3,024 matches
-
Xiao Qing și au coborât în Hangzhou, pe malul Lacului de Vest. Tot inspectând curioase viața oameilor au ajuns pe podul Duanqiao, când a început să plouă. S-au adăpostit sub un copac, când a apărut un tânăr cu o umbrelă. Băiatul, pe nume Xu Xian, văzând fetele adăpostite sub salcie, le-a oferit umbrela. Ba mai mult, a plătit pentru o barcă, să le ducă acasă. Mulțumindu-i, Bai Suzhen l-a rugat să vină a doua zi la ea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
curioase viața oameilor au ajuns pe podul Duanqiao, când a început să plouă. S-au adăpostit sub un copac, când a apărut un tânăr cu o umbrelă. Băiatul, pe nume Xu Xian, văzând fetele adăpostite sub salcie, le-a oferit umbrela. Ba mai mult, a plătit pentru o barcă, să le ducă acasă. Mulțumindu-i, Bai Suzhen l-a rugat să vină a doua zi la ea acasă, să-i poată înapoia umbrela. A doua zi, tânărul s-a înfățișat la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
văzând fetele adăpostite sub salcie, le-a oferit umbrela. Ba mai mult, a plătit pentru o barcă, să le ducă acasă. Mulțumindu-i, Bai Suzhen l-a rugat să vină a doua zi la ea acasă, să-i poată înapoia umbrela. A doua zi, tânărul s-a înfățișat la casa lui Bai, de pe malul Lacului de Vest. Tot povestind, Bai a aflat că Xu a rămas de mic orfan de ambii părinți și că locuia la sora lui, care avea o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
excludere a Ungariei din Alianță. România avea în 1997 aceeași populație, același potențial, aceeași armată ca și azi. Iar corupția era chiar mai mică. Și atunci, România putea fi numită de vestici the dizzy little giant al Europei de Sud-Est. Umbrela NATO l-ar fi putut limpezi pe „micul gigant buimac”, influențând major evoluția politică a României: nu cred că tumoarea extremistă s-ar mai fi putut dezvolta atât de violent la alegerile din 2000. Cu 5 ani de vechime în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de deși, de mari și de pătrunzători încât au fost în stare să spele veninul din rană și să alunge bacteriile care plănuiau o infecție. Rahan s-a făcut bine, îngrijit de-o brunetă amețitoare care nu se sinchisea că umbrela și pelerina nu fuseseră inventate; fata, în costumul ei de baie din blăniță de leopard, a aprins și a întreținut un foc, a pregătit leacuri și fierturi din plante, s-a mișcat unduios și tămăduitor printre stalactite și stalacmite; Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
picioare bine Înfipte În pămînt și, dacă trebuie, pot să fiu destul de pragmatic. Pentru a putea pleca În această călătorie aveam nevoie de o noapte ploioasă, În care oamenii să fie mult prea ocupați să se agațe de ziarele și umbrelele de deasupra capetelor lor În timp ce se avîntă printre mașinile și intrările În clădiri pentru a mai observa un animăluț ce-și croiește drum tîrÎndu-se către vest, pe sub automobilele parcate. N-am avut prea mult de așteptat. În sîmbăta următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
intrările În clădiri pentru a mai observa un animăluț ce-și croiește drum tîrÎndu-se către vest, pe sub automobilele parcate. N-am avut prea mult de așteptat. În sîmbăta următoare, Shine a părăsit prăvălia la ora cinci, sub cupola unei umbrele negre, de pe care se prelingeau picături grele. Și la un moment dat, după miezul nopții, cînd am pornit către Grădina Publică, ploaia cădea În rafale violente, deși asfaltul de sub mașini era Încă uscat și cald. Doar intersecțiile prezentau anumite probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cînd scria efectiv, se așeza la masa cu blat smălțuit, același loc În care se așeza să mănînce și să repare diverse. Era mereu plină de tot soiul de chestii - hîrtii, cărți, vase murdare, haine, de regulă și cîte o umbrelă, și fărîmițe și bucățele de lucruri pe care le demonta sau le asambla la loc - , pe care le Împingea Într-o parte pentru a-și face loc să scrie. Scria cu creionul pe caiete de școală, genul cu coperte ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din sertar otrava... Iar o dată ajuns În boxa acuzaților, cauți să ghicești gîndurile judecătorului, observînd fiecare jurat, Întrebîndu-te ce gîndește... Asta-mi amintește că printre jurați se afla și o femeie cu pince-nez, care nu voia să se despartă de umbrela ei... Și da, stai și aștepți ore Întregi ca jurații să pronunțe verdictul ascultînd pînă atunci vorbele