotriva opresorilor roșii și a aco liților care i-au servit, în plan cultural, editorial, din România. Mă așteptam ca în Testamentul Poetului să regăsesc efuziuni religioase, dar am găsit echilibru cultural și grija tonică pentru viitorul umanității. Gândul cel din urmă i s-a îndreptat cărturărește către cei care l-au sprijinit în viață, dovedindu-și "calitatea umană profundă [care] și-au depășit particularismul și problemele mărunte și s-au manifestat ca adevărați oameni universali. Nu doar
CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ DINCOLO DE FRUNTARIILE TIMPULUI. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_403]
-
și-au depășit particularismul și problemele mărunte și s-au manifestat ca adevărați oameni universali. Nu doar europeni, ci universali. În fața lor mă plec, precum statuile din templu în fața lui Buddha. Ei sunt speranța mea că vor modela o nouă umanitate. O nouă umanitate, sau dacă vreți, o transumanitate, așa cum s-ar exprima genial un prieten de la Paris, Basarab Nicolescu. P.S. 1. I-a fost dat poetului ca ultimul său drum în viață să-l efectueze în Albania, însoțit de fiica
CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ DINCOLO DE FRUNTARIILE TIMPULUI. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_403]
-
particularismul și problemele mărunte și s-au manifestat ca adevărați oameni universali. Nu doar europeni, ci universali. În fața lor mă plec, precum statuile din templu în fața lui Buddha. Ei sunt speranța mea că vor modela o nouă umanitate. O nouă umanitate, sau dacă vreți, o transumanitate, așa cum s-ar exprima genial un prieten de la Paris, Basarab Nicolescu. P.S. 1. I-a fost dat poetului ca ultimul său drum în viață să-l efectueze în Albania, însoțit de fiica lui și de
CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ DINCOLO DE FRUNTARIILE TIMPULUI. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_403]
-
stilurilor, posed`nd un dramatism izvorît din tensiunea majoră a conflictului originar. Rușinea de sine a ființei deposedate de aura mitică, simțind nevoia deznădăjduită de-a se uita pe sine. De-a se încredința unei abstrageri decorative: „Prima trăire de umanitate: rușinea de propriul corp, în momentul de după săvîrșirea păcatului originar. Această rușine n-a durat decît o clipă, în forma ei existențială-morală, pentru a trece în estetic, în decor vestimentar, corpul devenind o metaforă care să-i ajute omului să
I. Negoițescu inedit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2466_a_3791]
-
în momentul de după săvîrșirea păcatului originar. Această rușine n-a durat decît o clipă, în forma ei existențială-morală, pentru a trece în estetic, în decor vestimentar, corpul devenind o metaforă care să-i ajute omului să uite acel moment de umanitate originară, dureros existențial. Teoria culturii: formele, stilurile nu sînt decît uitarea, pe care omul și-a sugerat-o cu disperare, prin veacuri, a acelei clipe de cădere”. Un factor esențial al unei atari redresări ontologice îl constituie corpul. Cultura n-
I. Negoițescu inedit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2466_a_3791]
-
o imagine a vieții care șochează prin caracterul ei excesiv. „Simț enorm și văz monstruos“, exclamația chinuitului personaj din Grand Hotel „Victoria Română“, exprimă nu doar exasperarea unui individ care nu poate să doarmă, ci spiritul în care viețuiește o umanitate dezaxată. Cartea lui Mitchievici urmărește, printre altele, formele dezaxării manifestate în felurite spații ale umanului, astfel cum apar în reprezentările unui Caragiale dispus să decredibilizeze mituri . Astfel mitul nevinovăției copilărești este dinamitat de „antiliricul“ Caragiale, mereu sufocat de prezența copiilor
Subiecte deschise by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2384_a_3709]
-
