2,056 matches
-
de patru stele, îl atrăgea ca un magnet, Krasus Beach Hotel. Și-ar fi dorit să se cazeze acolo într-o zi,dar ziua aceea părea acum atât de-ndepărtată. Peste drum,amplasată chiar pe plajă ,o șpeluncă cu terasă umbrită de acoperișul boltit din paie, deasupra celor câtorva mese de afară,contrasta puternic cu luxul și strălucirea construcției de vis-a-vis. „ Zorba the greek ” scria pe o pancardă de lemn, ce se legăna agale în briza caldă a dimineții. „Din păcate
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
el! Ce te vei face cu Filozoful, cu Romancierul? Cu Actorul? - are gura cea mai mare! Îi vei da nițel cu fundul de pământ, chiar și pe Doctor, la timpul potrivit; Magistratul e personaj dominant și nu trebuie să fie umbrit de către celelalte! Cu Romancierul n-o să-ți iasă. El îți scrie cartea din interior, din povestea ta, și nu ai ce să-i mai faci, doar să îl ucizi. Dacă încerci să îl elimini, cu ajutorul Magistratului, tot edificiul Stațiunii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
le spun. O tînără femeie se Închină În cele patru colțuri ale casei. Casa miroase a var proaspăt, bărbatul ei, fiul meu, tatăl celui care bate la ușă, doarme cu fața În sus, cu fața luminată de lună, cu fața umbrită de noapte, visează crengi de brad, se visează dulgher, se odihnește după muncă. Un strop de spermă a căzut alb, sidefiu, un dirijabil microscopic, plin cu vizitatori orbi, atrași de magneți puternici Într-un crater voluptuos, Într-o scufundare fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în momentul acela am observat că, de fapt, floarea nu era o margaretă ci un trandafir alb, m-a lovit cu genunchiul. — Ridică-te! M-am ridicat și toată lumea a început să chicotească. Privirea doamnei Watkins a început să se umbrească de furie. — De ce râde toată lumea? Acum era nervoasă pe întreaga clasă, nu numai pe mine, și apoi mi-am amintit că eram ud pe fund și mi-am dat seama cum trebuie să fi arătat în acele momente. Toată lumea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mi se ridică în sus, cu corpul între ele. Cineva mă ține încă. MAREA BUNĂTĂȚII Feifel zăcea treaz în pat, cu un picior umflat. E un bărbat înalt, are ochi negri și o gură cam mare. O mustață subțire îi umbrește buza de sus. În rest, înfățișarea lui amintește mereu de un pin răsucit de furtună care și-a pierdut ramurile pe o parte. Azi ca și ieri, Feifel se simte așa, ca și cum viața s-ar fi scurs din toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
începu să-și spună rugăciunile pentru dimineața Sabatului. Feifel își spălă într-adevăr fața, apoi își inspectă cu grijă unghiile, deschise gura larg ca să-și vadă culoarea limbii. La sfârșit își pieptănă cu grijă părul rar și mustața care-i umbrea buza de sus. Se îmbrăcă frumos și se duse la sinagogă. Pe drum, tocmai când se simțea eliberat de puterea spiritelor visate, auzi în el o voce ironică: - Ce idiot ești! Mai întâi se gândi la vechiul său demon zeflemitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
orice conversație cu ea și-și trimesese poemele altor femei mai blânde. Într-o zi, Zina descoperise că el dăruise poemele scrise pentru ea altor femei și fusese îngrozitor de furioasă. Acum putea să râdă de aceste amintiri amare care-l umbreau ca un nor trecător. Putea să scrie în gând câte versuri poftea, așteptând să se coacă în minte și să-i cadă direct pe hârtie ca fructele. Acum putea să improvizeze chiar în timpul serviciului divin un mic poem pentru Tua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vin roșu. Datoriile soțului meu crescuseră între timp și el căuta acum o cale suprarealistă de a ieși din mizeria amenințătoare. Umplea cu mare răbdare foi întregi cu cifre, vertical și orizontal, formând o caligrafie fină. Trăsăturile feței lui erau umbrite parcă de ramuri de copaci ce veneau de la jocul de lumini și umbre al lumânărilor. În acel chip încercam să pătrund și să mă scald toată noaptea. Avea un chip transfigurat, de alchimist, o față de fost maestru al dansului păsării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nici o urmă de nor. Deși era încă dimineață, deja se anunța o zi de august fierbinte. Căldura de afară nu pătrundea în sala agenților de la secția de poliție. Ferestrele larg deschise dădeau spre nord, în curtea din spatele imobilului. Copacii înalți umbreau clădirea, asigurând o răcoare plăcută. Doi polițiști în uniformă erau așezați la birouri, răsfoind