34,237 matches
-
le-am cultivat 70 de ani și tocmai acum le-a apucat anorexia 28 ianuarie Câteodată mi-au plăcut amneziile seara erau acolo dulci ascunzișuri naivități veninuri pe care nu le știa nimeni doar eu și mierla de tufiș în umbra verde a copilăriei. 1 februarie În poezie ești întotdeauna singur îmi spunea betiana astăzi la ora șapte de fapt niște cuvinte visate spre dimineață și cu cât ești mai singur cu atât este mai bine știam lucrul acesta de multă
JURNALUL UNUI AMNEZIC by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/7080_a_8405]
-
nisipul risipit de vânt, ca fulgii spulberați pe apă? Urmărindu-și zilele până la cea din urmă în care se afla, cu o strălucire mută întipărită pe față, cum se urzeau și se ștergeau așijderea unui joc nesigur de lumini și umbre ușoare înaintea sa, avea sentimentul dureros și neobișnuit, că ele aproape nici nu se întâmplaseră aievea, pe cât de repezi și de pieritoare se dovediseră a fi fost... Trecuse bine de pragul amiezii, când Anghel Furcilă, sătul de-atâta hălăduit prin
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
sine nu se înțelesese, nu putuse o dată cu capul să priceapă cum a rezistat ani de zile în așteptarea deznodământului, dar eu, tanti Adina, parcă te și văd, de veghe noapte de noapte, cu ochii larg deschiși, țintind tavanul și dansul umbrelor, cu toate simțurile ascuțite, la pândă, acum acum sună blestematul de telefon și aflu nenorocirea, acum acum o să mă anunțe cu vocea aia inconfundabilă, care nu își găsește cuvintele, care tremură, care nu poate să înceapă cu bună seara și
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
am prânzit cu greieri e timp destul trecutul să ți-l treieri pillatian s-adormi într-o castană și ghimpii morții să ți-i scoți din rană dar vine iulie - înfricoșatul văpaia lui o să-ți aprindă patul și-ascuns în umbra moale din lucarnă o să visezi la țurțurii din iarnă (29 iunie 2008) Ritual (zero) numărul Unu s-a prăbușit în zero mărturisește-i substanța! Prefer-o! acolo-n întunericul umed se zămislește nucleul meu muced (10 mai 2008) Ritual (târziu
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
avea și el dreptate Cînd spunea că poeții trebuie scoși din cetate. M-am scos singură pe poarta Eleftherias și am privit marea Pînă cînd corăbiile mînate de vînt s-au întors din bătălia Pierdută aducînd înapoi o lume de umbre tristă Și au intrat în port printre picioarele larg desfăcute Ale Colosului care nu mai există Moarta din apartamentul vecin Moarta din apartamentul vecin Se uită țintă la mine, Aș fi vrut să-i închid ochii, Dar mi-a fost
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
va crește un rug neclintit, cuvântând cel din urmă poem: strig până când îmi voi pune capăt! 26. Și din icoana în care degetul bate, vestindu-i întoarcerea, sunetul pornit să-i caute urmele în cenușa de dincolo de ziduri nu întoarce umbra pe cadranul Ahaz. XXXII. (greșeala celuilalt) 1. Umbra mâinii de deasupra strălucitoare m-acoperă, taie în carne din stânga spre dreapta semnul arătat în odaia închisă. 2. Ațintirea flăcărilor tulbură bezna din unghiurile încăperii până când gura de umbră ridică vorbe zguduitoare
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
urmă poem: strig până când îmi voi pune capăt! 26. Și din icoana în care degetul bate, vestindu-i întoarcerea, sunetul pornit să-i caute urmele în cenușa de dincolo de ziduri nu întoarce umbra pe cadranul Ahaz. XXXII. (greșeala celuilalt) 1. Umbra mâinii de deasupra strălucitoare m-acoperă, taie în carne din stânga spre dreapta semnul arătat în odaia închisă. 2. Ațintirea flăcărilor tulbură bezna din unghiurile încăperii până când gura de umbră ridică vorbe zguduitoare; de prisos vărsarea apelor mari - nu apropie lumina
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
ziduri nu întoarce umbra pe cadranul Ahaz. XXXII. (greșeala celuilalt) 1. Umbra mâinii de deasupra strălucitoare m-acoperă, taie în carne din stânga spre dreapta semnul arătat în odaia închisă. 2. Ațintirea flăcărilor tulbură bezna din unghiurile încăperii până când gura de umbră ridică vorbe zguduitoare; de prisos vărsarea apelor mari - nu apropie lumina de buzele calde; vuiește în pâclă flamura și se uită alcătuirea din pisc, măcar că stă reazem trupului înspumat și tălpilor din mâl. Drept în picioare în fața ferestrei, la ceas
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