mai aspru. Odată dispărută cenzura, însă, confesivitatea și spiritul dialogal al lui Emil Brumaru și-au găsit matca, într-o publicistică literară pe care pana sa a onorat-o și o onorează cu umor, inteligență și cu o fărâmă de umanitate care, câteodată, salvează numere întregi ale publicațiilor care îl găzduiesc. Volumul al IV-lea al seriei de autor Brumaru este alcătuit din trei cicluri, dintre care unul, Jurnalul de la Dolhasca, însumând 61 de pagini, este inedit (și ar fi trebuit
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
mai mult din ignoranță decît din cinism. Ignoranța te face întotdeauna mai puțin responsabil. Trecerea de la uitare la ignoranța este semnul începutului sfîrșitului unei culturi. Prin ignoranța se elimină vinovăția, unul din vectorii procesului de lumînare interioară ai omului și umanității. Dacă vreodată vom uita cine am fost, cine sîntem, mai există șansa aducerii aminte. A nu ști, a ignora cine am fost și cine sîntem este semnul neîndoielnic al pierderii de sine. Iar atunci vom fi condamnați la descoperirea apei
Chiar trebuie să descoperim apa caldă? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/18178_a_19503]
-
ancoră transcendență și, odată cu ea, singura sursă adevărată a responsabilității sale și a respectului de sine." În opinia lui Havel "una dintre experiențele umane primordiale, o experiență cu adevarat universală care unifica - sau mai precis, ar putea să unifice - întreaga umanitate, este experiența transcendentei în sensul cel mai larg al cuvîntului." Astăzi, știința însăși confirmă experiență transcendentei. Iată ce ne spune Havel: "Ca un paradox, deseori se întîmplă că descoperiri majore ale științei contemporane să confirme ele însele experiență transcendentei și
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
a întrebat: "Unde se află oare acea dimensiune uitată (sublinierile îmi aparțin) a democrației care poate să-i ofere rezonanță universală? Sînt profund convins că ea se află în dimensiunea spirituală care leagă între ele toate culturile, de fapt întreaga umanitate. Dacă democrația vrea nu numai să supraviețuiască, ci să se extindă cu succes și să rezolve conflictele între culturi, atunci, în opinia mea, democrația va trebui să redescopere și să reînnoiască sursele ei transcendente. Trebuie să reînnoiască respectul ei pentru
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
cîmp", "suflet" sau "energie" care să îmbrace omenirea că o lumină taborică. Acest "suflet" ne va fi în același timp interior și exterior nouă, va fi o parte din noi, după cum va fi și o parte din experiența universală a umanității. "Sufletul" democrației transcendente nu va rămîne prizonier într-un corp, nu va mai legitimă identități echivalente, nu va mai postula PRIMORDIALITATEA SUBIECTULUI ÎN RAPORT CU OBIECTUL. Sub acțiunea cîmpului, Corpul, (instrumentele democrației) se va TRANSFIGURA dintr-un corp juridic, normativ într-un
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
mai postula PRIMORDIALITATEA SUBIECTULUI ÎN RAPORT CU OBIECTUL. Sub acțiunea cîmpului, Corpul, (instrumentele democrației) se va TRANSFIGURA dintr-un corp juridic, normativ într-un corp energetic, liberator care se va "extinde" în marele "suflet" al democrației universale, reenergizînd întreaga experiență globală a umanității. Așa după cum o spun misticii medievali: Sufletul nu este în corp, ci corpul în suflet". Odată ce corpul democrației se va afla în sufletul ei, individul va simți că există, nu pur și simplu, ci există intru ceva transcendent. Acel "ceva
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
un scop de la care nu se poate abate nici un căutător al adevărului. Totuși, sunt motive foarte bine întemeiate în favoarea concepției conform căreia sunt și întrebări la care niciodată nu putem găsi un răspuns adevărat, clar și complet. În ciuda acestui fapt, umanitatea continuă în mod necesar să caute adevărul, atât în chestiuni lumești, cât și în altele. În consecință, rațiunea umană susține, cu insistență, că trebuie să existe un răspuns adevărat la orice întrebare. Chiar și credințele false și doctrinele greșite conțin
Marea Adunare Națională, singurul Parlament consensual la români. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_446]