plictisiți dosarele din fața lor. Ușa se deschise brusc și în încăpere intră repede agentul Vasilică Pohoață. Se îndreptă repede spre biroul său și se rostogoli pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dezvoltarea economiei statului rus. Pe plan extern, a încercat să realizeze o alianță a țărilor creștine împotriva Imperiului Otoman și a obținut mult dorita ieșire la Marea Baltică, reușind să iasă biruitor în războiul cu Suedia. Calitățile sale au fost însă umbrite de opresiunea pe care a dezlănțuit-o pe plan intern. Măcinat de paranoia, a creat o rețea de informatori puși să urmărească boierimea, în special pe cei din familia Romanov. Nu se știe dacă din cauza Micii Glaciațiuni Medievale, ori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
descoperi bine ascunsă într-o crăpătură dintre stânci. Desigur că așa se petrecuseră lucrurile, altă explicație logică nu exista. Acum era mult mai liniștit. Satisfacția pe care o simțea ca urmare a găsirii modului în care acționase moșneagul nu era umbrită decât de amărăciunea că se lăsase păcălit. Timp de o zi întreagă, fusese înspăimântat ca un copil. Se lăsase furat de basmele cu care îi împuiaseră capul minerii pe care îi angajase. Frustrarea îl măcina, dar odată ce reușise să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plinătatea bătrâneții, aveau să coboare în mormânt. Aceasta este cu siguranță povestea a nenumărate perechi căsătorite, și tiparul vieții oferite de ea avea un fel de grație domestică. Îți amintește de un râușor molcom care șerpuiește blând printre pășuni verzi, umbrit de copaci frumoși până când, în cele din urmă, se varsă în marea imensă. Dar marea e atât de calmă, atât de tăcută, atât de indiferentă încât deodată te tulbură o vagă neliniște. Poate că doar o ciudățenie a caracterului - ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
s-a căsătorit Strickland. LII Presupun că următorii trei ani au fost cei mai fericiți din viața lui Strickland. Casa Atei se afla la vreo opt kilometri de drumul care înconjoară insula și ajungeai la ea pe o potecă șerpuitoare umbrită de vegetația luxuriantă a tropicelor. Era un bungalow de lemn nevopsit alcătuit din două cămăruțe, iar afară se găsea un mic șopron care slujea de bucătărie. N-avea altă mobilă decât rogojinile pe care le foloseau drept paturi și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tocmai bine acasă. Fără nici un comentariu m-am sculat și am pornit împreună pe drumul care ducea la casa doctorului. Locuia în afara orașului, dar Hôtel de la Fleur era la marginea acestuia, așa că am ajuns repede la țară. Șoseaua lată era umbrită de arbori de piper, iar de o parte și de alta erau plantațiile de cocotieri și arbori de vanilie. Pescărușii de pradă scoteau țipete ciudate printre frunzele palmierilor. Am ajuns la un pod de piatră arcuit peste un râușor puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pentru că eterna dimineață a dorinței se transformă În timp, În după-amiază pământeană. Aici, Heraclit, ai găsit tu În flăcări și umbre mișcătoare profeția pe care s-o arunci În puțul secolelor moarte. Acest miez de noapte Îmi va vedea dorința umbrită Între tăciuni, Înfășurată În flacără, În splendoarea și tristețea lumii. INTERLUDIU mai 1917 - februarie 1919 Scrisoare datată ianuarie 1918, scrisă de către Monsignor Darcy lui Amory, care este sublocotenent În regimentul 171 de infanterie, portul de Îmbarcare Camp Mills, Long Island
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
legat Adânc În vreme, când vara părul și l-a despletit? Umbre iubeam și tiparul de ele pe sol aruncat, Tapițerii mistice, abia vizibile În aerul neclintit. Aceea fu ziua... și noaptea unei alte istorii, Palidă ca un vis și umbrită de pomi ca trași cu creionul; Strigoi de stele treceau, căutătoare de glorii Ne șopteau despre pace, tânguielile brizei ținându-le isonul; Ne șopteau despre vechi credințe moarte, spulberate de zi, Tinerețea fiind banul cu care am cumpărat Încântare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ore după ce am decolat de pe aeroportul JFK, În jumătatea de jos a câmpului meu vizual se Întrezărea, prin spărtura norilor, oceanul ce sclipea sub razele argintii ale soarelui. Apoi, În direcția spre care ne Îndreptam, cerul a Început să se umbrească treptat, ca o pată gri pe un perete alb, care devenea din ce În ce mai mare. Când mi-am dat seama că aceste degradeuri de culori, de la alb la negrul cel mai profund, erau de fapt ziua și noaptea, avionul Începuse deja să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