de prisos vărsarea apelor mari - nu apropie lumina de buzele calde; vuiește în pâclă flamura și se uită alcătuirea din pisc, măcar că stă reazem trupului înspumat și tălpilor din mâl. Drept în picioare în fața ferestrei, la ceas potrivit, îmi sfâșie umbra fără să-mi arunce pe umeri făgăduita mantă cu fireturi de aur; cutremurat am zis: De ce dreptul la tălmăcire? Câte dovezi pot să aibă palmele mele întinse fără pete de sânge?, dar spornic întunericul lucrează izbindu-se de pereți, ca
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
De ce dreptul la tălmăcire? Câte dovezi pot să aibă palmele mele întinse fără pete de sânge?, dar spornic întunericul lucrează izbindu-se de pereți, ca un protest. XXXIII. (măslinul desfrunzit) 1. E târziu, spuse călărețul, căci calul se adâncise în umbra fumurie; încă o zi voi putea să mai privesc vântul cum trece prin corturi și-armurile cum se lovesc de singurătate; încă o zi și pleoapele taie peisajul; ajunge să-ți simți cenușa pe limbă pentru a putea să știi
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
cu o voce totdeauna reluată: într-una este, într-alta se visează, și-n cea din urmă se-ngaimă de buzele defuncte. 9. Mâna ce scrie nu mai e: cealaltă a urzit slovele cu spaimă și s-a retras în umbra acesteia; pe cea de-a treia-o poartă gândul incendiată în noapte - : cenușa pe lucruri crește și bătălia solitarului continuă: cine pe calea cui vibrează la dâra lucioasă pe care-o-nseamnă trestia însângerată? Trebuie să străbatem diferența. În întreruperea
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
întorc din plimbarea nocturnă pe aceleași dale plesnite pe margini înșelătoare aerul e bun și el să mă amăgească uscat obosit pe fosta Mierlei câțiva tineri ascultă manele până coboară noaptea în ei se îndoapă cu zgomote mă pierd printre umbre nicio licărire de clopot nicio tresărire de altar trec printre umbre mie străine îmi iau strada pe umeri și o duc către prima biserică Umbra Depresia vine pe un nor din trecut galbenă survolează câmpii cu abandonate orașe o bătaie
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
aerul e bun și el să mă amăgească uscat obosit pe fosta Mierlei câțiva tineri ascultă manele până coboară noaptea în ei se îndoapă cu zgomote mă pierd printre umbre nicio licărire de clopot nicio tresărire de altar trec printre umbre mie străine îmi iau strada pe umeri și o duc către prima biserică Umbra Depresia vine pe un nor din trecut galbenă survolează câmpii cu abandonate orașe o bătaie de pleoapă anunță obsesii pe degete nicotina pictează fluturi de paradis
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
tineri ascultă manele până coboară noaptea în ei se îndoapă cu zgomote mă pierd printre umbre nicio licărire de clopot nicio tresărire de altar trec printre umbre mie străine îmi iau strada pe umeri și o duc către prima biserică Umbra Depresia vine pe un nor din trecut galbenă survolează câmpii cu abandonate orașe o bătaie de pleoapă anunță obsesii pe degete nicotina pictează fluturi de paradis și flori carnivore car după mine o lume întortocheată ar trebui să zâmbești pe
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
galbenă survolează câmpii cu abandonate orașe o bătaie de pleoapă anunță obsesii pe degete nicotina pictează fluturi de paradis și flori carnivore car după mine o lume întortocheată ar trebui să zâmbești pe traiectoria gândului poposește un oaspete nechemat o umbră cu plete el ține între buze pasărea nopții Lecția de geografie Ce gânduri golesc creierii munților contaminați de o nemăsurată tristețe roca se macină în sine nori sfâșiați își dispută o clipă de libertate ațipești și sângele încărunțește așteptând semnul
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
care tocmai plecaseră asinul și părinții fără prihană. Vin, vor veni și iarna vor trece spre sud cu dorințe cu tot și cu vorbe confuze pe limbă. Nici șarpele nu-și găsește culcuș aici și nici copacul uscat nu dă umbră; iar eu n-aș fi crezut că lumina e neagră și nici că maica are ochii încețoșați ea, clarvăzătoarea. Și nici el, dulgherul, cel ce făcea roți și staule pentru oile rătăcite. Și tronuri înalte cât niște cruci pentru înălțarea
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
n-ar mai fi avut mult pînă să paralizeze de frig. Ca o halucinație indusă de frig și ceață, o șosea șerpuia în zare printre niște dealuri joase. O luă într-aco-lo și parcă ar fi văzut-o îndepărtîndu-se, estompîndu-se în umbrele unui amurg nefiresc, apocaliptic. Dumnezeule, nu mă pierde! - a luat-o la fugă, cît să fi alergat? O oră sau mai mult și uite că tot nu se făcuse noapte. Dîrdîind, cu buzele vinete de frig, ștergîndu-și franjurii de muci