Încurajatoare ale gardianului, deși Îți dai prea bine seama că, dacă mai există dreptate pe lumea asta, verdictul nu poate fi decît unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cutreierase jumătate din Londra, În toiul obișnuitului bombardament nocturn. Era o Londră pustie, În care din cînd În cînd tăcerea era sfîșiată de zgomote și de alte semne ale unei activități omenești. În colțul străzii Oxford ardea un magazin de umbrele; pe strada Wardour trebuise să treacă printr-un morman de moloz - un individ cu fața tăvălită parcă Într-o făină cenușie stătea rezemat de un zid, rîzÎnd În hohote, În timp ce un gardian se răstea la el: „Ajunge omule! Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
peste umărul lui Rowe o privire spre dărîmăturile Casei de Economii, ale cărei seifuri erau Înșirate acum la vedere, aidoma mormintelor dintr-un cimitir roman. După aceea ochii lui urmăriră un funcționar Între două vîrste, care tocmai trecea, cu o umbrelă În mînă, prin fața ușii domnului Rennit. — Așteptați pe cineva? Îl Întrebă Rowe. — Da, un prieten care Întîrzie, răspunse stîngaci agentul. — La revedere! — La revedere, sir... Adresîndu-se cu „sir“ comitea o eroare tactică la fel de gravă ca și aceea de a purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spre ușă, În vreme ce cu cealaltă mînă apucă uniforma. Deși Îmbrăcat În salopetă, care devenise apanajul vestimentar al multor categorii de oameni, individul trăda prin gesturile lui că fusese cîndva un simplu rîndaș sau poate un comisionar, obișnuit să alerge cu umbrela prin ploaie. Războiul e ca un coșmar În care oamenii apar sub Înfățișări Îngrozitoare și neverosimile. PÎnă și Henry... Rowe dădu și el să plece, sperînd ca În felul acesta să-i amintească de cec prietenului său. Era singura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Acum, era rîndul lui să Încerce. Ar fi vrut să se poată lăuda În fața Annei, ca un băiețaș: „Eu i-am prins!“ În zori, pe la patru și jumătate, li se alătură un tînăr, pe nume Brothers. Atît mustața cît și umbrela și pălăria lui neagră vădeau tendința acestuia de a-l imita pe domnul Prentice; În douăzeci de ani, poate că ar fi ajuns să semene leit cu modelul său, dar deocamdată Îi lipsea patina vîrstei - ridurile săpate de resemnare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spre uimirea lui Rowe. Ajunseră la Londra o dată cu primele grupuri de muncitori ce se duceau la lucru; pe marile artere industriale, sute de bărbați și femei se revărsau din stațiile de metrou; din adăposturi ieșeau oameni vîrstnici, corect Îmbrăcați, cu umbrele și serviete de piele. Pe Gower Street, măturătorii strîngeau cioburile geamurilor; o clădire fumega În lumina proaspătă a dimineții, ca o lumînare pe care vreun chefliu ar fi uitat s-o stingă. GÎndul că, În timp ce ei stăteau pe insulița aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
câmpuri de dovleci înainte să coboare într-o donga, un șanț adânc, și să se termine brusc în fața unui șopron micuț, care adăpostea pompele. Șopronul era el însuși ferit de soare de un pâlc de arbuști țepoși în formă de umbrelă, care-l întâmpinară pe domnul J.L.B. Matekoni cu o bine-venită umbră. O dărăpănătură cu acoperiș de tablă, ca acest șopron, ar fi fost incredibil de fierbinte dacă ar fi stat direct în calea razelor de soare, iar acest fapt n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Nu durează floarea, trebuie să fii acolo, s-o pândești, s-o auzi cum mișcă... Știi că floarea tremură și cântă când se deschide? Ai gustat vreodată din rădăcina arborelui-om? E acră, acră-amăruie ca agurida... Eu am găsit leacul... umbrela verde-a seflerei, aphelandra zebrată, trompete roșii de maurandia, degete de anthurium...” A fost și-un cimitir, îmi spunea Ioan, dar într-o noapte au intrat cu buldozerele peste morminte, au curățat locul și au turnat în câteva zile fundațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a dus el singur, că i se umflase rânza-n el. A intrat, credea că nu-i nimeni acasă, dar era baba, a aprins lumina, l-a prins chiar pe scară și s-a apucat să-l bată c-o umbrelă-n cap. Acu’, băbătia nu era singură, își trăsese un turc amant, de ăsta nu știam. Vine turcu’, malac, și-l ia și ăla la pumni pe nepotu-meu care, bou’, nici nu știa ce vrea să fure și nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