melopee... E noapte-n larg... iar Arca te-așteaptă, Jehova, Pe mările din suflet să fereci curcubee. ȚI-AM ÎMPLETIT ... Ți-am împletit suprema cunună de tristețe, Să te înalți mai gravă în cadrul tău de-azur Iar seara să-ți umbrească înalta frumusețe Și astfel întregită să-atingi Acordul-Pur. Dar dacă-ncumetarea ta șovăie și seara Descinde friguroasă în inimă și gând Iar, umedă, pe frunte apasă greu tiara Atunci, slăvită Soră, zorește mai curând. Spre malurile unde demult îmbrățișarea Așteaptă să te-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a tuturor. II De-a lungul tristelor răzoare Pe care vântul grămădi Atâtea crengi rătăcitoare, Mângâietoare vei veni? Din golul toamnei vei renaște Iubirii mele, vis fugar, Și însetatul va cunoaște Beția vinului tău rar? Vei fi atunci Izbăvitoarea? Deși umbrit de-un mort trecut, Îmi vei aduce totuși floarea Neprihănitului sărut? Și-n pacea-ntinderii, cuvântul Pe-atîtea buze bănuit. Dar iar intrat în noapte, sfântul Cuvânt, va fi, va fi rostit? III Miraj fluid, formă fugară, Străbate surele poteci Șerpuitoare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
joc de vorbe goale, Suntem singuri. Ce să-i spun? Numai gura dumisale Se aude de sub prun." (Creion) "O, vino, fluture, te lasă Pe brațu-mi ostenit. Întinde-ți aripi de mătasă Fii bunul meu venit." (Puțin) Un păcat de facilitate umbrește poezia domnului Arghezi. Lucrurile sale urmează unghiul de cea mai mare pantă, al lenei de a chibzui; sau se întorc după o logică nevrednică, de paradox. Totuși, o concepție de împrumut stă la baza poeticei sale. 1880 ar fi anul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
acel memoriu e resimțită de Galois ca o dizgrație a soartei. A doua cădere la examenul de intrare la Școala Politehnică, din vara anului 1829, vine odată cu sinuciderea bătrânului Nicolas Gabriel Galois (ca urmare a persecuțiilor lașe ale regaliștilor), să umbrească definitiv viața lui Evariste Galois. Noi ne închipuim foarte bine ce trebuie să fi fost, pentru inima revoluționară a lui Galois, visul, mângâiat din copilărie, de a fi primit ca elev al Școalei Politehnice, una din ultimele cetăți republicane din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cadrului diocezan civil va fi ceva mai dificilă. Astfel, Antiohia era în mod firesc în fruntea diocezei Orientului, precum Alexandria pentru Egipt. În schimb importanța pe care o capătă acum Cezareea în cadrul diocezei Pontului și Efesul în cea a Asiei, umbrește într-o oarecare măsură Constantinopolul. În acest caz vedem cum funcționează, din nou, foarte bine principul acomodării: fiind vorba de noua capitală, va evolua din sufragan al Heracleei Traciei în mitropolie; noțiunea de patriarhat se va degaja treptat, iar la
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
sau orașul lui Constantin, inaugurată la 11 mai anul 330. Din fostul Bizanț, Constantin face o capitală de imperiu creștin, cu biserici minunate - ca aceea a Sfinților Apostoli - oraș strategic, de un pitoresc deosebit. L-a numit „Roma cea nouă”, umbrind Roma antică. Mai mult, episcopul noii capitale va fi ridicat la rang de cinste egal cu cel al Romei vechi, prin canonul 3 al Sinodului II Ecumenic din anul 381 și prin canonul 28 al Sinodului IV ecumenic din anul
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
pierdut cetățenia, ei fiind considerați străini fără pașaport. Astfel Octavian Goga devine naționalist, xenofob, cu vederi fasciste și antisemit (informație luată de pe Internet). De ce credeți că a acceptat un guvern naționalist, acest tandem, Goga - Cuza? Oare acest fapt, i-a umbrit pe undeva opera literară, chiar dacă nu are nici o legătură una cu alta? - Informația dvs., deși exactă, este incompletă și unilaterală. Și anume, i se pune responsabilitatea lui Goga ceea ce, în realitate, a făcut regele Carol al II-lea și acoliții
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
în ascuns de văz, de prinsori cu soarte pierdute în urcuș de stâncă la miez de-ntunecime, povești cu nume de muiere dat la o groapă fără fund și multe altele pe care nu le poate spune bătrânul munte ce umbrește și Rucărul de azi... Ioan MUȚIU Referință Bibliografică: Feciuoara rucăreană, de Ioan Muțiu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354, Anul I, 20 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]