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
făcut baza cei 10.000 de extratereștri ai inimii mele în nopți cu lună ei alcătuiesc un inel vizibil din turnul castelului reflex de ploaie apropiată ori puls al sângelui meu în spațiul secolelor viitoare nu se face zi în umbra slovenului expropriat de-o rază de lună ce-i cotrobăie prin buzunarele goale poate că vom fi aleși să cotropim malurile elastice ale umbrei universale privind acel fel de a fi al paiului rămas singur pe miriștea goală în vacarmul
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
ploaie apropiată ori puls al sângelui meu în spațiul secolelor viitoare nu se face zi în umbra slovenului expropriat de-o rază de lună ce-i cotrobăie prin buzunarele goale poate că vom fi aleși să cotropim malurile elastice ale umbrei universale privind acel fel de a fi al paiului rămas singur pe miriștea goală în vacarmul solar al amiezii pot fi martor atâta timp cât îmi bate la ușă pumnul însângerat al sfeclei palma volatilă a cenușii 3 Visam ridicolul trotuar al
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
universale privind acel fel de a fi al paiului rămas singur pe miriștea goală în vacarmul solar al amiezii pot fi martor atâta timp cât îmi bate la ușă pumnul însângerat al sfeclei palma volatilă a cenușii 3 Visam ridicolul trotuar al umbrei lipăiala tălpilor mele goale prin fața caselor pustii din turn orologiul stricat răspândea o duhoare de albatros lovit de trăznet în viețile anterioare sucul de sfeclă îmi ținea loc de sânge erau îmbrățișări grăbite pe la colțuri de stradă un exod pe la
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
se străvede în vreo pală întâmplătoare de soare poate că văd toate astea ca urmare a vieții tot mai puține care mi-a mai rămas anii ce-mi mai revin se-nghesuie cu toții să apară pe lac în diferite feluri : umbre reflexe zvonuri mirozne purtate de vânt credință în brazii și stâncile de pe maluri ca-n cele mai odihnitoare secunde rugi ale apei atunci când vreun pește zvâcnește brusc instantaneu al ochilor mei când măturătorul norilor limpezește și suprafața lacului zone de
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
în brazii și stâncile de pe maluri ca-n cele mai odihnitoare secunde rugi ale apei atunci când vreun pește zvâcnește brusc instantaneu al ochilor mei când măturătorul norilor limpezește și suprafața lacului zone de împăcare pe băncile goale luminate de scurte umbre de păsări în zbor viață a mea povară de aer pe care-o susține întinderea de apă viață a mea care treci prin adâncul și pe suprafața lacului Bled 5 În lacul Bled inima mea ar vrea să moară cândva
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
moară cândva cu toți cei 10.000 de extratereștri ai ei să moară pentru o nouă transhumanță a stelelor căzătoare ca o urmă de gumă pe perete în ziua cu firimituri de soare a universului clorofilian mască de lemn și umbră de cimbru și sălcioară în poiana mierlelor sub ulmul zigzagat fulger țâșnind din pământ scrisoare aterizând împăturită-n patru nori și-n valuri de ceață pe fața lacului Bled 6 Apele lacului Bled s-au liniștit e o după-amiază senină
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
după-amiază senină de primăvară cu nori albi ca niște șalupe ce-naintează pe cursul vieții mele scăldate încă-n bunăvoința astrelor dacă deschid poarta căsuței unde stau în gazdă o bucată de gazon se luminează și imaginea mamei apare în umbra prunului și se-aud voci poate ale vecinilor pe care nu i-am văzut niciodată frizerul care tunde doar între orele 11 și 15 vânzătorul japonezo-sloven de umbrele și evantaie inși știuți doar din povestirile gazdei o bătrână poștăriță care
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
mai puțin importantă zice ea străzile-s totul că fără ele lacul ar fi o baltă cu broaște și nimic mai mult dar pentru mine lacul e totul în adâncul lui se ascund toate străzile și toate răspântiile posibile toate umbrele pe care locuitorii le vor arunca în amiezile vremilor viitoare suspendat adevăr eolian în care ființa mea se va regăsi tangaj al lacului Bled în sparte răsărituri de soare 7 Azi mâine totdeauna luciul penelor de rață glisează într-aiurea
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]