său lung, coborî mai tîrziu pînă pe plajă, se ascunse În hățișul de buruieni și așteptă, răbdător, ca echipajul de pe Virgen Blanca să debarce. De data asta fură lansate la apă trei bărci, și nu mică Îi fu mirarea văzînd umbrelele de soare și rochiile multicolore a două femei care tocmai coborau pe scară. Ajunseră pe pămînt Însoțite de un cavaler cu Înfățișare nobilă și veșminte elegante și deodată, văzîndu-le cum treceau atît de aproape de apă, deduse că era vorba, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
toată încrederea și mai ales de tot sprijinul. Nu că ar fi avut neapărată nevoie de sprijin, dar era bine, era folositor să-i fluture în spate umbra impunătoare a energicului Mussolini, o umbră care se putea transforma într-o umbrelă protectoare, în caz de nevoie. Cu oarecare îndrăzneală și puțină aproximație Mihai Mihail putea să vadă care era noua țintă a prințului. Dacă n-a reușit să ajungă în regență, atunci regența trebuia să dispară. Iar în locul ei, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
miliția, când l‑a ajuns pe la Indjia, i‑a cotrobăit și i‑a răvășit totul În geamantane. Mai e cazul să vă spun că această escapadă la Triest, și ploaia din fața hotelului „Adriatico“, cum stătea el sub o copertină, fără umbrelă, rătăcit ca un câine plouat, În timp ce mama scotocea prin pantofăria de la Ponte Rosso, Își are un loc cât se poate de distinct În Cartea morților? Singura lui consolare din toată excursia aia jalnică de la Triest a fost cumpărarea unor semințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și naturală. Ca surse artificiale avem toate corpurile de iluminat de tipul becurilor, lămpilor sau lumânărilor. Toate acestea sunt surse primare, deoarece emit lumină. Sursele secundare au în comun faptul că reflectă lumina primită de la surse primare. Pereții, ecranele reflectorizante, umbrelele reflectorizante și oglinzile sunt doar câteva exemple de surse secundare de lumină. Atunci când, în studioul foto, realizăm o regie de lumină pentru un subiect, trebuie să luăm în considerare și influența inevitabilă a surselor secundare (de exemplu, pereții, care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
texturilor suprafețelor. Imaginile obținute sunt puternic expresive, dramatice. Fig. 5.3. Iluminare de studio cu două surse de lumină difuză Lumina generală este dată de sursa cu soft box din dreapta, iar lumina de umplere pentru atenuarea umbrelor este proiectorul cu umbrelă din stânga. Adâncimea umbrelor și atenuarea contrastelor datorate iluminării laterale pot fi controlate prin utilizarea panourilor reflectorizante sau a unor surse de lumină propriu-zise, care dau așa-numita lumină de umplere. Ea scade din întunecimea umbrelor, ajutând la păstrarea unității formelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
obraz și se despărțeau. Într-una din zile, ieșind de la școală, Luana constată îngrozită că ploua. Nu suporta apa decât în cadă. Plăcerea de-a te lăsa murat până la piele, "cântând în ploaie", i se părea total deplasată. N-avea umbrelă și afară turna cu găleata. Elevii treceau pe lângă ea și se năpusteau zbierând în stropii repezi. Ridicau capetele în sus, deschideau gura și lăsau să li se scurgă în gât picăturile reci ce cădeau din cer. Agitată, cuibărită sub streașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
năpusteau zbierând în stropii repezi. Ridicau capetele în sus, deschideau gura și lăsau să li se scurgă în gât picăturile reci ce cădeau din cer. Agitată, cuibărită sub streașină, căuta soluția salvatoare. Când Marc se îndreptă spre ea zâmbind sub umbrela imensă, i se păru că-l vede pe Dumnezeu. Se repezi spre el și se cuibări la brațul lui mulțumindu-i, din tot sufletul, pentru binefacerea pe care i-o făcea. O emoționă până la lacrimi grija lui pentru ea. Recunoscătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ochii. Și în vreme ce ea se cufunda în infinitul albastru, el spuse ușor: Hai s-o facem mâine seară. Cristina pleacă la Botoșani. Răspunsul veni simplu. Bine. Ca și cum ar fi spus: "Mâine seară o să plouă. Vom avea grijă să ne luăm umbrelele". În a șasea zi a prieteniei lor, ce-i doi se învârtiră în jurul blocului așteptând emoționați să vină seara. Urcară în apartament în jurul orei șapte. Deschiseră încet ușa camerei Cristinei și răsuflară ușurați. A plecat. Ernest adusese o cutie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]